vineri, 13 ianuarie 2012

Răspunsul

La Praid, acum trei ani, am locuit la o pensiune aparţinând familiei Kelemen. Case frumoase, curte mare, bucătărie complet echipată, camere curate şi primitoare. Niciun reproş.
După câteva zile, a mai sosit o familie, nişte oameni foarte la locul lor, din Bucureşti. Aveau un puşti de vreo trei ani, pe nume David. Maria, nici una nici două - în mare prietenie cu el. Iată câteva poze:


Trei poezii ale lui Charles Bukovski


Tragi de-o sfoară, mişti păpuşa
oricine trebuie să-nţeleagă
că totul îi poate dispărea într-o
clipă:



Monstrul

Imi apare pe flux urmatoarea stire: "Monstrul din tramvaiul 41 este functionar al unei banci". Mama, ce palpitant! Un monstru circula cu tramvaiul 41! Pe mine m-au atras intotdeauna monstrii, oarecum asa cum o atragea Hannibal Lecter pe Clarice in "Tacerea mieilor". De la Ramaru incoace, nu prea am mai auzit de monstri, asa incat acum, cand am citit tiltul acela, pot spune ca am simtit aproape o multumire, combinata cu compasiunea pentru victimele monstrului din tramvai. Mi-am lasat putin imaginatia sa zboare. Mi-am inchipuit cum umbla monstrul prin tramvaie scotand niste maraieli groase si infundate, cum prinde cate un calator singuratic si cum il eviscereaza ca pe un hering, cum duce acasa parti din trupul victimei si le pune la conservat in borcane cu spirt. "Ah, imi spuneam cu satisfactie, am ajuns si noi la nivelul de monstruozitate american, dupa mai bine de 60 de ani de asteptare". Apoi m-am apucat sa citesc articolul. Ce credeti ca facea monstrul din tramvai? Intepa femei cu un ac! Da, un ac cu gamalie, cel mai odios instrument din arsenalul monstrilor!
Acum, desigur ca o sa ma intrebe  unii si altii: "Ti-ar placea sa te intepe unul in tramvai cu un ac cu gamalie? Sau sa o intepe pe fiica-ta?" Eu le raspund de pe-acum: nu, nu mi-ar placea deloc si daca l-as prinde ca face chestia asta l-as pune la pamant si l-as intepa eu pe el pana ar arata ca un model facut cu traforajul. Altii o sa vorbeasca de panica ingrozitoare a femeilor intepate, care s-au gandit imediat ca au fost infectate cu HIV etc. Si totusi..."Monstrul din tramvaiul 41"...parca mi se pare exagerat. Vorba nu stiu cui de prin politica romaneasca: daca asta e un monstru, atunci doctorul Mengele ce mai e?



joi, 12 ianuarie 2012

Faceti-va bine (27)

Brândușa de toamnă
Denumire știinţifică: Colchicum autumnale.
Prezentare. Erbacee micuţă cu flori liliachii, cu înălţime până la 13 cm, brândușa  de  toamnă  aparţine  familiei  iridaceelor.  Are  o  dezvoltare  deosebită  și  îndelungată, ajungând la înflorire abia toamna târziu. Brândușa de toamnă crește în zonele de deal, în  locuri umede. 


Usi batante

In 2009 am mers cu Maria la Praid. Toata lumea spunea ca acolo e un fel de loc miraculos, unde se duc copiii cu astm bronsic si se vindeca in zece-douasprezece zile. Nu, Maria nu avea probleme de genul asta, insa racea destul de des. M-am apucat de diverse chestii naturiste, printre care catina cu miere, insa am zis ca nu strica si o vacanta la Praid. Asa ca am ales pe net o pensiune si ne-am dus. Cand am ajuns, bineinteles ca ni s-a explicat ca daca nu stam exact 12 zile, totul e de pomana. Insa eu nu m-am descurajat si le-am zis ca decat deloc, tot mai bune sunt zece zile. 



