Cinci întâlniri cu diavolul

„Raul Baz este un scriitor muzical, perfect stăpân pe instrumentul său, fie că scrie poezie, proză sau carte pentru copii, ştiind exact ce vrea să obţină cu fiecare semiton sau pauză. Figura dominantă în textele sale este ambiguitatea: tărâmuri diferite coexistă şi se întrepătrund indiscernabil, informaţiile dintr-o geografie sau istorie a realului sunt iremediabil piste false, pentru că nimic nu este localizabil, deşi totul este identificabil, este „de acolo”. Raul este un scriitor baroc, complicat, mare iubitor de mister, cu o vocaţie specială de a-l afla acolo unde este mai puţin de bănuit, în spaţiu sau timp, devenite nu se ştie cum naraţiune subiectivă. Capabil de a crea personaje memorabile, ceea ce în vechea şi buna tradiţie critică se numea caractere, pare un scriitor tradiţional. Nu este decât unul adevărat prin subtilitate.”

Christian CRĂCIUN

AI și iepurii carnivori

Va dispărea, cât de curând, și poezia, mistuită în pântecele inteligenței artificiale. Iată începutul. I-am cerut lui ChatGPT să scrie o poezie despre iepurii carnivori. Mi-a livrat ceea ce urmează:

Într-o pădure tainică, de vis, Sub luna rece și-nvăluită-n ceață, Trăiau iepuri carnivori, un mit nescris, Într-o lume ascunsă, fără dimineață.

Blănuri pufoase, dar colți ascuțiți, Priviri de foc, sclipind în întuneric, Prin desișuri întunecoase și rariți, Vânau în tăcere, pași grei, himeric.

Limerența

Am găsit, în sfârșit, numele maladiei de care sufăr

Limerența este un termen psihologic care descrie o stare intensă de atracție romantică și dorință față de o altă persoană, caracterizată prin obsesie și idealizare a acelei persoane. Conceptul a fost introdus de Dorothy Tennov în anii 1970 și se referă la o experiență emoțională puternică și adesea copleșitoare. Iată câteva caracteristici ale limerenței:

Ipoteza siluriană

Pe planeta numită Pământ, peste 7 miliarde de oameni își desfășoară activitățile zilnice. În fiecare an, zeci de milioane se nasc și zeci de milioane mor, lăsând urme ale existenței lor în aer, apă, sol și chiar în spațiu. Totuși, aceste semne nu vor dura pentru totdeauna. În câteva sute de ani, clădirile noastre se vor prăbuși, monumentele noastre din piatră, plasticul, polistirenul și chiar dovezile eforturilor noastre nucleare vor dispărea. Această realizare a dus la o întrebare care intrigă: Cum am putea fi siguri că noi am fost prima civilizație avansată pe Pământ? Conform Ipotezei Siluriene, nu putem fi siguri. Această ipoteză sugerează o premisă fascinantă: poate că, cu mult înainte de oameni, au existat alte civilizații avansate care nu au lăsat nicio urmă pentru noi.

Incendiul care nu poate fi stins

 

Centralia este un oraș minier aproape abandonat din Pennsylvania, cunoscut pentru incendiul subteran al unui strat de cărbune care arde de zeci de ani. Acest incendiu a început în 1962 și continuă să ardă și în prezent. Iată câteva detalii despre focul din Centralia
Incendiul a început pe 27 mai 1962, când un foc controlat într-o groapă de gunoi a aprins un strat de cărbune în mina subterană abandonată.
Focul s-a extins rapid prin rețelele de mină, datorită prezenței cărbunelui, care este un material inflamabil.

Moartea lui Arhimede - o poveste a lui Karel Čapek

 MOARTEA LUI ARHIMEDE

Lucrurile nu s-au petrecut chiar aşa cum scrie în manualele de şcoală. Da, e adevărat că Arhimede a fost ucis cu prilejul cuceririi Siracuzei de către romani, dar că un soldat roman a pă­truns la el cu gîndul de a-l face prizonier şi că Arhimede, cufundat în studiul figurilor sale geo­metrice, i-ar fi strigat enervat: „Nu-mi atinge cercurile!" — asta nu mai e adevărat!

O scrisoare care mi-a plăcut

Am primit pe mail un text intitulat „Scrisoare pentru oamenii de Acțiune”. Nu prea citesc eu texte venite dinspre partide, dar ăsta chiat mi-a plăcut. Vine de la un partid de care n-am auzit, numit România în Acțiune și mi s-a părut că pune problemele corect. Iată-l:

Se spune despre unii oameni că nu văd pădurea din cauza copacilor. E vorba despre cei care dau o importanță atât de mare amănuntelor, încât scapă din vedere ansamblul în întregul lui. Prea puțin se vorbește însă despre cei care nu văd copacii din cauza pădurii. Astfel de oameni sunt, de exemplu, cei care privesc de pe margine lumea politică și fac afirmații de genul „toate partidele sunt o apă și-un pământ”. Și, spunând asta, ei nu văd că, din loc în loc, există politicieni care luptă pentru ca legile să fie bune și fiecare să răspundă pentru faptele lui, pentru ca banii publici să nu mai fie deturnați, afacerile să fie corecte, justiția să își facă treaba, pacienții să fie tratați conform jurământului pe care-l depun medicii, copiii noștri să aibă parte de educație reală și câte altele.