Într-o seară, era prin 1898, Sully
Prudhomme asista la dineul lunar care-i aduna la Marguery pe membrii Societăţii
Oamenilor de Litere. Şugubăţul Aurelien Scholl a fost însărcinat să închine un
toast în onoarea acestuia; dar în toiul cuvîntării, a gesticulat mai mult şi a
trîntit pe dusumea un vas de compot care se afla pe masă. Parodiind „La Vase
brisee“, Scholl opri gestul chelnerului, acela de a aduna de pe jos cioburile
şi, cu o voce sugrumată de emoţie murmură:
N’y touchez pas! (Nu-l atingeţi)
Il est brise. (E spart.)
Un rîs
homeric a izbucnit în sală...