Suferinţa provocată de convingerea că nu există sens nu este în permanenţă
la fel de acută. Este exact ca o durere de dinţi, care din când în când te mai şi
lasă. Aşadar, pot exista momente când îţi este oarecum mai uşor să suporţi
lipsa sensului. Dar totodată există şi crize majore, când conştiinţa ei conduce
inclusiv la simptome fizice dificil de suportat. Astfel de momente sunt cele în
care hotărârea de a te sinucide se consolidează.
Psihiatrii spun că în astfel
de clipe nu e bine să acţionezi. Dar ei au în vedere faptul că după ce criza trece,
omul nu se mai sinucide, de aceea îl învaţă, cu viclenie, că în timpul crizei e
bine să nu facă nimic. O motivaţie serioasă este, pentru cel în cauză, cu totul
alta: dacă te sinucizi în timpul crizei, sunt toate şansele să nu mai ţii cont
de nimic şi să o faci în aşa fel încât cei pe care-i laşi în urmă să fie
traumatizaţi. Cum am spus, esenţial este să te pregăteşti şi nu să acţionezi
sub impulsul momentului.
P18
P18
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu