Charlie, hai in Grecia

Peste numai doua zile, in Grecia au loc alegeri legislative. Principalul favorit in optiunile cetatenilor greci needucati este partidul SYRIZA, condus de Alexis Tsipras. Scopul declarat al lui Tsipras este scoaterea Greciei din Uniunea Europeana, prin renuntarea la moneda euro si revenirea la drahma.

Talibanul Liiceanu, mai catolic decât papa Francisc

Acum câteva zile, papa Francisc a făcut o declarație care stârnește controverse. Întrebat fiind cum comentează evenimentele de la Paris - uciderea jurnaliștilor de la Charlie Hebdo, el a spus, printre altele, așa: „ma se il mio amico Gasbarri dice una parolaccia sulla mia mamma, și aspetti un pugno”. Adică: „dacă amicul meu Gasbarri se apucă să zică vreo porcărie despre mama, să se aștepte la un pumn”.

De ce nu pot fi Charlie Hebdo (6)

Activiştii lui Charlie combat în chestiunea tragediei din redacţia “Charlie Hebdo” utilizând singura armă pe care o au la dispoziţie: legea. Pentru ei, lucrurile sunt extrem de simple: unu - fraţii terorişti Kouachi au încălcat legea care interzice omorul, deci este necesară condamnarea lor şi doi - victimele n-au încălcat nicio lege bătându-şi joc de Mahomed, de Coran etc, deci ei nu pot fi condamnaţi în niciun fel. Prin urmare, noi toţi cei care suntem de acord cu aceste două enunţuri, trebuie să ne punem în piept insigne pe care să scrie „Je suis Charlie”.

De ce nu pot fi Charlie Hebdo (5)

Activiştii Charlie invocă, aşa cum am văzut, anumite legi atunci când vine vorba despre modul de a face satiră al celor de la Charlie Hebdo. Ei spun aşa: „Caricaturiştii care au fost împuşcaţi nu făceau nimic ilegal. Ei exercitau meseria de caricaturist punct. Oricine are dreptul să scrie orice doreşte despre Cristos, despre Mahomed, despre Fecioara Maria şi despre oricine altcineva. Oricine se simte lezat, ameninţat etc din cauză că apar astfel de caricaturi, să meargă în faţa justiţiei.”

De ce nu pot fi Charlie Hebdo (4)

Cum am spus în articolul anterior, este lipsit de sens să te înscrii în mişcarea “Je suis Charlie” motivând că astfel aperi dreptul la liberă exprimare care a fost pus şi este în pericol. Dreptul la exprimare liberă este garantat prin constituţie în toate statele civilizate şi nu poate fi pus în pericol decât prin modificarea sau suspendarea legii fundamentale.

De ce nu pot fi Charlie Hebdo (3)

În opinia mea, mişcarea “Je suis Charlie” nu are un temei serios să existe acum mai degrabă decât cu un an în urmă. Cei care au aderat susţin că punându-şi în pieptul virtual sau real insigne cu acel text, apără libertatea de exprimare, pusă în pericol de cei doi fraţi terorişti care au lichidat redacţia revistei. Dar asta este o exagerare şi o pistă falsă.

Capcaunul Cumsecade si libertatea de expresie

Întrucît crima s-a petrecut în redacţia unei gazete, în urma unor caricaturi socotite de musulmani ca fiind blasfematoare, tema crimei a fost asociată strict temei dreptului la liberă exprimare. În realitate, e vorba de două subiecte diferite, pe care doar circumstanţele recente le-au adus laolaltă. Pentru orice jurnalist, pentru orice scriitor, pentru oricine se manifestă public, problema ”libertăţii de expresie” trebuie să fie materia unei reflecţii constante. Ea este temeiul etic al meseriei, cheia legitimităţii ei, virtutea şi riscul ei cotidian. Nenorocirea de la „Charlie Hebdo” nu e decît un caz extrem, de natură să confere noţiunii cu pricina un palpit dramatic, un nimb de ”imperativ absolut”, o aură mistică. ”Nu există limite pentru libertatea de expresie!” spun, surescitaţi, gazetarii şi ”oamenii de bine” din întreaga lume. ”Nimic nu poate îndreptăţi glonţul care ţinteşte spre creion!” Aşa e! 

De ce nu pot fi Charlie Hebdo (2)

Charlie Hebdo nu este, aşa cum poate cred unii, o revistă dedicată exclusiv terfelirii a tot ce au oamenii mai sfânt – credinţa. Nici vorbă, ei terfelesc tot ce poate fi terfelit. Pentru că se bucură de libertatea de exprimare. Aşa cum am citit pe un blog, ei şi-au bătut joc, într-un mod care i-a scos din sărite până şi pe francezi, de generalul de Gaulle, chiar în zilele în care naţiunea franceză era zguduită de aflarea veştii că „părintele Franţei moderne” trecuse la cele veşnice. De ce au făcut-o? Pentru că aveau dreptul să se exprime liber.

De ce nu pot fi Charlie Hebdo

Vreau să spun din capul locului că eu nu sunt şi nu pot să fiu Charlie înainte de a mi se defini cu precizie ce înseamnă „a fi Charlie”. Lucru pe care cei care s-au năpustit să-şi prindă în piept insigna respectivă nu l-au făcut. În febrilitatea generală, foarte mulţi au crezut aşa, pe neve, că a fi Charlie înseamnă să protestezi împotriva primejduirii libertăţii presei. O să scriu pe această temă în mai multe episoade şi sper că şi cei mai înverşunaţi apărători ai libertăţii de exprimare fără nicio restricţie vor avea, citind, măcar un moment de interogaţie privind convingerile pe care şi le-au format în această direcţie.