CapitolulII
Cînd
intrară îl văzură pe Dorian Gray. Era aşezat la pian, întors cu spatele la ei, dînd
paginile unei partituri cu Waldszenen de Schumann.
-
Trebuie
să mi le împrumuţi, Basil, strigă el. Vreau să le învăţ. Sunt absolut
încîntătoare.
-
Depinde
cum pozezi astăzi, Dorian.
- Oh,
m-am plictisit de pozat, şi nu vreau un tablou în mărime naturală, răspunse
băiatul, balansîndu-se pe scaunul de la pian într-un fel răsfăţat şi iritant.
Cînd îl zări pe lordul Henry, obrajii i se colorară uşor o clipă. Scuză-mă,
Basil, dar nu ştiam că eşti cu cineva.