Clanul Liberalilor

Sub conducerea lui Antonescu, PNL se transforma treptat intr-un clan - "Clanul Liberalilor", similar "Clanului sportivilor" ori "Clanului Camatarilor". Clanul liberalilor vede Romania ca pe un fel de imens Chicago al anilor '30, in care singurul lucru care conteaza este preluarea, prin orice mijloace, a controlului asupra economiei subterane. Pentru asta, liberalii au nevoie ca Antonescu sa puna mana pe palatul Cotroceni si pentru asta nu se dau in laturi de la absolut nimic: aducerea in partid a unor politicieni caricaturali, gen Becali, acceptarea, pentru interese obscure, a unor transferuri contra naturii, gen Stanisoara, numirea in fruntea ministerelor cu bani a unor penali gen Fenechiu, aliante cu turnatorii securitatii ceausiste, gen Voiculescu, rastirea la Uniunea Europeana, resuscitarea unor sentimente nelalocul lor in conditiile de azi, cum ar fi demnitatea nationala etc. Si, in timp ce executa aceste operatiuni, liderul clanului, recte Crin Antonescu, tine discursuri care par a fi desprinse din vechile rechizitorii staliniste impotriva dusmanilor poporului. 

Romanii din strainatate au gasit-o pe Elodia

Am auzit mereu vorbindu-se despre Diaspora ca despre un fel de Romanie trezita la realitate, aliniata la standardele occidentale, care a inteles ce inseamna democratia, care stie ce inseamna munca si banii castigati cinstit, care vede viitorul prosper si stie ce are de facut pentru ca el sa se infaptuiasca etc. Cei din Diaspora nu ar fi - tot auzeam - decat niste romani care in adancul fiintei sunt de fapt englezi, belgieni, francezi, germani, americani etc, tinuti impotriva vointei lor intr-o tara de tarani needucati cum e Romania. Ei nu asteapta decat sa scape, sa gaseasca o posibilitate de a iesi si a deveni de indata englezi, belgieni, germani, elvetieni, italieni etc. - autentici. 

Parlamentarii „altfel”

Urmărind eu - pe sărite, ce-i drept - campania electorală, am văzut (ca de fiecare dată) diverși candidați care pretindeau că ei vor fi altfel decât ne-am obișnuit noi să vedem că sunt parlamentarii români. Nici măcar să râd nu mi-a mai venit, pur și simplu am fost uimit să văd că astfel de imbecilități încă mai țin în România. Carevasăzică, în pofida faptului că fiecare dintre noi a putut vedea cu ochii lui cum parlamentul s-a transformat într-o mare turmă de bivoli - o parte roșii, o parte de altă culoare - în care nu se întâmplă nimic altceva decât executarea comenzilor date de bivolari, cu toate că aproape nu există parlamentar fără dosar penal, deși vedem cum de îndată ce un parlamentar spune ceva sau acționează puțin altfel decât turma este dat afară sau cel puțin marginalizat, cu toate astea, ziceam, încă mai există indivizi care candidează promițând că vor fi altfel. Și, culmea culmilor, oamenii își pun speranțe în ei. Hai că asta e prea din cale-afară!

O clarificare a lui Dragos Aligica

Poporul, in intelepciunea sa. Sfarsitul unui mit national

Pana sa intram intr-o analiza si discutie mai serioasa a ceea ce s-a intamplat pe 9 Decembrie 2012, sa clarificam un lucru esential.

Cum era de asteptat, pentru ca minte multa nu trebuie ca sa produci astfel de platitudini populiste si lipsite de orice logica, avem acum povestea asta cu Poporul nevinovat, manios, care nu s-a prezentat, care da un vot de blam, care da o lectie, care are intotdeauna dreptate etc.

Atat timp cat pseudo-observatia asta tipica populismului celui mai rudimentar nu este dezamorsata din discutie, discutia publica nu poate continua. E blocata.

Visceralii

Daca ar fi sa aleg intre diversele soiuri de anti-basei, cu siguranta as opta pentru cei declarat viscerali, cei care zic: "nu ma intereseaza niciun fel de argument, nu vreau sa discut, dar il urasc pe Basescu si vreau sa moara in chinuri, impreuna cu Udrea - oricine ar veni in locul lui o sa consider ca e mai bun, chiar daca ala ar fi Hitler in persoana". Mie, sincer sa fiu, asta mi se pare o atitudine corecta. Pana la urma la ce sunt bune discutiile in contradictoriu, cata vreme tu ai deja o opinie formata si orice ti s-ar spune, de catre oricine, pe orice ton, cu oricata subtilitate, nu ti-o vei schimba? Pentru ce toata aceasta palavrageala inutila? Tata, eu nu-l vreau pe Basescu! Daca-i dau aia premiul Nobel pentru pace, eu tot nu-l vreau. Daca se dovedeste ca prin actiunile lui Romania a evitat o catastrofa, tot nu-l vreau. Daca descopera tratamentul cancerului si imi salveaza matusa, tot nu-l vreau. Eu impart lumea in doua: intr-o parte sunt unii pro-Basescu, in cealalta sunt unii anti-Basescu. Nu ma intereseaza argumentele niciuneia dintre tabere. Eu nu am argumente - si nici nu le caut - ca sa fiu anti-Basescu. Pentru mine Basescu e Satana in persoana si asta e tot.

Ei bine, omul care vine cu teoria asta, mi se pare demn de respect, pentru ca dincolo de toate pacatele lui, macar recunoaste: "da, asta-s eu".

O reteta infailibila

Se mira unii si altii de ascensiunea in sondaje a lui Dan Diaconescu. Oh, vai, cum e posibil asa ceva, etc. Cei care se mira sunt fie prosti fie ipocriti. Pai ce e de mirare, la urma urmei, in faptul ca milioane de oameni doresc sa primeasca pe gratis case si bani? Asta promite Diaconescu. Intr-un stat de asistati social in care masurile de dreapta luate de Basescu - PDL au isterizat lumea, un mesaj ca al lui Diaconescu prinde perfect. Romanilor nu le mai ajunge prefigurarea unei puteri USL-iste de stanga, de la care se poate astepta dirijarea din nou a banilor catre pomeni, ei vor mult mai mult: sa li se dea, gratis, tot ce le lipseste. Si atunci, se duc frumusel si stau la coada sa se inscrie in partidul lui DD, care le promite ca imediat ce va castiga alegerile, fiecare roman va merge la un ghiseu de unde va lua pe semnatura 20.000 de euro.

Analfabeții la putere

Acum, că a căzut guvernul, am intrat și eu puțin pe Realitatea și pe B1Tv, să văd ce mai zic politicienii și analiștii. Mare chestie nu spune niciunul, toți fac scenarii. Ce mi-a plăcut, a fost agitația pe care a făcut-o Turcescu pe marginea unui mesaj postat pe contul personal de Facebook de către Codrin Ștefănescu.

Parcarea la romani

Sa presupunem ca ai un loc de parcare. Nu este al tau in sensul ca ai turnat asfacltul acolo, pe pamantul mostenit de la bunici. Nu este nici macar inchiriat de la primarie. Dar este "al tau", pentru ca in fata blocului unde locuiesti este o parcare cu zece locuri si acolo nu parcheaza nimeni altcineva in afara de locatari. E asa, ca un fel de intelegere nescrisa, pe care e normal s-o respecte toata lumea. Asa cum tu, cand te duci la cineva in vizita, nu parchezi pe locul nimanui, ci cauti sa te strecori pe undeva, pe un trotuar mai putin circulat sau prin vreo alveola din fata unui parc, te astepti ca si ceilalti oameni sa faca acelasi lucru.

O dezamăgire

Din ce în ce mai dezamăgit sunt de profesorul Marga. L-am cunoscut personal, pe vremea când era ministrul ţărănist al învăţământului. Un om rafinat, cultivat, cu o expresie de intelectual de rasă, pur-sânge. Am discutat cu el, mai degrabă aş zice că l-am ascultat. Impresia pe care mi-a făcut-o a fost foarte puternică.

A inceput sa ma roada invidia

Sincer sa fiu, mie a inceput sa-mi placa de Becali, ba chiar sa-l invidiez. As vrea si eu sa injur la liber, pe cine am chef, la televizor si sa nu mi se intample nimic. Prima data m-as duce direct la primarie si l-as lua pe Ciuhandu la omor: "manca-te-ar cainii de tigan nespalat, jigodie ordinara, tradator al revolutiei, mafiot cu fata umana, Osama al Banatului" si tot asa. I-as zice pana mi-ar pieri vocea. Apoi m-as duce acasa linistit si, cand m-ar suna de la televiziuni, le-as lua si pe fatucile alea la intrebari: "dar cine esti tu, zdreanta nenorocita, sa ma intrebi tu pe mine?" Dar deh, eu nu sunt Becali, asa ca n-o sa am niciodata prilejul sa traiesc aceste minunate clipe.

