Viata privita din fotoliu

Stau prabusit intr-un fotoliu scund si ingust, cu capul rezemat de perete. In fata mea, o masuta pe care e asezat laptopul. In stanga, un pat de o persoana, in dreapta unul matrimonial. Geamuri in fiecare perete, doar in cel din fata e o usa deschisa. Vad prin ea un cuier facut din sipci, pe care l-as putea folosi perfect ca gratar de baie. Putin mai la dreapta, e soba de teracota, incastrata in perete, ca sa incalzeasca simultan camera si baia. Exact cum aveam si eu, la Sinaia.

O specie ciudată de oameni

J.Lo divorţează de Marc Anthony! Extra fantastic, super incredibil, mega senzaţional! Milioane de fani J.Lo sau M.Anth citesc ştirea şi au reacţii. Ăsta e un exemplu de informaţie la care eu, unul, nu ştiu să zic, atunci când îmi este furnizată, decât "aha" sau ceva asemănător. Alţii însă, zic mai mult. De exemplu: "hai nu spune, şi ăştia?" sau "asta n-aş fi crezut", ori "măi să fie, speram ca măcar ei să să reziste". După care comentează, aduc în discuţie alte cupluri destrămate, fac filosofie pe tema vieţii de artist care îţi afectează familia etc.

Romania reală

Patru lăzi în care se aflau câte 16 focoase pentru rachete au dispărut sâmbătă dintr-un tren care transporta armament de la Zărneşti spre Bulgaria, dispariţia fiind semnalată în Gara Stăneşti din judeţul Giurgiu. Trenul venea de la o fabrică de armament din judeţul Braşov şi avea destinaţia Bulgaria, iar transportul, care reprezenta export de armament, era păzit de jandarmi.
Cei 10 jandarmi care păzeau garnitura de tren se aflau în primul vagon al trenului şi se uitau la televizor. Mecanicul oprise trenul în Stănesti - Giurgiu, pentru a vinde 70 l de motorină.

Cotoroanța duhovnicească

Ieri, înainte să merg în Vama, am făcut o mică excursie până la Mănăstirea Moldoviţa. Pe drum, cam prin Vatra Modoviței, m-am intersectat cu un autocar cu număr de Timişoara. Mi-am zis "ce chestie ar fi să fie exact autocarul cu Maria şi colegii ei". Dar n-avea cum, era inscripţionat cu nu ştiu ce firme, ori eu credeam că excursia se face cu microbuzul şcolii. Aveam să aflu, seara, că exact ăla era autocarul, deci mă intersectasem cu Maria. Ei, o simplă coincidenţă, mică şi drăguţă. M-am dus la mânăstire, am intrat pe furiş pentru că eram îmbrăcat indecent (cămaşă cu mânecă scurtă şi pantaloni până deasupra genunchilor), am făcut câteva poze şi m-am dus la Vama. Nu mică mi-a fost mirarea când am văzut autocarul parcat lângă pensiune. Am intrat pe stadion şi toate celelalte, pe care le-am povestit deja. Apoi, stând la un pahar de Frâncuşă de Cotnari cu proprietarul şi cu una dintre însoţitoarele copiilor, am aflat o poveste interesantă.

O coincidenta cu oua

Acum ca sunt aici, Maria are alta viziune despre viata. Pana ieri, era disperata ca nu are destui bani sa-si cumpere lucruri. Acum, capitolul asta nu se mai discuta. Insa acum vreo ora, ma trezesc cu telefon. Ma chema la ea, la nu stiu ce pensiune unde copiii incondeiau oua, ca sa-mi spuna ceva. Am insistat sa-mi spuna la telefon si pana la urma a acceptat: avea nevoie de bani ca sa cumpere ceva. M-am cam mirat, dimineata la micul dejun imi spusese ca are 180 de lei. Oare ce avea de gand sa cumpere? Ei bine, ii trebuia un ou de strut, care costa 100 de lei, exact ca la Schitul Efrem Sirul de pe Valea Uzului. I-am explicat ca are destui bani daca vrea oul ala, insa am sfatuit-o sa nu-l cumpere, pentru ca o sa-l sparga mai mult ca sigur pana ajunge la Timisoara. Dar nu s-a lasat. Problema era ca daca face achizitia asta, nu mai are bani sa intre pe la diverse obiective, etc. Ma intreb ce facea daca nu eram pe-aici...

