Lucrari starnitoare de nostalgie

O poezie cu Beatrice a lui Virgil Mazilescu

te rog beatrice să ne întîlnim
te rog și n-ar trebui să te rog
mîine seară în steaua vega

Alta palarie, aceeasi Marie (sic!)

Exact acum 18 ani, pe 21 decembrie 1996, Emil Constantinescu, presedinte de o luna, il numea pe domnul Dan Petre consilier prezidential pe probleme de politica externa. Cine este acest domn? Nimeni altul decat fiul lui Zoe Petre - sefa de campanie electorala a lui Constantinescu, cel care avea sa fie retinut de istorie sub numele de Milica Infrantul. Luat la intrebari de societatea civila cu privire la acest derapaj, la aceasta crasa dovada de nepotism, Milica a raspuns cu o aroganta pe care nu reusit s-o egaleze, ulterior, decat Adrian Nastase: "am suficient capital electoral ca sa-mi permit asta".

Anti-basism fara Basescu

Ieri, 21 decembrie, a plecat Basescu de la Cotroceni. Momente emotionante, ceremonie impecabila. In locul lui a venit Iohannis. Incepe un ciclu nou. Toate ar trebui sa mearga altfel. Odata cu instalarea noului presedinte, atitudinea partidelor, a presei, a celor interesati de politica, ar trebui sa se schimbe. 

Nimeni

Comandantul şedea la fereastra colibei dărăpănate şi privea cu ochii larg deschişi, fără să clipească, şirurile de soldaţi care-i mărşăluiau prin faţă, afară, în zăpadă, în lumina tulbure a lunii. Când şi când i se părea că vede câte un soldat ieşind din rânduri, oprindu-se în faţa ferestrei, apăsându-şi faţa de geam, aruncându-i o privire scurtă şi plecând apoi mai departe. Deşi întotdeauna soldatul era altul, mereu părea a fi acelaşi, o faţă osoasă, cu obrajii plini, ochi rotunzi, piele palidă, aspră, şi mereu, plecând mai departe, îşi potrivea în acelaşi fel curelele raniţei, îşi îndrepta umerii şi-şi zvâcnea picioarele să reintre în pasul de marş al gloatei care mărşăluia într-o aceeaşi masă informă. Comandantul nu voia să mai tolereze jocul acesta. Îl pândi pe soldatul următor, smuci violent fereastra din faţa lui şi-l apucă de piept.

– Înăuntru cu tine! spuse, şi-l făcu să urce pe fereastră. Când îl vârî în cameră îl împinse într-un colţ, se postă în faţa lui şi-l întrebă:

– Cine eşti tu?

– Nimeni, spuse cu teamă soldatul.

– Asta era de aşteptat, spuse comandantul. De ce te zgâiai înăuntru?

– Ca să vad dacă mai eşti aici.

Din Jurnalul lui Kafka

Devălmășia Stat - Biserică

N-am mai auzit demult de Remus Cernea. Dau însă acum peste un document depus de acesta la Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor, prin care semnalează, citez, „încălcarea gravă a caracterului secular al statului român la ceremonia de învestitură a noului preşedinte ales, Klaus Iohannis”. Vreau să spun de la început că sunt întrutotul de acord cu conţinutul acestui document. Iată despre ce este vorba.

Ianuarie - inceputul sfarsitului. Un scenariu

Pe 6 ianuarie 2015, completul de trei judecatori decide ca procesul lui Dan Voiculescu merge la rejudecare. Varanul este eliberat din puscarie. Antenele lanseaza un tsunami de afronturi si atacuri murdare la adresa justitiei basiste, simultan cu o avalansa de ode inaltate patronului, care e, de fapt, nevinovat. Ponta si gasca saluta decizia completului, in direct, din studiourile lui Gadea-Ursu-Badea-Grecu-Ciuvica.

Alungarea lui Ponta

La sfarsitul anului 2003, presedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor, s-a hotarat sa scape de eticheta de antisemit pe care o purta inca din vremea lui Ceausescu. Sa se albeasca, altfel spus, asa incat sa arate ca nou. In sensul acesta, el a demarat o serie de actiuni menite sa-i convinga pe toti ca este un european adevarat. La inceputul lui 2004 a dezvelit, la Brasov, statuia lui Itzak Rabin. Pe la mijlocul anului, a facut un "pelerinaj" la Auschwitz. A cerut public iertare de la poporul israelian pentru articolele antisemite pe care le publicase in oficiosul partidului sau. Dupa care a intrat in campania electorala pentru prezidentiale.

Duhul sticlei

Sunt duhul sticlei, frumoasă domnişoară,

de-aici de la mine se-aud sunetele astea

înfundate -

nu trebuie să-ţi fie teamă.

De cincizeci şi patru de milenii sunt închis,

De ce a pierdut Ponta in fata lui Iohannis

In 2011 urcam pe blog un articol despre interventia in forta a numarului 11 in destinul PSD si al lui Mircea Geoana, pe vremea aia aflat in plin declin politic. Il puteti citi aici. Astazi, dupa exact trei ani, mai precis pe 16.11.2014, PSD si presedintele lui, Victor Ponta, au primit o noua lovitura de baros, prin pierderea alegerilor prezidentiale in fata candidatului liberal Klaus Iohannis. O sa va arat cum a contribuit numarul 11 la acest esec al lui Ponta.

Ion Iliescu - un om politic respectabil

M-am tot intrebat de-a lungul vremii: cum naiba se explica faptul ca oameni din generatia mea, crescuti in aceleasi privatiuni si nemultumiri, care au facut ca si mine un liceu si o facultate in timpul carora s-au izbit de multe ori de obtuzitatea sistemului ceausist, de barierele puse de activistii de partid, de sfidare, aroganta, nedreptate, abuz etc, oameni care au lucrat pana la Revolutie in locuri unde au fost umiliti, calcati in picioare de sefi analfabeti pusi de PCR, cum naiba, asadar, pot sa fie oamenii astia de partea lui Ponta.