Armata si bunul Dumnezeu

Ceea ce ne cere Biserica este dezarmant de simplu. Anume: sa credem ca exista viata dupa moarte, ca sufletele pleaca din corpuri si se duc la Judecata, dupa care cei buni merg pentru eternitate in Rai, cei rai merg pentru eternitate in Iad si gata. Asadar, viata noastra pamanteana e asa, un fel de punere la incercare, cumva ca anii de armata pe care-i faceau pana nu demult in Romania, obligatoriu, baietii pe la 18 - 20 de ani. Daca te porti bine, iesi de-acolo cu grad si, in caz ca ulterior izbucneste, Doamne fereste, un razboi, ajungi sa comanzi trupele si ai sansa unica de a deveni erou al tarii tale. Daca te porti rau, ramai soldat prost si dupa aia, la razboi, devii simpla carne de tun.

O diferenta notabila ar fi ca armata poti s-o fentezi, nu insa si viata.

O poveste coreeana

POVESTEA LUI HUH SAENG

Într-o colibă modestă acoperită cu stuf din Valea Namsan trăia o pereche săracă, domnul şi doamna Huh Saeng. Bărbatul nu ieşise din casă de şapte ani şi nu făcea decât să stea cu nasul în cărţi, în odaia sa.

Într-o zi, înlăcrimată, nevasta i-a zis: „Uite ce, omule, la ce bun să tot citeşti atâta? Mi-am trecut tinereţea spălând şi cosând pentru alţii şi cu toate astea nu am decât o singură haină şi o singură fustă de purtat, iar de trei zile nu am mâncat nimic. Mi-e foame şi mi-e frig. Aşa nu se mai poate!” 

Asa si nu altfel

Sunt la Racoasa, la Costica. Ar fi multe de cautat, de regasit, nu am rabdare sa scriu acum despre ele. In orice caz, Costica este acelasi. Nu cred ca va fi vreodata altul, nici nu vreau asta. S-a intamplat o chestie: el cauta un disc, dar a dat peste altul, care incepea cu o anumita piesa - "Intoarcerea taranului", cantata de Hrusca. Atunci cand a gasit piesa aia, a uitat ce cauta si a ramas prosternat in fata sursei de muzica. De ani si ani, respectiva piesa il face sa planga. N-am mai putut discuta cu el pana nu s-a terminat. Am o poza cu Costica, ascultand piesa cu pricina. Iat-o:

Una dintre strofe este geniala. Uite:

Si nu uita, din cand in cand

sa mai si mori, cum se cuvine.

In toti urmasii renascand,

cum toti stramosii sunt in tine.

O poveste a lui Voicu Bojan

Povestea hamsterului care nu voia să zică muuu
A fost odată un hamster bălţat, pe care copiii  îl  botezaseră Văcuţa, cu toate că de la natură era băiat. Era moale şi cuminte, se mişca lent, cu o prudenţă exagerată faţă de lumea oamenilor. Deşi în cuşcă avea o mică roată din inox, numai bună de alergat, nu o mai folosea demult. Când era mai mic se dădea ore în şir, iar rotiţa trebuia unsă mereu, ca să nu scârţâie. Mai ales noaptea, când se dădea cel mai cu foc. Într-o bună zi, a înţeles faptul că datul pe rotiţă nu ducea de fapt nicăieri, aşa că nu s-a mai dat. Îi plăcea în schimb să doarmă mult. Îl găseai mereu învelit cu o bucată de cârpă neagră, pe care stăteau lipite bucăţi de rumeguş. Uneori reuşea să se ascundă cu totul atât de bine încât aveai impresia că nici măcar nu exista.

Suzana - telenovela continuă

Am scris acum câteva zile despre Suzana din Popteleac, fosta mea „bonă” din anii 60. http://totusipovestile.blogspot.com/2011/11/cand-eram-mic.html

Ei bine, azi m-a sunat domnișoara secretara de la Gârbou. Mai bine zis, mi-a dat bip. Eram în mașină, am sunat automat înapoi și am stat cu ea de vorbă. Ce credeți că mi-a spus? În primul rând că până ieri a uitat să se intereseze de problema mea. În al doilea, că nu a apucat să întrebe prin sat, însă azi dimineață și-a amintit și a întrebat-o pe mama ei. Iar mama ei, culmea culmilor, o cunoștea pe Suzana. O cunoștea chiar bine, pentru că povestea ei o impresionase. Încă nu știu toate amănuntele, dar am aflat că multă vreme după ce plecase de la Sinaia și revenise la părinți, în Popteleac, Suzana era auzită fredonând o melodie in care se repetau niște versuri: „cei trei brazi de la Sinaia”. Se pare că ea a fost tare nefericită că nu s-a putut întoarce acolo, ca să aibă grijă de mine. Au trecut anii și Suzana s-a măritat cu un mureșean. S-au stabilit la..... Timișoara și au doi copii. Pe unul dintre ei îl cheamă ..... Raul.

