Starea impotriva

Stau şi mă-ntreb ce vrei, în fond, de la mine -

a spus vocea din spatele meu.

De peste patruzeci de ani mă tot calomniezi

fără-ncetare, de parcă

n-ai mai avea şi altceva de făcut.

Ba că n-am separat suficient de bine

lumina de-ntuneric,

ba că puteam să găsesc un pretext mai bun

ca să-i alung pe-ai tăi din Grădina Edenului

şi câte altele. Ce vrei, de fapt? Hai, vorbeşte,

azi sunt dispus să-ţi dau orice mi-ai cere.

Nimic nu mai vreau, mulţumesc pentru bunele

dar mult prea întârziatele tale intenţii.

In anii ăştia interminabili ţi-am tot cerut una-alta

şi nu m-ai ascultat niciodată. De-acuma

degeaba mai vrei să dregi busuiocul.

E prea târziu, m-am retras, cele bune.

Nu fi copil, ştii prea bine

că pot să îţi dau orice-ţi trece prin minte.

Vrei viaţă veşnică? Atotputernicie?

Atotcunoaştere? Sau poate vrei din cele lumeşti...

Vrei bani? Putere? Sau celebritate?

Nu, mulţumesc, nici vorbă, nici poveste

nu-mi trebuie nimic din toate pentru care vrei să te rog,

ba chiar mă faci să râd cu astfel de oferte.

Mai bine încearcă să-nţelegi ce-nseamnă cu adevărat

cuvântul “nimic”,

chiar dacă ştiu că ţi-e greu, el fiind

negaţia ta absolută.

Tu eşti un tip imposibil! Nu vrei nimic, mi se pare

dar poate nu pricepi că eu am puterea să-ţi dau

mai mult decât eşti capabil să-ţi imaginezi...

fiindcă la mine toate sunt cu putinţă,

nu ca la voi. Dar hai să o luăm pe-ndelete. Spune-mi,

există măcar unul din toate cele cunoscute

de tine, hai să-i zicem A,

pe care îţi doreşti să mi-l ceri? Ştiu, nu există.

Dar asta, după exagerat de frumoasa ştiinţă

a logicii, înseamnă, evident,

că ai putea să vrei de la mine contrariul lui A. E corect?

Nu, nici de data asta n-ai nimerit-o. Nu vreau

de la Tine nimic, nici A, nici contrariul lui A.

Nu vreau să merg înainte şi nici înapoi

nu-mi trebuie gândire, nu vreau să iubesc

nu am nevoie să văd, nu-mi doresc să fiu orb.

De sănătate n-am trebuinţă, de boală nici atât.

Nu vreau să trăiesc, nu vreau nici să mor.

Dar poate vrei, atunci, să-ţi dau înapoi

dorinţa de-a vrea?

Nu, nicidecum, aceasta e cea mai periculoasă  
din toate ofertele Tale. Ce îţi închipui

că nu înţeleg unde baţi cu propunerea asta vicleană?

Nu vreau, nu vreau să vreau, nu vreau să vreau să vreau

şi tot aşa până la sfârşitul sfârşitului.

Dar te rog, a zis disperată vocea din spatele meu,

cere-mi ceva, cât de puţin, nu se poate

să fii în halul ăsta de nerecunoscător.

Poate vrei să mă vezi? Uite, îţi permit să te-ntorci

şi să mă contempli în întreaga mea slavă,

fără să te transformi într-un stâlp de sare,

cum a păţit femeia lui Lot.

Nu, n-o să mă uit, nu sunt deloc curios să văd cum arăţi -

nu am nevoie de cunoaşterea asta.

Nu vreau nimic, absolut nimic de la Tine

şi - poţi să fii liniştit - nici de la cel despre care se spune

că-ţi stă împotrivă.