Un câine furibund

La pensiunea unde stă Maria e un câine mare şi frumos, numit Bursuc, care locuieşte într-un ţarc. Nici n-am intrat bine şi a început să mă latre furios. Îşi bulbuca ochii, îşi arăta gingiile, se învârtea prin cuşcă, sarea cu labele pe ea, ce mai, un bâlci întreg. Degeaba îl luam eu cu texte de genul "băiatu', cuminte, căţelu', stai frumos", etc, se tura mai departe de ziceai că l-a văzut pe ăla care a inventat ecarisajul. M-am cam mirat, de obicei eu mă împrietenesc rapid cu toţi câinii. Ori Bursuc ăsta nu se dădea bătut nicicum. L-am lăsat în pace, că doar nu te poţi pune cu un animal furios. Dar numai până seara, când m-am dus şi i-am dat o bucată de friptură. Ei, să vezi ce mai dă el din coadă acum când trec pe lângă cuşcă, fac pariu că până deseară pun şi mâna pe el. 

Bursuc pe cotetul lui de gaini

Stadionul - faneata

Aseara, cum am ajuns la Vama, in inima Bucovinei, m-am dus sa o vad pe Maria. La numai cativa metri de pensiunea unde stau copiii, e un stadion de fotbal, pe numele lui "1 MAI". Probabil ca e vorba de 1 Mai muncitoresc:

Rîde iară primăvara,
Peste cîmpuri, peste plai,
Veselia umple ţara,
C-a venit Întîi de Mai!

Stadionul - faneata

In studio

Dupa ce am plecat din satul Pestera, am luat-o catre Bucuresti, pentru inregistrarea CD-ului meu cu povesti. Toata combinatia a fost aranjata de Ilie Stoian, vechiul meu amic, care este, ca sa zic asa, in bransa. El va compune muzica, el a gasit studioul de inregistrari, tot el mi-a recomandat-o pe Irina Cojar, actrita la National, care a citit povestile. Sunt convins ca o sa iasa ceva deosebit.

Irina intorcand pagina

Lautreamont in Bucovina

Ieri, in drum spre Bucovina, ma tot gandeam cat e de plictisitor sa mergi cu masina: aceleasi sosele, aceleasi case pe margine, apoi blocuri, campuri, pisici care trec strada in fuga, hanuri, vanzatori de zmeura, maturi, palnii, pitici de gradina, ceapa sau flori de mina. Masinile, aceleasi masini, trec mereu pe langa tine, unii te depasesc riscant, altii te forteaza sa mergi incet, claxoane, faruri aprinse, echipaje de politie, ceea ce te face sa meditezi la vorbele poetului: "toate-s vechi si noua toate". Si totusi...

Comte de Lautreamont

Un nivel mai sus

Traiesc clipe deosebite, in care "patul" se transforma in "un pat", "dusul" devine "un dus", "casa" e inlocuita cu "o casa", viata insasi se reveleaza a fi "o viata". Existenta mea e una dintre existente...Oh, cand ma gandesc ca am avut nevoie de 50 de ani ca sa inteleg lucrurile astea...Jumatate de secol ca sa fac trecerea de la articolul hotarat la cel nehotarat, de la particular la indefinit, de la siguranta la disolutie...Trebuia sa ajung aici, la Vama - daca asta o fi cu adevarat Vama - ca sa realizez ca "in zadar se tulbura tot pamanteanul, caci viata aceasta este umbra si vis"...

Arta vagabondajului

Ajuns la Vama. Cazat la particular. Sunt pe drumuri din trei ale lunii. Am senzatia ca nu ma mai pot opri, o sa haladuiesc ani si ani. Am inceput sa practic arta vagabondajului.

Modul avion

Azi plec la Vama. Acolo se afla Maria, cu un grup de colegi si distractia este maxima. Ieri am reusit sa vorbesc cu ea la telefon, dupa ce doua zile nu mi-a raspuns. A trebuit sa o sun pe una dintre cele doua insotitoare ale copiilor, care a chemat-o

Dialogul a decurs cam asa:

Un exemplu impresionant de sacrificiu in interes national

În iulie 2006, consilierul prezidenţial Adriana Săftoiu a depus la Parchetul Militar o plângere penală împotriva ministrului apărării, Teodor Athanasiu, pe care l-a acuzat că ar fi folosit Direcţia de Informaţii a Armatei pentru a afla detalii despre activitatea ei la Cotroceni. Ea l-a acuzat pe Atanasiu de comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Incurcaturi de limba

Exista niste incurcaturi de limba care imi plac in mod deosebit. Probabil ca se numesc cumva, dar nu am habar cum. Cine stie, sa-mi spuna. Merci.

