Stadionul - faneata

Aseara, cum am ajuns la Vama, in inima Bucovinei, m-am dus sa o vad pe Maria. La numai cativa metri de pensiunea unde stau copiii, e un stadion de fotbal, pe numele lui "1 MAI". Probabil ca e vorba de 1 Mai muncitoresc:

Rîde iară primăvara,
Peste cîmpuri, peste plai,
Veselia umple ţara,
C-a venit Întîi de Mai!

Stadionul - faneata

In studio

Dupa ce am plecat din satul Pestera, am luat-o catre Bucuresti, pentru inregistrarea CD-ului meu cu povesti. Toata combinatia a fost aranjata de Ilie Stoian, vechiul meu amic, care este, ca sa zic asa, in bransa. El va compune muzica, el a gasit studioul de inregistrari, tot el mi-a recomandat-o pe Irina Cojar, actrita la National, care a citit povestile. Sunt convins ca o sa iasa ceva deosebit.

Irina intorcand pagina

Lautreamont in Bucovina

Ieri, in drum spre Bucovina, ma tot gandeam cat e de plictisitor sa mergi cu masina: aceleasi sosele, aceleasi case pe margine, apoi blocuri, campuri, pisici care trec strada in fuga, hanuri, vanzatori de zmeura, maturi, palnii, pitici de gradina, ceapa sau flori de mina. Masinile, aceleasi masini, trec mereu pe langa tine, unii te depasesc riscant, altii te forteaza sa mergi incet, claxoane, faruri aprinse, echipaje de politie, ceea ce te face sa meditezi la vorbele poetului: "toate-s vechi si noua toate". Si totusi...

Comte de Lautreamont

Un nivel mai sus

Traiesc clipe deosebite, in care "patul" se transforma in "un pat", "dusul" devine "un dus", "casa" e inlocuita cu "o casa", viata insasi se reveleaza a fi "o viata". Existenta mea e una dintre existente...Oh, cand ma gandesc ca am avut nevoie de 50 de ani ca sa inteleg lucrurile astea...Jumatate de secol ca sa fac trecerea de la articolul hotarat la cel nehotarat, de la particular la indefinit, de la siguranta la disolutie...Trebuia sa ajung aici, la Vama - daca asta o fi cu adevarat Vama - ca sa realizez ca "in zadar se tulbura tot pamanteanul, caci viata aceasta este umbra si vis"...

Arta vagabondajului

Ajuns la Vama. Cazat la particular. Sunt pe drumuri din trei ale lunii. Am senzatia ca nu ma mai pot opri, o sa haladuiesc ani si ani. Am inceput sa practic arta vagabondajului.

Modul avion

Azi plec la Vama. Acolo se afla Maria, cu un grup de colegi si distractia este maxima. Ieri am reusit sa vorbesc cu ea la telefon, dupa ce doua zile nu mi-a raspuns. A trebuit sa o sun pe una dintre cele doua insotitoare ale copiilor, care a chemat-o

Dialogul a decurs cam asa:

Un exemplu impresionant de sacrificiu in interes national

În iulie 2006, consilierul prezidenţial Adriana Săftoiu a depus la Parchetul Militar o plângere penală împotriva ministrului apărării, Teodor Athanasiu, pe care l-a acuzat că ar fi folosit Direcţia de Informaţii a Armatei pentru a afla detalii despre activitatea ei la Cotroceni. Ea l-a acuzat pe Atanasiu de comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Incurcaturi de limba

Exista niste incurcaturi de limba care imi plac in mod deosebit. Probabil ca se numesc cumva, dar nu am habar cum. Cine stie, sa-mi spuna. Merci.

Exemple:

ți-am cămat călcașa

am băgat cuptura in friptor

am băgat aca-n aț

te-au țânțit ciuparii

Umplutura enervantă

Mi se mai întâmplă să citesc pe net câte o carte, sau măcar să o frunzăresc. Treaba asta devine, de multe ori, o corvoadă. Autorii din ziua de azi, împreună cu editorii lor, au ajuns la concluzia că e foarte indicat să adauge fel de fel de umplutură textului, în aşa fel încât mi se întâmplă să găsesc începutul cărţii pe la pagina 50, până acolo fiind tot felul de lucruri plictisitoare şi enervante. Uite un exemplu: cartea intitulată 21st Century Skills: Learning for Life în Our Times. M-am gândit că ar fi cazul să o foiesc puţin, ca să văd cam ce ar trebui să fac eu pentru ca Maria să devină un cetăţean pregătit pentru provocările secolului nostru.