O fotografie

Cea mai frumoasa fetita din lume

Rămânerea în pat

În cazul Apostu, primarul de la Cluj corupt până la nivel de celulă, au apărut înregistrări SRI ale unor convorbiri telefonice. Protagoniștii sunt Călin Stoia, amic de-al lui Apostu și un „afacerist” din Argeș.  Acest Stoia, care este administrator și acționar al firmei de salubritate Brantner-Vereș , poartă următorul dialog cu cel din Argeș:

Stoia Calin: Stai putin, e foarte important cine trebuie sa plateasca banii astia. Primaria, care trebuie sa-i primeasca de unde?

Afacerist Argesean: De la Guvern.

S.C.: De la Guvern ce? De la Fondul de rezerva?

A.A: Da, Fondul de rezerva.

S.C.: Ala-i la dispozitia primului ministru.

A.A: Da, pai asta ti-am zis, ca ala merge…

Catalin Stoia - omul care nu se da jos din pat pentru numai o suta de mii de euro

O întâmplare complet absurdă

Există un tip care se numește Nancy Brandes. Presupun că mulți au auzit de el, mai cu seamă dintre cei care au acum peste 45 de ani. Nancy Brandes este unul dintre membrii fondatori ai trupei Roșu și Negru. 

Intamplarea face că unul dintre vechii mei amici, pe nume Tibi (care, din păcate, a plecat dintre noi - Dumnezeu să-l odihnească), l-a cunoscut destul de bine pe Brandes în vremea când era student. Asta se intampla înainte de 1975, an în care Brandes s-a stabilit definitiv în Israel. Cei doi aveau un prieten comun și, într-o seară, tustrei stăteau la o terasă undeva, cu o bere și niște mici în față. La un moment dat, Brandes și tipul acela s-au tot împuns cu niște replici, ajungând la un moment dat să își spună lucruri nu tocmai plăcute.

Nancy Brandes

Nemulțumirea diavolului

În vremea când locuiam la Sinaia împreună cu soția mea, Luminița, în fiecare duminică mergeam la Mănăstire pentru Liturghie. A fost perioada cea mai intens religioasă din viață mea, din punct de vedere tehnic, dacă-mi este permis să mă exprim așa. Adică spuneam rugăciunile seara și dimineața, mergeam la slujbe, țineam posturile. Țin minte că într-un an chiar am ținut postul Paștelui și apoi și pe cel al Crăciunului, așa cum scrie la canon.

O poezie a lui Karl May

CEA MAI CUMPLITĂ DINTRE NOPŢI
Cunoşti tu noaptea ce-n văzduh se lasă
Pe vânt turbat şi-n răpăit de ploi,
Când nu e stea pe bolta-ntunecoasă
Şi niciun ochi nu vede prin puhoi?
Oricât de neagră-i noaptea, zi se face;
Deci culcă-te în tihnă, dormi în pace!

Karl May

Înșelarea

Un îndemn important pe care ni-l dă Cristos este să nu trăim singuri. Ori asta înseamnă mult mai mult decât a trăi doi oameni într-o casă. Doi oameni pot avea un trai în comun, pot dormi în acelaşi pat, dar să fie, în realitate, singuri cuc. Cristos ştie asta, mai ştie şi că suntem foarte slabi şi fără ajutorul lui nu putem face nimic şi atunci intervine. Cum intervine? Simplu de tot: ne spune ce avem de făcut, apoi aşteaptă ca noi să facem. Ar trebui să ne pese unul de celălalt, să ne intereseze ce se întâmplă cu „aproapele nostru”, cu atât mai mult cu cât acel aproape e soţul, soţia, fratele, copilul, mama etc. Şi dacă facem asta având în minte îndemnurile lui Cristos, atunci el îşi va ţine promisiunea: „Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor”. (Matei, 18.20)

O poveste chinezeasca

GRĂDINA ZEIŢEI DE JAD
    Grădina Zeiţei de Jad se află pe coasta Muntelui Peştera Vrăjită. De fapt, Grădina Zeiţei de Jad nu este decât un deluşor. Bătrânii spun că pe vremuri pe Mun­tele Peşterii Vrăjite erau numai pietre goale: nu creştea nicio rădăcină de copac, niciun fir de iarbă. Oamenii care locuiau acolo, toţi spărgători de pietre, erau săraci lipiţi pământului; vântul şi căldura îi pârjoleau, sudoarea le curgea în ochi, buzele li se uscau şi crăpau. Visau pomi încărcaţi cu fructe, izvoare cristaline, dar visul lor ră­mânea numai vis. Într-o zi, nu se ştie când s-a întâm­plat, pe creasta muntelui a răsărit un piersic. Băteau ploile şi vântul, apele din munte cărau cu ele pietrişul, dar micul piersic rămânea bine împlântat şi creştea de-ţi era mai mare dragul.
   