Exemple:

ți-am cămat călcașa

am băgat cuptura in friptor

am băgat aca-n aț

te-au țânțit ciuparii

Umplutura enervantă

Mi se mai întâmplă să citesc pe net câte o carte, sau măcar să o frunzăresc. Treaba asta devine, de multe ori, o corvoadă. Autorii din ziua de azi, împreună cu editorii lor, au ajuns la concluzia că e foarte indicat să adauge fel de fel de umplutură textului, în aşa fel încât mi se întâmplă să găsesc începutul cărţii pe la pagina 50, până acolo fiind tot felul de lucruri plictisitoare şi enervante. Uite un exemplu: cartea intitulată 21st Century Skills: Learning for Life în Our Times. M-am gândit că ar fi cazul să o foiesc puţin, ca să văd cam ce ar trebui să fac eu pentru ca Maria să devină un cetăţean pregătit pentru provocările secolului nostru.

Un cerc vicios

Comentand postarea mea legata de monstruozitatea petrecuta la mormantul Madalinei Manole, o prietena imi scrie:

De ce crezi ca tipul asta de scandal nu face audienta? Uite, eu nu ma uit de regula la televizor, insa televizorul merge aproape incontinuu in camera alaturata. In mod obisnuit, habar n-am ce se spune la stiri (le aud, dar nu le ascult), insa la zbieretele femeii aceleia am tresarit, m-am sculat de pe scaun si m-am dus sa vad ce se intampla. Daca tot am ajuns acolo, m-am uitat si la restul emisiunii, inclusiv la reclame. M-au tulburat si pe mine imaginile, insa mai putin decat anumite scene sau personaje din "Stapanul Inelelor", de exemplu.

Marea problema a presei este ca ea lucreaza cu principii si reguli greu de controlat, pe baza carora fiecare poate face cam ce vrea. Televiziunile transmit mereu crime, sa zicem, dupa care fac sondaje si constata ca lumea se uita la crime, apoi zic ca transmit crime pentru ca asta vrea lumea. Iata un cerc vicios ca la carte. Aici este marea pacaleala. Si nu ii poti impiedica sa o faca. Daca un post nu mai da crime, apare imediat altul care o face, pentru ca, nu-i asa, a gasit o nisa. De aia zic eu ca ar trebui reglementata chestia asta. De exemplu, sa se dea numai dupa ora 12, exact ca filmele porno.

Mici afaceri la schit

Pentru cei interesati: la Schitul Efrem Sirul, se pot cumpara oua de strut cu pretul de 100 lei/buc. Fata de Manastirea Hadambu, unde se vinde branza si vin, e un pas inainte (sau, poate, lateral, nu stiu ce sa zic).

Adina cu oul de strut

Dileme fonetice

Ce nu am apucat sa spun despre Schitul Efrem Sirul, e ca cei de-acolo au oratanii. Prin oratanii, eu inteleg acele pasari domestice care se plimba prin curtile taranilor: gaini, rate, gaste, curcani. Ei, la schitul acesta poti sa te impiedici prin curte de pauni si struti. Nu stiu ce sa zic de ratustele salbatice - de ele nu te poti impiedica decat daca intri in tarcul lor. Eu o sa le zic tot oratanii. Asadar, la Schitul Efrem Sirul, strutii, paunii si ratele salbatice au devenit oratanii.

Imagini din anul 1102, in direct la televizor

Cu toate ca am hotarat sa ma uit cat mai putin la televizor, din cand in cand intru in contact cu micul ecran, fara voia mea. Asta mi s-a intamplat acum, la Darmanesti, unde stau de trei zile. Adina - intermediarul intre mine si parintele Isaiia - nu este cine stie ce amatoare de televizor, dar parintii ei se uita. Asa ca m-am pomenit pe cap cu "scandalul din cimitir", cel in care mama Madalinei Manole a facut un circ de zile mari.

Prin rezervatie