Se pregătiră să
coboare în groapă cînd o barză cu voaletă pe cap, se lăsă din zbor deasupra
băiatului, îl înşfăcă de guler şi se înălţă în văzduh.
Barza pluti un
timp peste pădure, apoi zbură spre cîmpurile adormite şi se opri lîngă un măgar
proaspăt îmbăiat.
— L-am
adus! gîfîi barza, dîndu-i drumul băiatului.
Măgarul se
apropie şi-l cercetă timid. Băiatul îi privi lung pe amîndoi şi scoase un chiot
de bucurie:
— Ortansa,
ce bine îmi pare că te văd!
Barza
clămpăni flatată şi măgarul, simţindu-se stingherit, spuse trist:
— Eu
sunt Petcu cel Blînd.