Acuitatea privirii

Prin anii 2001, director fiind eu la Protocolul de Stat din Sinaia, ma tot pisa o domnisoara, Aura si nu mai stiu cum, care vindea aspiratoarele cu apa Rainbow. Din cauza preturilor mari, aceste aspiratoare erau destinate in primul rand firmelor. Si cum eu aveam spatii mari in administrare, un asemenea aspirator chiar ca ar fi fost bun.



Discriminare

Ieri, la Budapesta, asteptand sa apara familia care sosise cu un zbor de la Paris, am avut prilejul sa privesc fel de fel de echipaje sosite cu diverse avioane. Pilotii aratau in general ca in filme, cu chipuri aspre, chiar dure, unii as zice ca erau barbati frumosi (atat cat pot eu sa apeciez frumusetea masculina). Stewardesele insa....Chiar nu mai stiu ce sa cred. Intotdeauna mi-am imaginat ca ele sunt alese pe aceleasi criterii pe care sunt selectate participantele la concursurile de frumusete. Si de multe ori, zburand cu diverse linii aeriene, am vazut stewardese care corespundeau acelor standarde. La repuloterul Ferenc Liszt mi-a fost dat sa vad, insa, aproape in exclusivitate femei de 40 de ani, cu expresii de gospodine care nu se uita decat la telenovele, unele dintre ele bondoace, altele cracanate, pe care costumele impuse stateau ca pe gard. Chiar nu vreau sa fiu rautacios, chiar sunt convins ca fiecare are aceleasi drepturi. Dar imaginea de la repuloterul budapestan m-a facut sa ma gandesc ca s-a trecut in extrema cealalta: ca sa nu para ca fac discriminari, liniile aeriene angajeaza numai anti-frumuseti. Nu m-as mira sa fie asa, am constatat si in alte imprejurari ca acolo unde exista pericolul ca o minoritate sa fie discriminata, se ajunge la discriminarea majoritatii.


Frege la Sinaia

Când eram profesor de mate, le explicam elevilor niște principii asupra cărora chiar nu stătea nimeni să reflecteze. Spre exemplu, vorbeam de egalitatea numerelor și ziceam așa: „egalitatea este o relație între numere, cu proprietățile: a=a, dacă a=b atunci b=a și, în sfârșit, din a=b și b=c rezultă a=c” Simplu ca bună ziua. Există însă aici nuanțe din cele mai subtile, remarcate de filosoful și logicianul Gottlob Frege.

Gottlob Frege


Faceti-va bine (26)

Brâncuţa
Denumirea știinţifică: Sisymbrium officinale.
Denumiri populare: buberic, bubornic, buruiana de răul băieţilor, frunza voinicului, jebghiu de munte, muștar alb, năsturel, usturoiţă.
Prezentare.  Brâncuţa  este  o  plantă  erbacee  aparţinătoare  familiei  cruciferelor. Are tulpină păroasă și flori galbene. Înălţimea sa poate ajunge până la 70 cm. Pentru medicaţie se culeg frunzele, părţile tinere ale plantei, vârfurile cu tot florile de pe ele.
Substanţă activă importantă: sinigrozida.
Întrebuinţări. Este cunoscută mai ales popular ca una dintre cele mai utile plante care se folosesc pentru bolile specifice anotimpului rece. Are un puternic efect antiinflamator și totodată un efect diuretic. Cu brâncuţa se tratează coardele vocale bolnave sau obosite, precum și laringitele și faringitele, fiind un antiinflamator eficient.  Cel  mai  cunoscut  preparat  din  brâncuţă  este  sub  formă  de  infuzie,  dar  se poate  folosi  și  sucul  de  brâncuţă,  cu  condiţia  ca  acesta  să  fie  proaspăt.  Pentru  ca sucul de brâncuţă să aibă un gust cât de cât acceptabil se va dizolva în el lapte, fiind bune și siropul sau mierea. Utilă în practica medicinală este și tinctura de brâncuţă, deocamdată mai puţin cunoscută și utilizată.



