Cerere și ofertă

 Pe un site financiar a apărut anunțul unei femei din New York cerând sfaturi despre cum să-și găsească un soț bogat. Deși anunțul de mai jos poate fi considerat amuzant, el este dat cu toată seriozitatea. Cu adevărat comic este, însă, răspunsul primit de la un domn care a citit solicitările domnișoarei:

"Sunt o fată frumoasă (mai mult, foarte frumoasă!) de 28 ani. Sunt inteligentă și am multă clasă. Aș vrea să mă căsătoresc cu cineva care câștigă minim jumătate de milion de dolari pe an. Există pe site-ul ăsta vreun bărbat care să câștige atât? Sau există soții ale unor milionari care pot să-mi dea sfaturi pe această temă? Am avut deja relații cu bărbați care câștigau 200-250 mii $/an, dar acest lucru nu-mi permite să locuiesc în Central Park West. Cunosc o doamnă care face yoga cu mine, care s-a căsătorit cu un bancher bogat și trăiește la Tribeca; nu e atât de frumoasă ca mine și nici măcar atât de inteligentă. Așa că mă întreb ce am făcut ca să merit acest lucru și de ce eu nu reușesc? Cum pot să ajung la nivelul ei de bunăstare?"

Pe același site, răspunsul unui domn:

Sfârșitul îmbătrânirii și al morții

Aceasta este introducerea la cartea „The Case against Death”, scrisă de Ingemar Patrick Linden și apărută în 2022. Cine e interesat, s-o caute și s-o citească. Merită.

Este rău să mori? Sau moartea după o viață lungă și plină este un sfârșit bun și potrivit? Răspunsul nostru la această întrebare contează deoarece dezvăluie atitudinile noastre cu privire la scopul vieții noastre și locul nostru în cosmos. De asemenea, contează deoarece știința ar putea fi pe punctul de a introduce o nouă condiție umană—una în care vom trăi semnificativ mai mult și mai sănătos, în care îmbătrânirea este abordată ca o boală și vindecată, iar moartea nu este văzută ca o consecință inevitabilă a nașterii. Dacă să încurajăm această cercetare este o întrebare importantă.

Rahatul numit ChatGPT

Reproduc mai jos un dialog între mine și faimosul ChatGPT. După cum se poate vedea, răspunsurile lui sunt complet anapoda și asta te face să te îndoiești de corectitudinea informațiilor pe care le furnizează.

Raul Baz
Cine este domnul Veneranda?

ChatGPT

Despre imperiul prostiei

Pentru înţelegerea gândirii lichteriene este esenţială cunoaşterea concepţiei lui despre prostie. Prostia îi apare în primul rând ca mimetism, ea imitând (la toate nivelurile) inteligenţa, şi uneori cu atâta fidelitate, încât poate fi confundată cu aceasta chiar de spirite îndeobşte acute. Nimic mai greşit decât să se considere că prostia îşi are o amprentă a ei, recognoscibilă: dimpotrivă, ea este de o uluitoare varietate, capabilă să se încorporeze în formele  cele mai diverse şi neaşteptate. Excluzând ipostazele ei vulgare, se poate spune – oricât de paradoxal ar părea – că prostia, asimilându-şi descoperirile inteligenţei şi mimându-i manifestările, contribuie la progresul umanităţii.

Minuni și false minuni (5)

DESPRE DIFERITE SEMNE ŞI VINDECĂRI PRESUPUSE SUPRAFIREŞTI DAR DE ORIGINE DEMONICĂ

In legătură cu ivirea unor revelaţii se pot produce cazuri de vindecări de boli, semne cereşti sau vedenii, petrecute fie cu vizionarul căruia i s-a făcut descoperirea, fie cu alţi credincioşi. Dar asemenea fenomene nu pot însemna prin ele însele, şi de la prima vedere, un argument hotărâtor că „revelaţia” este cu adevărat de la Dumnezeu.
De fapt, Satana poate săvârşi semne şi minuni mincinoase, nu numai cu un individ în parte, dar chiar şi cu un grup sau cu o mare mulţime. Aşa sunt cazurile petrecute cu Simon Magul, sau cu Apollonius din Tiana. Acesta este însă şi rostul pentru care am fost îndemnaţi prin Scripturi să cunoaştem bine duhurile de la cine sunt.

Dezumanizarea sau despre putreziciunea neoamenilor

Că sistemul e putred și la vârf ajung, în mai toate cazurile, doar indivizi care au doar aparența unor oameni, se știe. Problema e că mulți dintre ceilalți au devenit, în acești ani de transformări, niște neoameni - și fenomenul continuă. Două cazuri voi pomeni în sprijinul afirmațiilor mele.

Razvan-Pircalabescu-Dezumanizare

Necuviința în viziunea AI

Într-o societate în care valorile par să se dizolve într-un amestec amorf de relativism și conveniență, necuviința capătă proporții de flagel epidemic. Însă, pentru a înțelege pe deplin acest fenomen, trebuie să ne aplecăm asupra esenței sale și a modului în care aceasta subminează însăși textura civilizației.

Necuviința, în forma sa primordială, este un act de desconsiderare față de ceilalți, o încălcare a unui cod nescris al respectului reciproc. Nu este vorba doar despre gesturi grosolane sau vorbe de o vulgaritate crasă; necuviința poate fi subtilă, insidioasă, manifestându-se prin indiferență, dispreț sau chiar printr-o aparentă politețe goală de conținut.

Cancerul post-ceaușist. Cazul SNSPA

Românii indignați scriu pe forumuri diatribe contra siniștrilor Bulai și Pieleanu. Ăsta e primul pas în direcția spălării celor doi. Manipulare bolșevică, îți vine să verși. Anume ce se petrece? Oamenii sunt lăsați să se descarce după care se aplică mecanismul care funcționează fără greș. Și treaba a început deja. Cum? Simplu, în studiourile televiziunilor, unde până nu demult Bulai și Pieleanu se afișau ca niște guru ai sociologiei, au început să vină diverși guru mai mici, care zic cam așa: e momentul să se controleze peste tot, pentru că fără îndoială sistemul e plin de prădători sexuali față de care Bulai și Pieleanu sunt mici copii. Să fie trimise controale la spitale, școli, biserici, muzee etc etc altfel nu scăpăm niciodată de acești monștri. Parcă văd cohortele de controlori, ca roiurile de lăcuste, scanând țara de la est la vest și de la nord la sud, pentru a prinde obsedații sexual, abuzatorii și cum le-o mai fi zicând.

Poșta Română sau PTTR?

 După apariția ultimului meu volum de povestiri - „Cinci întâlniri cu diavolul”, am început să trimit cartea celor care mi-au precomandat-o. Trimit săptămânal, de obicei lunea, dar acum, fiind în vacanță, mai trimit și în alte zile. Toate bune și frumoase. Dar să vedeți ce am pățit cu instituția numită Poșta Română, care în vremea lui Ceaușescu se chema PTTR. Eu o să-i spun și acum tot PTTR, nu din nostalgie ci pentru că din anumite puncte de vedere, chiar este PTTR. Să mă explic.

Epoca de Aur redivivus

Un afiș electoral găsit în oceanul Internetului. Mă întreb dacă prin mesajul ăsta AUR va pierde sau va câștiga votanți...

Cinci întâlniri cu diavolul

„Raul Baz este un scriitor muzical, perfect stăpân pe instrumentul său, fie că scrie poezie, proză sau carte pentru copii, ştiind exact ce vrea să obţină cu fiecare semiton sau pauză. Figura dominantă în textele sale este ambiguitatea: tărâmuri diferite coexistă şi se întrepătrund indiscernabil, informaţiile dintr-o geografie sau istorie a realului sunt iremediabil piste false, pentru că nimic nu este localizabil, deşi totul este identificabil, este „de acolo”. Raul este un scriitor baroc, complicat, mare iubitor de mister, cu o vocaţie specială de a-l afla acolo unde este mai puţin de bănuit, în spaţiu sau timp, devenite nu se ştie cum naraţiune subiectivă. Capabil de a crea personaje memorabile, ceea ce în vechea şi buna tradiţie critică se numea caractere, pare un scriitor tradiţional. Nu este decât unul adevărat prin subtilitate.”