Ziceri

Din intelepciunea transmisa pe mail
Pentru a dezbraca o femeie tanara trebuie sa o imbraci bine in prealabil.
Am mult curaj, dar mi-e frica sa-l folosesc.
Prostia e mai putin densa decat inteligenta. De aceea e tot timpul deasupra.
E mai usor sa faci copii, decat oameni.
Unii merg la biserica in speranta ca Dumnezeu verifica prezenta.
Inainte de a negocia cu lupul, pune-i botnita.
Coincidenta este felul lui Dumnezeu de a ramane anonim.
Deosebim doua tipuri de pedepse: cu moartea si cu viata.
Incearca sa definesti nimicul. Vei avea nevoie de multe cuvinte.
Mediocrul se simte bine intre spirite marunte. E singurul loc unde pare mare.
Marea taina a existentei noastre nu consta in a trai, ci in a sti pentru ce traiesti.
Am locuit un timp in sufletul unei femei. Mare inghesuiala.
Nu-i cereti unei femei imposibilul. E capabila sa vi-l dea.

Hai la DEX

Exista o formulare pe care o folosesc foarte multi dintre cei care se perinda pe ecrane, fie ca sunt politicieni, fie ca sunt jurnalisti, fie ca...nu mai insir alte categorii. Formularea aia suna asa: "este normal si firesc". Buuuun. Deci normal si firesc. Hai sa mergem la DEX. Ia uite ce gasim acolo:

NORMÁL, -Ă adj. 1. Firesc, comun, obișnuit. 

FIRÉSC adj., s. 1. adj. Natural, normal, obișnuit.

Ei, sa imi explice mie alde Ciuvica, Dragotescu, Ponta, Oajdea, Boc, Paleologu si ceilalti vreo 200 de indivizi: cum vine asta? Pai daca normal inseamna firesc si firesc inseamna normal, atunci "normal si firesc" inseamna "normal si normal" sau "firesc si firesc". Dar ce fel de lighioana trebuie sa fii ca sa te exprimi in halul asta? Pentru ce sa spuna un om sanatos la cap ca mersul pe jos este normal si normal? Poate vreunul dintre utilizatorii acestei nefericite formulari sa-mi indice un lucru care este normal si nefiresc, sau unul firesc si anormal? 

 

Exagerarile Bisericii. Porunca IV

Exagerarile Bisericii: Porunca IV

Cred ca foarte multi oameni au de suferit din cauza credintei oarbe si a fricii de pedeapsa de dupa moarte. Cine crede "la buche" in tot ce scrie prin cartile de invatatura crestina, este pierdut: practic, nu mai poate face nimic, este paralizat, pentru ca nu mai are niciun fel de control asupra vietii lui. Daca omul s-ar elibera de toate maruntisurile scripturistice, pastrand doar credinta in existenta lui Dumnezeu si aplicand, in masura posibilitatilor, Decalogul, i-ar fi mult mai usor sa traiasca. O sa iau, pe rand, Poruncile din Decalog si o sa explic cum cred eu ca ar trebui respectate, in comparatie cu exagerarile pe care ti le solicita Biserica. 

Indivizi pierduti, incalcand A Patra Porunca

Versuri pe cer

Cotrobairea

Ia te uita peste ce dau eu cotrobaind prin hartii! Ce mai vremuri... Ciorbea... Congrese... Intalniri... Planuri... Oricum, de demisionat nu am demisionat niciodata. De dus pe la ei nu m-am mai dus niciodata. Nu e amuzant? Dupa toate socotelile, eu sunt inca membru PNTCD, pentru ca nu am fost exclus si nu am demisionat. Dar in care PNTCD, ca sunt vreo 5? Poate sunt membru in toate, ma gandesc ca fiecare cum se supara si face un nou PNTCD, ia cu el baza de date. Nu ar fi asta o performanta demna de Cartea Recordurilor? Oricum, stiu ca se practica.

Pictopoezie

Snobism

Recunosc cinstit ca nu sunt unul dintre partizanii artei moderne, mai cu seama cand vine vorba de anumite excese ale ei. Sunt tablouri care mie nu-mi spun absolut nimic, dar care sunt expuse prin toate muzeele celebre si se vand cu milioane de dolari. Exista, spre exemplu, un pictor rus, pe nume Kazimir Malevici, care a produs o lucrare intitulata "Patrat negru". Iat-o:

Apocalipsa PSD

Azi, 13.11.2011, Mircea Geoană a primit lovitura de grație de la cei care cu numai doi ani în urmă îl numeau „cel mai bun produs politic românesc” și în multe alte feluri, cu multe epitete din cele care se foloseau îndeobște în legătură cu Corneliu Coposu. Liderii partidului, întruniți la Comisia de Integritate au votat excluderea acestui mare om din PSD. Cel mai probabil, el va fi exclus. Râsul este deja homeric.
Dar iată ce am descoperit, uitându-mă la scorul cu care a trecut propunerea de excludere, anume 43 la 5. Este vorba de intevenția nemiloasă a lui 11, număr care, deși n-a produs Apocalipsa generală, văd că generează diverse apocalipse mai mărunte. Azi a început apocalipsa PSD, să vedem ce mai urmează. Acum fiți numai atenți la descoperirile mele, comparabile doar cu catrenele lui Nostradamus.