Socioloaga cu gura plina

Ma uit la Tealitatea Tv si ce vad? O socioloaga. Tipa se numeste Bulai si isi da cu presupusul pe orice tema din lumea asta. Trece de la Amy Winehouse la primarul din Deta, de la crimele din Norvegia la ultimele behaituri ale lui Becali si de fiecare data spune tot felul de fleacuri, cu aerul ca pronunta sentintele in procesul de la Nuremberg. E plina presa de astfel de personaje care se pricep la orice, care trag de urechi pe toata lumea, ca si cum ar fi un fel de supraoameni. Asa ca nu as fi scris nimic despre aceasta Bulai. Insa dumneaei merge dincolo de toti ceilalti guristi de televiziune: spune ce spune, dupa care mesteca guma (sau poate frunze de coca, n-am habar). Tatal domnisoarei este un sociolog care se numeste tot Bulai. Din cand in cand apare pe sticla, pentru a vitupera pe teme diverse. Bineinteles ca si el se pricepe la toate, am impresia ca pentru sociologi nu exista domeniu in care sa nu fie experti. Domnul Bulai i-a transmis prin gene fiicei sale atot-priceperea, insa a uitat sa o invete ca nu e frumos sa vorbesti cu gura plina.

Bulai, Doamne!

Dormitorul galben

Gata, ocup un pat dintr-un dormitor comun al Manastirii Hadambu. Sunt 32 de paturi, frumos aranjate, cu asternuturi in tonuri de galben. O sa fiu, aproape cu certitudine, singurul musafir, lucru care chiar imi convine.

Dormitorul de la Hadambu

Ce-i leaga pe Andreea Marin, Lucian Bute si Gigi Becali?

Imi dau seama acum ca la Gaudeamus nu am vazut niciun sportiv celebru. Sau, poate, unii dintre ei au fost, dar nu au venit pe ringul copiilor. Oricum, mi-am amintit de asta citind, intr-un tabloid, ca Lucian Bute este un mare cititor. Si nu citeste orice autor, ci chiar Paulo Coelho.
Marturisesc ca nu am citit din opera lui Coelho decat Alchimistul. Mi s-a parut o carte buna si frumoasa. Din pacate, astazi nu as putea spune altceva despre aceasta carte, insa chiar si atat este bine. Sunt carti pe care le-am citit si despre care nu mai tin minte daca mi-au placut sau nu. Mai sunt si din cele despre care am uitat ca le-am citit. Ei bine, despre cartea lui Coelho mi-a ramas o imagine frumoasa, ceva ca o lumina aramie, crepusculara. Va trebui sa recitesc Alchimistul.
Dar despre Coelho mai stiu niste lucruri. In primul rand, i-a dat un interviu Andreei Marin. Important, nu? As vrea si eu sa fiu luat la intrebari de Andreea Marin. Dar asta se va intampla numai dupa ce voi vinde cateva milioane de carti, iar Andreea Marin cea de atunci va fi alta decat cea de-acum, asa ca poate nu voi mai dori sa imi ia niciun interviu.

In al doilea rand, mai stiu despre Coelho ca a scris un roman intitulat Manualul Razboinicului Luminii. Iar acest roman a fost citit de chiar George Becali si asimilat de acesta intr-un mod uimitor: Becali s-a declarat a fi el insusi Razboinicul Luminii. Major, nu ? As vrea si eu sa scriu o carte pe care sa o citeasca Becali, dar sincer nu stiu ce subiect sa aleg.

De la Dan Pavel la personalul de Baicoi

Imi aduc aminte, in schimb, perfect, de primul om care a cumparat cartea vineri dimineata: Dan Pavel. Venise cu fetita lui la un eveniment pentru copii organizat de nu stiu ce editura. Erau la cateva standuri de mine si i-am auzit cantand, recitand si distrandu-se. Am stat de vorba destul de mult cu Dan Pavel, dar nu despre politica. La finalul evenimentului de la vecini, a sosit familia lui Dan Pavel. Doamna, la recomandarea sotului si cu aprobarea fetitei, a cumparat un exemplar, pe care am dat si autograf. Am schimbat carti de vizita si ne-am despartit. Sigur ca nu am habar acum unde este cartea de vizita a lui Dan Pavel si nu ma indoiesc ca a mea a poposit prin cine stie ce loc in care nu umbla nimeni cu anii. Dar, important era ca am vandut o carte.

Dan Pavel