Christian CRĂCIUN

AI și iepurii carnivori

Va dispărea, cât de curând, și poezia, mistuită în pântecele inteligenței artificiale. Iată începutul. I-am cerut lui ChatGPT să scrie o poezie despre iepurii carnivori. Mi-a livrat ceea ce urmează:

Într-o pădure tainică, de vis, Sub luna rece și-nvăluită-n ceață, Trăiau iepuri carnivori, un mit nescris, Într-o lume ascunsă, fără dimineață.

Blănuri pufoase, dar colți ascuțiți, Priviri de foc, sclipind în întuneric, Prin desișuri întunecoase și rariți, Vânau în tăcere, pași grei, himeric.

Limerența

Am găsit, în sfârșit, numele maladiei de care sufăr

Limerența este un termen psihologic care descrie o stare intensă de atracție romantică și dorință față de o altă persoană, caracterizată prin obsesie și idealizare a acelei persoane. Conceptul a fost introdus de Dorothy Tennov în anii 1970 și se referă la o experiență emoțională puternică și adesea copleșitoare. Iată câteva caracteristici ale limerenței:

Ipoteza siluriană

Pe planeta numită Pământ, peste 7 miliarde de oameni își desfășoară activitățile zilnice. În fiecare an, zeci de milioane se nasc și zeci de milioane mor, lăsând urme ale existenței lor în aer, apă, sol și chiar în spațiu. Totuși, aceste semne nu vor dura pentru totdeauna. În câteva sute de ani, clădirile noastre se vor prăbuși, monumentele noastre din piatră, plasticul, polistirenul și chiar dovezile eforturilor noastre nucleare vor dispărea. Această realizare a dus la o întrebare care intrigă: Cum am putea fi siguri că noi am fost prima civilizație avansată pe Pământ? Conform Ipotezei Siluriene, nu putem fi siguri. Această ipoteză sugerează o premisă fascinantă: poate că, cu mult înainte de oameni, au existat alte civilizații avansate care nu au lăsat nicio urmă pentru noi.

Incendiul care nu poate fi stins

 

Centralia este un oraș minier aproape abandonat din Pennsylvania, cunoscut pentru incendiul subteran al unui strat de cărbune care arde de zeci de ani. Acest incendiu a început în 1962 și continuă să ardă și în prezent. Iată câteva detalii despre focul din Centralia
Incendiul a început pe 27 mai 1962, când un foc controlat într-o groapă de gunoi a aprins un strat de cărbune în mina subterană abandonată.
Focul s-a extins rapid prin rețelele de mină, datorită prezenței cărbunelui, care este un material inflamabil.

Moartea lui Arhimede - o poveste a lui Karel Čapek

 MOARTEA LUI ARHIMEDE

Lucrurile nu s-au petrecut chiar aşa cum scrie în manualele de şcoală. Da, e adevărat că Arhimede a fost ucis cu prilejul cuceririi Siracuzei de către romani, dar că un soldat roman a pă­truns la el cu gîndul de a-l face prizonier şi că Arhimede, cufundat în studiul figurilor sale geo­metrice, i-ar fi strigat enervat: „Nu-mi atinge cercurile!" — asta nu mai e adevărat!

O scrisoare care mi-a plăcut

Am primit pe mail un text intitulat „Scrisoare pentru oamenii de Acțiune”. Nu prea citesc eu texte venite dinspre partide, dar ăsta chiat mi-a plăcut. Vine de la un partid de care n-am auzit, numit România în Acțiune și mi s-a părut că pune problemele corect. Iată-l:

Se spune despre unii oameni că nu văd pădurea din cauza copacilor. E vorba despre cei care dau o importanță atât de mare amănuntelor, încât scapă din vedere ansamblul în întregul lui. Prea puțin se vorbește însă despre cei care nu văd copacii din cauza pădurii. Astfel de oameni sunt, de exemplu, cei care privesc de pe margine lumea politică și fac afirmații de genul „toate partidele sunt o apă și-un pământ”. Și, spunând asta, ei nu văd că, din loc în loc, există politicieni care luptă pentru ca legile să fie bune și fiecare să răspundă pentru faptele lui, pentru ca banii publici să nu mai fie deturnați, afacerile să fie corecte, justiția să își facă treaba, pacienții să fie tratați conform jurământului pe care-l depun medicii, copiii noștri să aibă parte de educație reală și câte altele.