Adio, Klaus Iohannis

Pe multi i-am auzit spunand, de-a lungul anilor: "votul meu nu conteaza, cu sau fara el tot aia e". Si, matematic vorbind, au dreptate. Un singur vot ar conta efectiv doar in situatia in care intre doi candidati ar fi, in absenta acelui vot, o egalitate perfecta. De exemplu, daca dupa numaratoare s-ar constata ca ambii candidati au primit 5.123.455 de voturi. Ori asa ceva nu se intalneste in realitate, atunci cand la vot participa milioane de oameni.

Iohannis la rascruce

Daca Iohannis nu face ordine in PNL, totul se va duce dracului. Poate cineva isi inchipuie ca acum pesedistii stau degeaba. Se insala grav. Pesedistii incearca acum sa negocieze, de-a lungul si de-a latul Romaniei. Si o multime de liberali accepta aceste negocieri, bat palma, promit functii, primesc ponturi. O sa vedeti cum mii de pesedisti, pecisti si uneperisti vor solicita sa treaca la PNL, ca sa ramana in scaune. Daca se accepta aceste lucruri, nu va dura mult si ne vom trezi cu pecinginea pesedista reasezata frumos ca o plapuma peste tara, vopsita in galben.

Iohannis, da cu ei de pamant ACUM. Nu permite niciun fel de migratie. Pesedistii nativi si traseistii sa ramana la PSD. Sa nu vina inapoi in PNL tradatorii

O nouă porcărie a lui Emil Constantinescu

A fost o vreme când respectul meu pentru Emil Constantinescu era atât de mare, încât aş fi fost gata să mă iau la bătaie cu oricine ar fi spus vorbe de ocară la adresa lui. Astăzi, îmi este o silă infinită de acest individ şi mă mir cât am putut să fiu de orb atunci când i-am acordat încredere.
După un mandat încheiat în mod ruşinos, în timpul căruia nu a făcut nimic în afară de a vorbi cu aere despre tot felul de chestiuni de principiu, acest om a refuzat să mai candideze, declarându-se înfrânt de securitate.

Despre Milică Înfrântul

A urcat pe creasta valului cu spirjinul lui Corneliu Coposu care, din rațiuni ce merită discutate separat, l-a preferat lui N. Manolescu drept candidat al Convenției Democratice Române. Ajuns președinte în 1996, a susținut o politică externă remarcabilă, pro-NATO, pro-Vest. În plan intern, a fost o teribilă deziluzie pentru cei care îl susținuseră și votaseră. A cedat psihic, s-a retras din cursa pentru realegere, a anunțat că „a fost învins de structuri”. Ca președinte, nu a făcut mai nimic pentru decomunizarea țării. În anii președinției lui Traian Băsescu, omul a devenit tot mai acru și agresiv.

Cvartetul funest

N-am mai facut de multisor o analiza a evenimentelor pe care le traversam, bazata pe stiinta si arta numerelor. Poate ca unii isi amintesc de cazurile Becali, Antonescu, Ouatu de care m-am ocupat la momentul potrivit. Astazi a venit randul lui Ponta, personaj, in opinia mea, funest pentru Romania. O sa va arat ce spun numerele despre el, in stransa corelatie cu numele altor trei personaje funeste care, insa, au trait sau traiesc la Moscova.

Tapi ispasitori

Intai a murit un copil, sfasiat de caini intr-un parc bucurestean. Paznicul parcului a primit amenda pentru ca nu avea atestat. Nimeni din primaria lui Oprescu nu a platit cu functia. Aceiasi oameni, in frunte cu primarul general, conduc primaria, invart sutele de milioane ale bugetului, fac declaratii in limba de lemn pe care sigur ca n-au uitat-o, ca doar si-au petrecut cea mai mare parte a vietii sub Ceausescu.

Atacul expiratilor

Se apropie campania electorala. OK, o astept cu mare interes, ca sa plec la minimum 500 de kilometri de Timisoara. Stiu de pe-acum: o sa castige din nou Ciuhandu, asta o sa castige pana moare, il voteaza banatenii la greu. Nu pentru ca ar fi facut el ceva de soi pe-aici, dar asa gandesc ei, mai incet. Nu vreau sa-mi mai bat capul cu acest rebut al Revolutiei. Ma uit insa la televizor si ce vad? Iarasi au aparut, precum corbii, fel de fel de expirati care, dupa ce-au nenorocit tara asta, vin acum sa povesteasca despre cat de dibaci au fost si cum ne-au scos din tot felul de situatii periculoase. Din punctul asta de vedere, am toata stima pentru Tariceanu. Macar sta in banca lui, nu-l vezi alergand prin toate studiourile. Chiar si A.Nastase sta mai la fereala, ceea ce e un punct in favoarea lui. Dar Petre Roman, Victor Ciorbea, Athanasiu, Androneasca, WC Tudor, Vosganian, parca nu mai au nicio alta ocupatie in viata decat sa ne lamureasca pe noi, fraierii, cum sta treaba cu politica, cat au fost ei de patrioti, inteligenti, buni politicieni, buni guvernanti si cat de rai sunt astia care fac acum politica si guvernare. Pana nu demult, venea si Emil Constantinescu si facea totul praf in jur, ca sa ne fie clar ca singurul presedinte adevarat al Romaniei a fost doar el si ca in urmatorul mileniu nu se va naste un altul care sa-l egaleze. Ba avea tupeul sa se arate si Iliescu, piaza-rea a acestei tari, care inca nu a platit pentru mortii Revolutiei.

Ceea ce intrece insa orice limita, este reaparitia lui Zoe Petre. Nici nu mai am cuvinte. Nu vreau sa scriu despre aceasta femeie, nu, nu, nu, este dincolo de puterea mea de a zugravi un personaj. Mai bine pun o poza, desi asta o sa ma coste un flacon de emetiral.