Cocoşul
roşu
„Cocoşul
roşu" - mi-a spus Ştefan Drăgan, instructor al Sfatului popular raional
Brăila, într-o seară de februarie, când ne-a înfundat viscolul pe amândoi
într-un sat de câmpie - „Cocoşul roşu" este povestea tinereţii lui Ion
Chiriac, prietenul meu de care m-am legat în vremuri de furtună.
Pe Chiriac l-am
întâlnit în timpul secetei celei mari, în l947, când ne-am băgat amândoi argaţi
la unul Gheorghe Jinga din Plătărăşti, sat aşezat pe malul Dunării. Jinga avea
în bălţi treizeci de pogoane de pământ bun, în care creştea de minune porumbul
şi orezul, o herghelie de vreo douăzeci de cai şi ţinea două năvoade cu luntri.
In curte, lângă casa de piatră, lungă, într-o odaie de lut, joasă, Jinga avea şi
un cazan de fabricat ţuică, în preajma căruia, toamna, stăruia un miros care-ţi
tulbura minţile. Am văzut acolo curci care, ciugulind bobite din boştina
fiartă, se îmbătau într-atât încât nu mai puteau să meargă.