Când îţi pui pentru prima dată întrebarea dacă viaţa
are sens, răspunsul tău va fi, aproape sigur “da, are, doar că eu încă nu l-am
găsit”. Numai că siguranţa asta nu se bazează pe nimic. Te poţi întreba: “dar în
fond ce mă face pe mine să cred că viaţa are sens?” şi atunci o să vezi că începi
să dai din colţ în colţ, pentru că nu ai cum să răspunzi la această întrebare. Aşa
începe vătămarea. Ca să nu o păţeşti, idealul este să nu-ţi pui niciodată întrebarea
asta. Iar dacă ajungi să ţi-o pui, totuşi, trebuie să te mulţumeşti cu un răspuns
simplist şi incomplet. Calea sigură către vătămare este tenacitatea. A te întreba
mereu şi mereu, a nu fi mulţumit cu niciun răspuns şi a căuta mereu altul, care
să te satisfacă, va sfârşi prin a te face să primeşti revelaţia: sensul nu există.
P22
P22
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu