O măslină, o atenție

Ca fost profesor de matematică, nu aveam cum să nu reflectez la ceea ce s-a întâmplat anul acesta la Bacalaureat. Mi se pare că rezultatele sunt o reflectare corectă a nivelului de cunoștințe atins de generația actuală. Iar faptul că tot felul de ratați au ieșit pe la televiziuni și au urlat de parcă năvăleau turcii, nu a făcut decât să confirme corectitudinea măsurii luate de ministrul învățământului. Mă refer la faptul că au fost instalate în săli camere de luat vederi și elevii n-au mai putut să copieze. 

What is a Mahna Mahna?

Din realizarile lui Frunzaverde - presedintele CJ Caras Severin

Viata culturala de la Brebu

Sambata, pe 23, la ora 12, m-am dus la biserica din Brebu, dar nu la vreo slujba ci la un concert de jazz. Pare ciudat pentru un ortodox, insa la catolici se pare ca sunt mai putine restrictii. Asa ca Mircea Tiberian, Liviu Butoi si Luiza Zan s-au putut produce fara probleme in biserica din Brebu.

3000 de cuvinte

Intre Oituz si Poiana Sarata, am dat peste o gospodarie mai putin obisnuita. Nu e casa de rugaciune, nu e muzeu, nu e atelier de confectionat obiecte religioase, nu e han pentru turismul ecumenic. Nu stiu ce e, insa i-am facut poze. Cum o poza face cat 1000 de cuvinte si eu am trei poze, inseamna ca am aici echivalentul a 3000 de cuvinte.

Matura si ceapa

Cum mergi dinspre Suceava catre Gura Humorului, treci printr-o salba de localitati din care poti sa cumpari maturi si nimic altceva. Poate ca paiele lor sunt altfel, mai trainice, mai aurii, iar nuielele se rup mai greu si au o aderenta mai mare la praf. Nu stiu ce se intampla, insa toata lumea pe-acolo vinde maturi. Ceva asemanator am intalnit in Balauseri de Mures, unde fiecare familie vinde ceapa rosie in fata portii.

Drumuri nationale

Caii de ieri si de azi

Dupa moartea lui Teofil Paraian, n-am mai fost la Sambata de Sus, la manastire. Dar am trecut de multe ori pe langa, mai precis prin Sambata de Jos, care e la sosea. Acum, venind catre Brasov, am avut o surpriza. Habar nu aveam ca e o herghelie acolo, la Sambata de Jos. Am vazut intai panoul si apoi caii.

O poveste a lui Ion Creanga

Acul şi barosul

Acul: — Moşule, de ce eşti zurbagiu? Te sfădeşti necontenit cu soră-ta nicovala, ţipaţi şi faceţi larmă, de-mi ţiuie urechile. Eu lucrez toată ziua, şi nime nu-mi aude gura.

Barosul:— Iaca, mă!... da de unde-ai ieşit, Pâcală?

— De unde-am ieşit, de unde n-am ieşit, eu îţi spun că nu faci bine ceea ce faci.

— Na! vorba ceea: a ajuns oul mai cu minte decât găina. Măi băiete, trebuie săştii că din sfădălia noastră ai ieşit; ş-apoi tu ni cauţi pricină?

Sensibilizarea

Cand eram pe la 20 de ani, aveam o teorie: trebuie sa vezi de toate, si bune si rele, ca sa intelegi ce este viata. Ma iritau cumplit cei care nu se uitau la filmele cu criminali sadici, ori intorceau capul cand treceau pe langa un caine mort, etc. Toate mi se pareau teatru ieftin.

Ei bine, am ajuns astazi sa inchid televizorul  - la care si asa nu ma uit decat ocazional - de indata ce incep transmisii de stiri cu copii omorati, maltratati, bolnavi, etc. Si ma intreb: de ce? Dupa toate ororile despre care am citit si/sau pe care le-am vazut, la televizor sau in realitate, nu am devenit imun? Ei bine, s-ar parea ca lucrurile au evoluat invers: in loc sa ma imunizez, m-am sensibilizat pana am ajuns precum cei care ma iritau pe la 20 de ani. Sigur ca asta se intampla in primul rand pentru ca o am pe Maria, dar sunt convins ca nu e doar atat. Daca n-as fi avut copii, nu cred ca as fi devenit o bruta. Sau?

O poveste a lui Emil Garleanu

O rază

S-a desprins raza din ghemul ei de aur si-a rătăcit prin senin. Si-n întâia zi, tremurătoare, căută pe ce să se oprească.

Într-o poiană, din mijlocul unei păduri, găsi urma copitei unui cerb plină, ochi, de apa ploilor. Vroi să se strecoare în unda rece dar, în clipa aceea, un biet lup, slab de i se vedeau coastele, dădu buzna dintr-un desis, se repezi, sorbi apa, turbură ce mai ramase, apoi se prăbusi în cealaltă margine a pădurii după o căprioară care tocmai trecea.

Raza călători mai departe.