Zâmbete la pușcărie

Eu unul nu înțeleg unde bat mesajele americănești de genul „Keep smiling”. Adică de ce trebuie să zâmbesc eu necontenit? De exemplu, dacă sunt la biserică, trebuie să zâmbesc? Dacă mi-a murit un prieten, trebuie să zâmbesc? Zâmbetul asta necontenit devine rictus, rânjet, mască. Tristețea o fi și ea bună la ceva, că altfel nu o inventa Dumnezeu. Fiecare stare de spirit are și contrariul ei, pe care nu avem voie să-l scoatem din viețile noastre. Totul funcționează după regula alternanței contrariilor. După noapte e zi, după flux vine reflux, după plăcere vine durere și uite-așa. Și atunci de ce să scoatem tristețea? 
Regula de baza e alta: să fim triști când e de întristat și veseli când e de veselit. Acest „Keep smiling” este un îndemn împotriva firii: îmi cere să-mi reprim pornirile naturale și în locul lor să arborez un rictus. La fel cu „Be happy” si ce-o mai fi. Probabil că soldații americani continuau să zâmbească în Irak, la pușcăria Abu Ghraib, în timp ce-i torturau pe prizonieri.



miercuri, 11 ianuarie 2012

Castelul

Om bun deschide-ne poarta
Da-ne o coaja si nu ne goni
Si-n schimb iti vom alunga tristetea
Cu vesele cantece si ghidusii.

Venim de departe si mergem departe
Tocmai in zare sus la castel
Ne-am oprit aici, pe drum ne-a prins noaptea,
Da adapost unor bieti menestreli.

La castel, maine va fi sarbatoare,
Printesa-mplineste ani douazeci.
Vom bea mult vin, vom goli tavi cu mancare
Ce va fi acolo, sa tot petreci!

Noi vom canta noaptea intreaga
Oaspetii veseli vor dantui
Si-n toiul petrecerii, pret de o clipa
Om bun si la tine ne vom gandi.

Deschide-ne poarta si da-ne o coaja
Aibi mila de niste bieti menestreli
Vesnic pe drum, asta ni-i soarta,
Vesnic pe drum, cautand un castel.



Un nume nepotrivit

Inca o chestie care ma roade de multa vreme legata de unguri. Dupa ce ca in limba lor la aeroport se zice Repülőtér, ce s-au gandit ei: ia sa-i dea si un nume repuloterului din Budapesta. N-au stat mult pe ganduri si i-au zis Ferenc Liszt. Pai se poate una ca asta? Ferenc Liszt, adica Franz Liszt, a compus muzica. Nu manele, nu punk si trash, ci muzica. Ia uite: http://www.youtube.com/watch?v=KpOtuoHL45Y
Urmeaza o intrebare simpla: cum poti tu sa dai numele unui tip care a compus muzica unui aeroport, adica unui loc prin excelenta zgomotos? Nu-i spuneau mai bine Attila Hunul, de exemplu?



Vigneta

Numai ce m-am intors de la Budapesta, unde am fost sa-mi iau familia de la aeroport. La granita, azi dimineata, m-am oprit sa cumpar vigneta ungureasca. Surpriza a fost uriasa: cea mai "scurta" vigneta e pe zece zile. Asadar, daca vreau sa intru si sa ies in aceeasi zi din Ungaria si ma urc pe autostrada, trebuie sa cumpar o vigneta valabila zece zile. Oare o fi in regula? Cum naiba aproba UE asemenea practici? Din cate imi amintesc, cam aceeasi chestie se intampla si daca intri in Austria: platesti vigneta pe nu stiu cate zile, cu toate ca tu doar treci spre Germania si revii dupa trei luni. Sunt sigur ca indivizii care au craniat asta au si o explicatie, dar eu intreb: nu se lauda sistemul capitalist ca pune ordine in toate? Nu era mare agitatie pe ideea "fiecare plateste atat cat consuma"? Eu, care trec o singura data pe ruta Mako -  Budapesta - Mako, "mananc" eu la fel din asfaltul autostrazilor unguresti cat "mananca" unul care se duce si se intoarce in fiecare zi, timp de zece zile?


Arta si artistii ei (3)




marți, 10 ianuarie 2012

Faceti-va bine (25)

Brânca
Denumirea știinţifică: Lobaria pulmonaria.
Prezentare. Brânca este un lichen care poate fi întâlnit cu ușurinţă și în ţara noastră, de  la deal până la munte. Copacii-gazdă sunt îndeosebi fagul și arţarul, rareori molidul,  lemnele  căzute,  pietrele.  Brânca  poate  atinge  o  lungime  de  40  cm. Acest  lichen  se  prezintă  ca  un  lob  vălurit,  altfel  spus  un  lob  cu  un  relief  pronunţat, culoarea fiind verzuie, uneori cu accente spre brun sau chiar verde, cu margini ușor galben-albăstrii sau albe. Prin urmare, un ciudat amestec de culori ce dă mister acestei ciudate plante.
Întrebuinţări. Medicina populară a introdus, din timpuri străvechi, această plantă modestă în rândul celor cu efecte curative. Astfel, practica de sute sau poate mii de ani  a  dovedit că preparatele din lichenul de brâncă combat bolile respiratorii, dând rezultate în procedeele terapeutice asupra astmului bronșic și a tusei. Substanţa sau substanţele active pe care le conţine brânca produc efecte pozitive și în cazul bolilor de plămâni.


Fereastra

Chiar daca locuiesc langa strada, las mereu geamul deschis la dormitor. Nu trec chiar atat de multe masini incat, in loc sa aerisesc, sa obtin efectul contrar. Vara, iarna, chiar nu are importanta, geamul sta deschis. Obiceiul asta il am de la Sinaia, unde mi se intampla chiar sa dorm cu geamurile deschise, ca sa las sa intre mirosul padurii.
Aici, desigur, intra uneori mirosul infect al Begheiului. Mai intra injuraturi ale trecatorilor, tantari, frunze si cate altele. Eu insa, in fiecare seara cand ma duc sa inchid geamul, imi imaginez cum pe zid urca un paianjen negru, paros si fascinant, care intentioneaza sa intre in dormitor. Inchid geamul si il las afara - sunt salvat. Dar a doua zi deschid din nou: nu pot face altfel. Uneori sunt ingrijorat: daca o fi intrat si sta ascuns sub pat, asteptand sa sting lumina ca sa vina peste mine? Uneori il visez. Negrul lui este deosebit, cateodata bate in albastru, alteori in verde. Il las sa umble pe mine, frica dispare, sunt gata sa primesc muscatura fatala. Inteleg dintr-odata ca e o ea, o vaduva neagra...Oh, ce sudori reci ma trec, dar si ce senzatie indescriptibil de placuta...



Alegeri

Life is a choice. It is YOUR life. Choose consciously, choose wisely, choose honestly. Choose happiness.

