Prin anii 2001, director fiind eu la Protocolul de Stat din Sinaia, ma tot pisa o domnisoara, Aura si nu mai stiu cum, care vindea aspiratoarele cu apa Rainbow. Din cauza preturilor mari, aceste aspiratoare erau destinate in primul rand firmelor. Si cum eu aveam spatii mari in administrare, un asemenea aspirator chiar ca ar fi fost bun.
Domnisoara Aura a venit de cel putin zece ori pe la mine cu aspiratoarele ei. Pe mine ma convinsese, insa nu era de ajuns. Eu nu faceam nimic de capul meu. In zona in care lucram, pana si un sapun daca as fi dispus sa fie cumparat, ar fi aparut suspiciuni si acuzatii incredibile. Asa ca i-am explicat cu frumosul domnisoarei ca e nevoie de rabdare, ca trebuie sa se convinga si directorul tehnic si directoarea economica, urmand ca apoi sa ii convingem pe sefii nostri de la Bucuresti. Dumneaei a inteles cum stau lucrurile, asa ca mai venea din cand in cand, descarca din masina agregatul, il cara prin diverse locuri, il monta, apoi facea demonstratia de rigoare. A fost prima persoana pe care am cunoscut-o din domeniul vanzarilor, care pur si simplu se spetea. Muncea ca un rob, cara aspiratoarele alea pretutindeni - si nu erau usor de manipulat. Pana la urma a vandut in Sinaia cateva bucati si sper ca a luat comisioane destul de importante.
Domnisoara Aura a venit de cel putin zece ori pe la mine cu aspiratoarele ei. Pe mine ma convinsese, insa nu era de ajuns. Eu nu faceam nimic de capul meu. In zona in care lucram, pana si un sapun daca as fi dispus sa fie cumparat, ar fi aparut suspiciuni si acuzatii incredibile. Asa ca i-am explicat cu frumosul domnisoarei ca e nevoie de rabdare, ca trebuie sa se convinga si directorul tehnic si directoarea economica, urmand ca apoi sa ii convingem pe sefii nostri de la Bucuresti. Dumneaei a inteles cum stau lucrurile, asa ca mai venea din cand in cand, descarca din masina agregatul, il cara prin diverse locuri, il monta, apoi facea demonstratia de rigoare. A fost prima persoana pe care am cunoscut-o din domeniul vanzarilor, care pur si simplu se spetea. Muncea ca un rob, cara aspiratoarele alea pretutindeni - si nu erau usor de manipulat. Pana la urma a vandut in Sinaia cateva bucati si sper ca a luat comisioane destul de importante.
Dar nu pentru asta am deschis postul ci pentru o chestie care m-a frapat atunci in mod deosebit. Prezentarea aspiratorului ajungea la un moment dat la capitolul "perne". Adica luai o perna, ii scoteai fata, o vedeai alba, imaculata (venea direct din cate o camera de hotel, nefolosita), apoi puneai aspiratorul pe ea si dintr-odata vedeai, cu groaza, cum se murdareste apa din rezervor, semn ca perna era plina de impuritati. "Acarienii, domnu' director" zicea domnisoara Aura. "Astia sunt acarienii, pe care niciun alt aspirator nu poate sa-i scoata". Pe mine insa nu performanta aspiratorului ma interesa, cat ideea ca aceeasi perna pe care odihneste capul iubitei, cu parul rasfirat poetic, este de fapt un rezervor de mici fiinte cu aspect monstruos, care-si lasa pe acolo dejectiile. "Oh, ma gandeam, putina acuitate in plus a privirii daca ne dadea Dumnezeu, cat de diferit ar fi aratat lumea noastra..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu