Necuviința în viziunea AI

Într-o societate în care valorile par să se dizolve într-un amestec amorf de relativism și conveniență, necuviința capătă proporții de flagel epidemic. Însă, pentru a înțelege pe deplin acest fenomen, trebuie să ne aplecăm asupra esenței sale și a modului în care aceasta subminează însăși textura civilizației.

Necuviința, în forma sa primordială, este un act de desconsiderare față de ceilalți, o încălcare a unui cod nescris al respectului reciproc. Nu este vorba doar despre gesturi grosolane sau vorbe de o vulgaritate crasă; necuviința poate fi subtilă, insidioasă, manifestându-se prin indiferență, dispreț sau chiar printr-o aparentă politețe goală de conținut.

Cancerul post-ceaușist. Cazul SNSPA

Românii indignați scriu pe forumuri diatribe contra siniștrilor Bulai și Pieleanu. Ăsta e primul pas în direcția spălării celor doi. Manipulare bolșevică, îți vine să verși. Anume ce se petrece? Oamenii sunt lăsați să se descarce după care se aplică mecanismul care funcționează fără greș. Și treaba a început deja. Cum? Simplu, în studiourile televiziunilor, unde până nu demult Bulai și Pieleanu se afișau ca niște guru ai sociologiei, au început să vină diverși guru mai mici, care zic cam așa: e momentul să se controleze peste tot, pentru că fără îndoială sistemul e plin de prădători sexuali față de care Bulai și Pieleanu sunt mici copii. Să fie trimise controale la spitale, școli, biserici, muzee etc etc altfel nu scăpăm niciodată de acești monștri. Parcă văd cohortele de controlori, ca roiurile de lăcuste, scanând țara de la est la vest și de la nord la sud, pentru a prinde obsedații sexual, abuzatorii și cum le-o mai fi zicând.

Poșta Română sau PTTR?

 După apariția ultimului meu volum de povestiri - „Cinci întâlniri cu diavolul”, am început să trimit cartea celor care mi-au precomandat-o. Trimit săptămânal, de obicei lunea, dar acum, fiind în vacanță, mai trimit și în alte zile. Toate bune și frumoase. Dar să vedeți ce am pățit cu instituția numită Poșta Română, care în vremea lui Ceaușescu se chema PTTR. Eu o să-i spun și acum tot PTTR, nu din nostalgie ci pentru că din anumite puncte de vedere, chiar este PTTR. Să mă explic.

Epoca de Aur redivivus

Un afiș electoral găsit în oceanul Internetului. Mă întreb dacă prin mesajul ăsta AUR va pierde sau va câștiga votanți...

Cinci întâlniri cu diavolul

„Raul Baz este un scriitor muzical, perfect stăpân pe instrumentul său, fie că scrie poezie, proză sau carte pentru copii, ştiind exact ce vrea să obţină cu fiecare semiton sau pauză. Figura dominantă în textele sale este ambiguitatea: tărâmuri diferite coexistă şi se întrepătrund indiscernabil, informaţiile dintr-o geografie sau istorie a realului sunt iremediabil piste false, pentru că nimic nu este localizabil, deşi totul este identificabil, este „de acolo”. Raul este un scriitor baroc, complicat, mare iubitor de mister, cu o vocaţie specială de a-l afla acolo unde este mai puţin de bănuit, în spaţiu sau timp, devenite nu se ştie cum naraţiune subiectivă. Capabil de a crea personaje memorabile, ceea ce în vechea şi buna tradiţie critică se numea caractere, pare un scriitor tradiţional. Nu este decât unul adevărat prin subtilitate.”

Christian CRĂCIUN

AI și iepurii carnivori

Va dispărea, cât de curând, și poezia, mistuită în pântecele inteligenței artificiale. Iată începutul. I-am cerut lui ChatGPT să scrie o poezie despre iepurii carnivori. Mi-a livrat ceea ce urmează:

Într-o pădure tainică, de vis, Sub luna rece și-nvăluită-n ceață, Trăiau iepuri carnivori, un mit nescris, Într-o lume ascunsă, fără dimineață.

Blănuri pufoase, dar colți ascuțiți, Priviri de foc, sclipind în întuneric, Prin desișuri întunecoase și rariți, Vânau în tăcere, pași grei, himeric.

Limerența

Am găsit, în sfârșit, numele maladiei de care sufăr

Limerența este un termen psihologic care descrie o stare intensă de atracție romantică și dorință față de o altă persoană, caracterizată prin obsesie și idealizare a acelei persoane. Conceptul a fost introdus de Dorothy Tennov în anii 1970 și se referă la o experiență emoțională puternică și adesea copleșitoare. Iată câteva caracteristici ale limerenței:

Ipoteza siluriană

Pe planeta numită Pământ, peste 7 miliarde de oameni își desfășoară activitățile zilnice. În fiecare an, zeci de milioane se nasc și zeci de milioane mor, lăsând urme ale existenței lor în aer, apă, sol și chiar în spațiu. Totuși, aceste semne nu vor dura pentru totdeauna. În câteva sute de ani, clădirile noastre se vor prăbuși, monumentele noastre din piatră, plasticul, polistirenul și chiar dovezile eforturilor noastre nucleare vor dispărea. Această realizare a dus la o întrebare care intrigă: Cum am putea fi siguri că noi am fost prima civilizație avansată pe Pământ? Conform Ipotezei Siluriene, nu putem fi siguri. Această ipoteză sugerează o premisă fascinantă: poate că, cu mult înainte de oameni, au existat alte civilizații avansate care nu au lăsat nicio urmă pentru noi.