Ha, ha, ha,  ce mai bullshit americănesc! Nu e nicio alegere, totul a fost ales dinainte. Altcineva a ales pentru tine, încă dinainte să ieşi din burta mamei tale. Alegerile importante s-au făcut pentru tine fără să te întrebe nimeni. Iată, de exemplu, sexul. Ai ales tu să fii M sau F? N-ai ales. Ţi-ai ales tu statura, culoarea ochilor, gradul de inteligenţă? Nici pomeneală. Dacă te-ai născut cu o boală gravă, ai ales tu lucrul asta? Ai ales tu să ai aceşti părinţi şi nu alţii? Pe naiba. Practic, toate alegerile fundamentale s-au făcut pentru tine, apoi ţi s-a dat drumul prin curtea vieţii. Şi acum trăieşti cu iluzia că tu eşti cel care alege. Ce alegi, frate? Alegi o soţie (soţ) sau alta, alegi să stai într-un oraş sau altul, alegi să alergi sau să fii sedentar, alegi ce mănânci, alegi ce citeşti. Şi? Ia gândeşte-te că ai vrea să ai 6 degete la fiecare mâna. Poţi să faci alegerea asta? Sau închipuie-ţi că vrei să trăieşti 1000 de ani încheiaţi. Poţi să alegi aşa ceva? Sau poate vrei să nu mai fii tu ci altcineva. Ai vreo posibilitate să alegi asta?
It's YOUR life, choose happiness, frumos spus. Nu poţi alege să fii fericit, pentru că fericirea adevărată nu există. Nefericirea e starea fundamentală a omului, pentru că ea urmează alungării din paradis. Adam era fericit până a încălcat poruncile. Când a fost izgonit, a devenit nefericit prin excelenţă. Aşa că n-ai nicio şansă să fii fericit, altfel decât pe perioade scurte, scurte de tot, când uiţi că ai fost izgonit. Îndemnurile americăneşti de tipul don't worry, be happy sunt bullshit de la A până la Z.


O poezie a lui George Ţărnea


Balada ultimei iubiri

Strânge-mă-n braţe, iubito, strânge-mă tare, 
Cum ai strânge un prunc, nu un aspru bărbat, 
Pregătit de la prag pentru altă plecare 
Şi-n al cărui văzduh alte clopote bat.

Eu nimic nu mai am din străvechea mea fire -
Nestatornică, rea şi pierdută-n poveşti,
Dar tânjesc, în sfârşit, după prima iubire,
Aşteptând-o să crească din cea care eşti.
 


Caminarii

Tot umbland eu sa curat compul de multele fisiere inutile care s-au strans de-a lungul vremii, am dat peste o poza in care apar doi dintre fostii mei colegi de clasa: Dumitrache si Marin. Cu Dumitrache nu aveam cine stie ce relatie, insa pe Marin il consideram prietenul meu cel mai important. Amandoi erau caministi (sau caminari), deci abandonati de parinti si crescuti pe cheltuiala statului. Atat de multa grija avea statul de ei,


Faceti-va bine (24)

Brădișorul
Denumire știinţifică: Licopodium clavatum.
Denumire populară: pedicuţa, barba ursului, pălămidă.
Prezentare. Brădișorul sau pedicuţa este o ferigă, cu o tulpină lungă de până la un metru, culcată pe pământ, din care se ridică frunzele. Activitatea de producere a sporilor începe în iulie și se termină în septembrie. Sporii au culoarea galben-deschis. Plantă perenă, această ferigă face parte din familia licopodinaceelor. Crește în pădurile din regiunile montane și submontane. Pentru terapii medicinale se culeg sporii, din care se prepară o pulbere, cunoscută și sub numele de sulf vegetal. Unii  specialiști  în  medicină  naturistă  opinează  că  se poate folosi chiar și planta în întregime.
Substanţe active importante: substanţe specifice (clavatină, anotină), flavone, săruri minerale.
Întrebuinţări. Din sporii de brădișor se face un preparat necesar, în primul rând, în tratarea unor afecţiuni dermatologice. Pulberea astfel obţinută se folosește în tratarea eritemului sugarilor, în  intertrigo,  precum și în arsuri,  dermatite,  răni  deschise  – mai
ales la copii. În uz intern, pentru afecţiuni cum ar fi litiazele, hepatitele, se utilizează un preparat obţinut din întreaga plantă. Unii specialiști în medicină naturistă sunt de părere că preparatele de brădișor (pedicuţă) sunt benefice și în tratamente împotriva tabagismului și alcoolismului.



După mine!