Un cerc vicios

Comentand postarea mea legata de monstruozitatea petrecuta la mormantul Madalinei Manole, o prietena imi scrie:

De ce crezi ca tipul asta de scandal nu face audienta? Uite, eu nu ma uit de regula la televizor, insa televizorul merge aproape incontinuu in camera alaturata. In mod obisnuit, habar n-am ce se spune la stiri (le aud, dar nu le ascult), insa la zbieretele femeii aceleia am tresarit, m-am sculat de pe scaun si m-am dus sa vad ce se intampla. Daca tot am ajuns acolo, m-am uitat si la restul emisiunii, inclusiv la reclame. M-au tulburat si pe mine imaginile, insa mai putin decat anumite scene sau personaje din "Stapanul Inelelor", de exemplu.

Marea problema a presei este ca ea lucreaza cu principii si reguli greu de controlat, pe baza carora fiecare poate face cam ce vrea. Televiziunile transmit mereu crime, sa zicem, dupa care fac sondaje si constata ca lumea se uita la crime, apoi zic ca transmit crime pentru ca asta vrea lumea. Iata un cerc vicios ca la carte. Aici este marea pacaleala. Si nu ii poti impiedica sa o faca. Daca un post nu mai da crime, apare imediat altul care o face, pentru ca, nu-i asa, a gasit o nisa. De aia zic eu ca ar trebui reglementata chestia asta. De exemplu, sa se dea numai dupa ora 12, exact ca filmele porno.

Mici afaceri la schit

Pentru cei interesati: la Schitul Efrem Sirul, se pot cumpara oua de strut cu pretul de 100 lei/buc. Fata de Manastirea Hadambu, unde se vinde branza si vin, e un pas inainte (sau, poate, lateral, nu stiu ce sa zic).

Adina cu oul de strut

Dileme fonetice

Ce nu am apucat sa spun despre Schitul Efrem Sirul, e ca cei de-acolo au oratanii. Prin oratanii, eu inteleg acele pasari domestice care se plimba prin curtile taranilor: gaini, rate, gaste, curcani. Ei, la schitul acesta poti sa te impiedici prin curte de pauni si struti. Nu stiu ce sa zic de ratustele salbatice - de ele nu te poti impiedica decat daca intri in tarcul lor. Eu o sa le zic tot oratanii. Asadar, la Schitul Efrem Sirul, strutii, paunii si ratele salbatice au devenit oratanii.

Imagini din anul 1102, in direct la televizor

Cu toate ca am hotarat sa ma uit cat mai putin la televizor, din cand in cand intru in contact cu micul ecran, fara voia mea. Asta mi s-a intamplat acum, la Darmanesti, unde stau de trei zile. Adina - intermediarul intre mine si parintele Isaiia - nu este cine stie ce amatoare de televizor, dar parintii ei se uita. Asa ca m-am pomenit pe cap cu "scandalul din cimitir", cel in care mama Madalinei Manole a facut un circ de zile mari.

Prin rezervatie

Reintalnire neasteptata cu Efrem Sirul

Gata, am reusit sa transfer pozele din camera foto. Pana o sa ma invrednicesc sa le ordonez, pun cateva dintre cele pe care le-am facut la Schitul Sf. Efrem Sirul, aflat pe Valea Uzului. Interesant schit, tine direct de Ierusalim, deci nu are treaba cu BOR. Umbland pe-acolo, mi-am amintit de rugaciunea Sf. Efrem Sirul, pe care o spuneam candva in fiecare dimineata:

Lista persoanelor ciudate

Lista mea de persoane ciudate se mareste pe zi ce trece. Dupa Anamaria si Maria, urmeaza Cristina. Si ea mi-a fost eleva. Acum locuieste in Italia, dar a venit acasa, la Sinaia, pentru vreo doua saptamani. M-a sunat, ne-am conversat, eu tocmai plecam la Pestera, asa ca i-am propus sa o sun cand ma aflu prin zona si sa ne intalnim. A zis OK. Am sunat-o, i-am spus ca ne putem vedea la Brasov, dar a preferat varianta cealalta: cand trec prin Sinaia sa o sun si sa ne vedem la o cafea. Frumos. Am sunat-o, dar nu a mai raspuns. Nici nu m-a cautat dupa ce a vazut apelul, asa cum facuse in alte randuri. OK, am trecut prin Sinaia, nu m-am intalnit cu Cristina, m-am dus direct la Bucuresti. Nu aveam in cap nimic altceva decat sa-i dau Povestile Mariei cu dedicatie...

Incepe sa se contureze o teorie, dar nu o s-o formulez decat dupa ce o sa gasesc o anumita legatura intre persoanele ciudate din lista mea - alta, desigur, decat faptul ca ele sunt pe lista :)

Ceapa si usturoiul

De doua zile ma aflu la Darmanesti. Am si poze, dar inca nu le pot urca. Deocamdata pun o mostra de folclor moldovenesc care mie mi s-a parut sinistru:

Fetele din Dorohoi

Toate put a usturoi.

Numai una pute-a ceapa

Si mananca cat o iapa.

Sex la pensiune

Brașov. Aștept ora 12 ca să plec din pensiunea Deutsches Haus. Frumos, modern, nimic de zis. Dar scump. 135 de lei pe noapte fără mic dejun. Am ajuns la ora 2 dimineață și am oprit la prima pensiune care mi-a ieșit în cale. Acolo îmi cereau 180 pe noapte. Așa că am plecat frumușel și m-am plimbat prin oraș. E o plăcere să vagabondezi pe patru roți, noaptea prin Brașov. Nu sunt mașini, nu te enervează nimeni, așa că poți să te pierzi pe ce străduțe vrei tu fără să te blochezi la fiecare intersecție.

Șpaga la portar

La ora asta mă aflu la Spitalul Marius Nasta. Am dormit la Oana - verișoara mea și m-a adus aici, la un vecin de-al ei care stă internat de câteva zile. Povestea lui este incredibilă. A suferit o intervenție legată de plămâni și, cu toată șpaga primită, doctorii i-au uitat un ac înfipt în ceafă. A început să se umfle și tocmai se pregătea să meargă la spital, când a descoperit acul, dimineața la baie. S-a dus la doctor și a purtat următorul dialog scurt și absurd:

Villon 2

Balada  adevărurilor  false
      
      Nu-i ca flămândul om voios,
      Nici ajutor ca duşmănitul,
      Nu-i prânz ca fânul de gustos,
      Nici paznic bun ca adormitul,
      Nu-i om milos ca necinstitul,
      Nici sprijin ca de la-ngrozit,
      Nu-i mai smerit ca afurisitul,
      Nici minte ca la-ndrăgostit.
      
      Nu-s naşteri multe ca în baie,
      Nu-i mai fălos ca surghiunitul,
      Nu-s râsete ca la bătaie,
      Nici laudă ca neplătitul,
      Nu-i dragoste ca linguşitul,
      Noroc cât la nenorocit,
      Nu-i adevăr cum e scornitul,
      Nici minte ca la-ndrăgostit.
      
      Nu-i mai tihnit ca sărăcitul,
      Nici cinste ca-n obrazul gros,
      Nu-i laudă ca măsluitul,
      Nici ca puhavul sănătos,
      Nu-i cutezanţă ca-n fricos,
      Nici sfat bun ca de la ţicnit,
      Nu-i ca năuca om duios,
      Nici minte ca la-ndrăgostit.
      
      Vreţi să zic adevărul? fie:
      In boală joaca te îmbie,
      Litera-i viaţa cea mai vie,
      Laş e doar cine a-ndrăznit,
      Oroare nu-i ca-n melodie,
      Nici minte ca la-ndrăgostit.
                            Francois Villon