Incendiul care nu poate fi stins

 

Centralia este un oraș minier aproape abandonat din Pennsylvania, cunoscut pentru incendiul subteran al unui strat de cărbune care arde de zeci de ani. Acest incendiu a început în 1962 și continuă să ardă și în prezent. Iată câteva detalii despre focul din Centralia
Incendiul a început pe 27 mai 1962, când un foc controlat într-o groapă de gunoi a aprins un strat de cărbune în mina subterană abandonată.
Focul s-a extins rapid prin rețelele de mină, datorită prezenței cărbunelui, care este un material inflamabil.

Moartea lui Arhimede - o poveste a lui Karel Čapek

 MOARTEA LUI ARHIMEDE

Lucrurile nu s-au petrecut chiar aşa cum scrie în manualele de şcoală. Da, e adevărat că Arhimede a fost ucis cu prilejul cuceririi Siracuzei de către romani, dar că un soldat roman a pă­truns la el cu gîndul de a-l face prizonier şi că Arhimede, cufundat în studiul figurilor sale geo­metrice, i-ar fi strigat enervat: „Nu-mi atinge cercurile!" — asta nu mai e adevărat!

O scrisoare care mi-a plăcut

Am primit pe mail un text intitulat „Scrisoare pentru oamenii de Acțiune”. Nu prea citesc eu texte venite dinspre partide, dar ăsta chiat mi-a plăcut. Vine de la un partid de care n-am auzit, numit România în Acțiune și mi s-a părut că pune problemele corect. Iată-l:

Se spune despre unii oameni că nu văd pădurea din cauza copacilor. E vorba despre cei care dau o importanță atât de mare amănuntelor, încât scapă din vedere ansamblul în întregul lui. Prea puțin se vorbește însă despre cei care nu văd copacii din cauza pădurii. Astfel de oameni sunt, de exemplu, cei care privesc de pe margine lumea politică și fac afirmații de genul „toate partidele sunt o apă și-un pământ”. Și, spunând asta, ei nu văd că, din loc în loc, există politicieni care luptă pentru ca legile să fie bune și fiecare să răspundă pentru faptele lui, pentru ca banii publici să nu mai fie deturnați, afacerile să fie corecte, justiția să își facă treaba, pacienții să fie tratați conform jurământului pe care-l depun medicii, copiii noștri să aibă parte de educație reală și câte altele.

A început manipularea pentru alegerile din 2024

Manipulatorii, cei care folosesc ignoranța, lipsa de educație și naivitatea multora dintre români, au trecut la atacuri absolut ridicole la adresa lui Iohannis pe tema deplasărilor pe care le face el cu avioane particulare închiriate pe bani mulți. De ce spun că atacurile sunt ridicole? Pentru că ținta lor e una de doi lei. Vor să ne inflameze contra unui om care nu mai are nimic de pierdut. Ce se poate întâmpla dacă Iohannis este făcut terci de toată mass-media pe tema zborurilor cu aeronave particulare scumpe, care mai fac și escale la Sibiu ca s-o îmbarce pe Carmen Iohannis? Vă spun eu: nimic! Iohannis nu mai poate candida, așa că dacă vrea poate face orice-i trece prin cap pe banii noștri până predă cheile de la Cotroceni. Și atunci care e miza? De ce urlă toți ca o haită de giboni - „Iohannis zboară cu firme private și plătește zeci de mii de euro, pe când președinții Cehiei, Moldovei etc, merg pe-afară cu avioane de linie?” Simplu: manipulatorii au găsit această cale de a ne determina să ignorăm mizeria partidelor! PSD, PNL, AUR, pot face absolut orice, noi suntem împinși să ne revoltăm contra lui Iohannis! Ca niște tauri care văd numai eșarfa roșie, nu și pe cei care o flutură.

Desigur, nu înseamnă că acțiunile lui Iohannis nu sunt samavolnice. Nu o să-mi iert toată viața că l-am votat în 2014. Despre un trădător ca el rar mi-a fost dat să citesc. Dar acum, când el nu mai valorează politic nici cât un ciorap de-al lui Băsescu și este folosit de manipulatori pentru o nouă inducere în eroare a românilor, îmi permit să spun: fiți atenți, oameni buni!