Socioloaga cu gura plina

Ma uit la Tealitatea Tv si ce vad? O socioloaga. Tipa se numeste Bulai si isi da cu presupusul pe orice tema din lumea asta. Trece de la Amy Winehouse la primarul din Deta, de la crimele din Norvegia la ultimele behaituri ale lui Becali si de fiecare data spune tot felul de fleacuri, cu aerul ca pronunta sentintele in procesul de la Nuremberg. E plina presa de astfel de personaje care se pricep la orice, care trag de urechi pe toata lumea, ca si cum ar fi un fel de supraoameni. Asa ca nu as fi scris nimic despre aceasta Bulai. Insa dumneaei merge dincolo de toti ceilalti guristi de televiziune: spune ce spune, dupa care mesteca guma (sau poate frunze de coca, n-am habar). Tatal domnisoarei este un sociolog care se numeste tot Bulai. Din cand in cand apare pe sticla, pentru a vitupera pe teme diverse. Bineinteles ca si el se pricepe la toate, am impresia ca pentru sociologi nu exista domeniu in care sa nu fie experti. Domnul Bulai i-a transmis prin gene fiicei sale atot-priceperea, insa a uitat sa o invete ca nu e frumos sa vorbesti cu gura plina.

Bulai, Doamne!

O poveste a lui Vladimir Colin (1)

Deşteptăciunea proştilor

Doi proşti s-au întâlnit cândva la o cruce de drumuri. Pe cel dintâi îl goniseră oamenii din satul lui, că prea era din cale-afară de prost şi le făcea satul de râs. Celălalt se suise într-o căruţă, în care se mai înghesuiseră nouăzeci şi nouă de proşti. Căruţa cu proşti se rupsese de greul prostiei şi proştii se împrăştiaseră care-ncotro, umplând lumea până-n ziua de azi...

Cultul personalitatii

Saptamana trecuta, mergand dinspre Vama catre Targu Secuiesc, am trecut prin Targu Ocna si, ca sa nu mai ocolesc prin Onesti, am luat-o pe un drum intortocheat, care trece prin cateva sate de genul Piriu Boghii si iese undeva la Oituz. Nu mi-a parut rau ca am mers pe-acolo, pentru ca mi-a fost dat sa vad ceva foarte interesant. Din loc in loc, apar niste panouri rosii ca focul, pe care sta scris asa: "Lucrare executata de Consiliul Judetean Bacau", iar mai jos, cu litere mai mari, "PRESEDINTE DRAGOS BENEA".

O poezie a lui Mateiu Caragiale

Întoarcerea învinsului 
Iar când, sfioasă umbră, prin ceaţa rece-a serii
Purtându-ţi trista taină, de gânduri chinuit,
Târziu te vei întoarce înfrânt şi istovit,
Spre casa părăsită în văile uitării,

Sinuciderea copiilor

Din cand in cand, apar in presa stiri cu copii care s-au sinucis. Motivele sunt din cele mai variate: unii se sinucid de dorul mamei plecate la munca in strainatate, altii de frica tatalui care-i terorizeaza, altii din cauza ca au luat note proaste, ori pentru ca au fost parasiti de fata pe care o iubeau etc. Daca ne gandim bine, majoritatea acestor motive sunt slabe. Mama vine inapoi din Spania, notele proaste nu inseamna absolut nimic - peste numai cativa ani nu o sa te mai intrebe nimeni cat ai luat la chimie, fete sunt destule, etc.

Supapele lui Ceausescu

Astazi iar, la telejurnal, am vazut cascaval - asa zice Alexandru Andries intr-o piesa care, pe vremea lui Ceausescu, era un fel de culme a protestului. Toata lumea era nemultumita dar nimeni nu avea voie sa carteasca. Dar, din cand in cand, aparea cate un cantecel cu versuri cutezatoare sau ironice, care trimiteau sageti in directia regimului. 

Doua povesti scurte si incredibile ale lui Lev Tolstoi

VULTURUL                  

Un vultur şi-a clădit cuibul în vârful unui arbore înalt, departe de mare. Aici şi-a scos puii.

Intr-un rând, vulturul se întorcea în zbor, spre cuib, cu un peşte mare în gheare.

Jos, la rădăcina copacului, lucrau mai mulţi oameni. Cum au văzut peştele, au înconjurat copacul şi au prins a striga şi a arunca în vultur cu pietre.

Vulturul a scăpat peştele din gheare, iar oamenii l-au ridicat de jos şi au plecat.

Pasărea s-a aşezat pe marginea cuibului, iar puişorii au ridicat capetele şi au început să piuie: îi cereau de mâncare.

Reabilitarea folkistilor

In sfarsit o stire pozitiva: australopitecul cu pantalonii in vine Puya a fost huiduit la Vama Veche in timp ce expectora pe scena mizeriile lui obisnuite. Fericitul eveniment s-a petrecut sambata seara, la festivalul Folk You, cand spectatorii, auzind ca respectivul baiat de cartier intra in scena, au inceput sa-l fluiere si sa-l huiduie, dupa care, cand l-au si vazut, s-au apucat sa arunce dupa el cu pet-uri si ciorapi murdari. Bravo folkistilor, tineti-o tot asa, in felul asta poate intelege lumea ce e cu impostorii astia care, zic ei, fac muzica. Si va mai spalati si voi de pacate dupa ce ati repetat in cor, ca papagalii, textele patriotice ale raposatului pupincurist ceausist Paunescu - sa-i fie tarana usoara.

Cinci miliarde de victime

Ieri am primit un nou mail din cele pe care le trimit unii in masa, pe care diferiti amici de-ai mei le directioneaza catre mine si pe care eu nu le trimit mai departe din motive pe care le-am explicat. De obicei nici nu le citesc, dar de data asta am facut o exceptie, pentru ca aici, la Brebu, exista si clipe in care te plictisesti.