O scrisorică publicată în anul 1931 de „Calendarul Cooperatorului Român”

Săltarea noastră din viitor 

Chiar cel obişnuit să nu bage prea mult în samă viaţa din jurul său, nu poate să nesocotească adâncile prefaceri prin care trecem. Sunt prea bătătoare la ochi, prea usturătoare pentru unii urmările lor, ca să nu fie simţite.
Unele prefaceri, cum sunt cele politice, înseamnă zorile unei lumi nouă. Altele, cum sunt cele economice, au adus o destrămare aşa de adâncă a ţăsutului de până acum, încât cer fără zăbavă, fără doar şi poate, o nouă îndrumare a treburilor obşteşti, pentru ca viaţa tuturora să nu sufere. Intre acestea este şi îmbucătăţirea pământului la muncitorii care-l lucrau. E o mare dreptate înfăptuită, nimeni n-are cum zice altfel. Se cuvine să fie înţeleasă de toată lumea, ca pe lângă dreptate să se înfăptuiască şi o săltare din loc.

Minuni și false minuni (4)

O ÎNŢELEPCIUNE NEBUNEASCĂ ŞI O FALSĂ MISTICĂ

În babilonia pe care îngerul căzut a căutat să o provoace în lume, în toate domeniile de gîndire, ca un surplus al ereziilor fără de număr apărute în credinţă de atîtea veacuri, sînt de reţinut şi rătăcirile care au ieşit de pe urma unor teorii „ştiinţifice”. Aşa de pildă: teoria darwinistă a descendenţei omului din maimuţă sau susţinerea existenţei omului pe pămînt de mai multe sute de mii de ani, deci împotriva adevărului biblic, precum şi afirmarea apariţiei iniţiale a omului pe cale naturalistă şi nu dintr-o spiţă unitară, adamica şi genetică.

Despre femei

 „Dacă eternul masculin, în termeni ideali, constă în ceea ce aş numi geniul dăruirii – îi explică odată Zacharias Lichter unui tânăr care făcea declaraţii misogine –, eternul feminin l-aş identifica geniului receptivităţii. Numai aşa îmi explic, de pildă, un fapt destul de curios la prima vedere: sentimentul deplinei înţelegeri, al unei înţelegeri stimulatoare, care-mi dă aripi şi mă face să planez în spaţii din ce în ce mai pure, îl am mai rareori cu bărbaţii decât cu femeile, chiar şi cele mai simple.

Subiecte pentru bacalaureatul viitorului - matematică

 1. Se dau punctele A și B. Desenați segmentul AB.

 2. Desenați punctele E și F astfel încât E să se afle, iar F să nu se afle pe segmentul AB.

 3. Distanța dintre A și B este 1m. Atunci distanța dintre B și A este: 

    a) 2m  b) 3m  c) 1m  d) Nu se poate calcula

 4. Se dă mulțimea A = {1, 2}. Atunci numărul elementelor lui A este:        

    a) 1  b) 2  c) 3  d) Nu se poate determina.

 5. Scrieți numerele naturale mai mari decât 2 și mai mici decât 5.

Instrucțiuni pentru control

Inspectorii DSP Mureș au mers în control la un azil numit „Căsuța lu' Min”, în comuna Bărdești. Și nu doar o dată, ci de trei ori: 14, 20, 26 iulie. Au constatat că totul e în regulă, așa că s-au dus de unde au venit. 
La câteva zile după ultimul control, Centrul pentru Resurse Juridice (CRJ), cel care a descoperit căminele groazei din Voluntari, a mers la Bărdești, în urma unei sesizări și a găsit infernul lui Bosch: „oameni care zăceau culcați pe saltele murdare de fecale, urină și sânge, cu muște pe ei, care nu se puteau apăra și nu puteau cere ajutor”. Unde i-au găsit? În spatele unor perdele, în niște camere în care inspectorii DSP nu au catadicsit să intre.

Procesul Mistreților - o povestire din Scorțeni

 Procesul Mistreților

„În cătunul Mislea este un penitenciar instalat în interiorul fostei monastiri „Mislea” unde se dețin minorii căzuți în diferite crime și al căror număr variază între una și două sute.”

Asta ne spune George Ion Lahovary în lucrarea lui „Marele dicționar geografic al Romîniei”, apărut în 1898. Astăzi nu foarte multă lume știe că la Mislea chiliile nu erau adevărate celule, deoarece nu pentru așa ceva fuseseră construite, așa că era ușor pentru deținuți să ascundă arme acolo, ori să evadeze. În plus, la Mislea erau și destui deținuți majori, care impuneau propria lege în interiorul penitenciarului. Cei mai puternici dintre aceștia îi terorizau pe minori, îi abuzau sexual, le luau cu forța toate bunurile, îi schingiuiau doar ca să se distreze, iar asta a dus la sinuciderea, în 1892, a unui copil de 14 ani, căruia i se spunea Tomiță. Cel care-l determinase să facă pasul fusese un grec pe nume Fănică Teodoru, în vârstă de 26 de ani, închis pentru crimă.

Uite ce pățești dacă mănânci bomboane belgiene...

Cu privire la diavol

„Ce este diavolul?“, fusese întrebat odată Zacharias Lichter. „În primul rând – răspunsese el –, diavolul nu este; nici măcar nu încearcă să fie, ştiind că nu va fi niciodată. Plecând de la Dostoievski, diavolul îmi apare ca o încorporare simbolică a mediocrităţii conştiente de ea însăşi, a ceea ce ar trebui să se numească, poate, «complexul de mediocritate» – dând, fireşte, psihologicului un sens ontologic.