Basescu, gratiaza-l pe Nastase!

Imi aduc aminte de un banc din vremea lui Ceausescu in care era vorba despre grija fata de om. La sfarsit, aparea un hatru si adauga ceva de genul "acum ar trebui sa spunem si cine este omul cu pricina". Ce imi aminteste acest banc? Evident, ceea ce se petrece astazi cu sentinta de condamnare a lui Nastase. O sentinta de-fi-ni-ti-va si i-re-vo-ca-bi-la. Cand cineva a primit asa o sentinta, o executa, pentru ca sentinta asta este punctul teminus al procesului de infaptuire a justitiei. Asadar, atunci cand omul primeste sentinta definitiva si irevocabila, s-a terminat: nu mai are nimic altceva de facut decat sa efectueze pedeapsa. Scurt si cuprinzator. Sute de mii de oameni, pe tot intinsul globului pamantesc, an de an, primesc sentinte definitive si irevocabile, dupa care se duc dupa gratii, sau platesc sumele pe care justitia ii obliga sa le plateasca. Numai Adrian Nastase nu face lucrul pe care a stabilit justitia ca trebuie sa-l faca. Asadar, el este omul. 

Ultima gaselnita este urmatoarea: medicii cer comisie care sa stabileasca daca Nastase poate fi transportat de la Floreasca la spitalul penitenciarului! Se mai cere revizuirea procesului, constatare ca faptele s-au prescris, amanarea executarii etc, etc. Oameni buni, unde s-a mai auzit asa ceva? Poate cineva sa-mi de un al doilea exemplu de infractor condamnat definitiv si irevocabil, pentru care sa fie pus in miscare un asemenea mecanism de ocolire si, evident, obstructionare a legii? Oamenii aia sarmani, amarati, pe umerii carora plang imbuibatii uselisti, beneficiaza ei de astfel de oportunitati?

Fac un apel catre Traian Basescu: gratiaza-l pe Nastase! Sa se termine cu balciul asta dezgustator!

Cristoiu - milogul simulant

Un comentator de care m-am săturat până în gât este Ion Cristoiu. Ion Cristoiu vine seară de seară în studiourile B1TV și înjură la pesediști. Îi ia pe rând și-i face de comedie, lucru pentru care ar trebui să-mi devină simpatic. Numai că eu nu mai rezist la stilul ăla de Ion Roată pe care și l-a confecționat bătrânul gazetar. Tot ce spune este împănat cu umplutură de genul „încă odată”, „iertați-mă”, „să ne înțelegem”, „eu sunt bătrân” etc, respectivele automatisme țînând loc de „î î î î î î î î î î î î î î”- urile și „ă ă ă ă ă ă ă ă ă” - urile prelungi în care este specialistă Andreea Pora. Din stilul Cristoiu face parte și strâmbătura, o știți, cea cu colțurile gurii lăsate. Așa se strâmbă cei care vor să lase impresia că au ceva inteligent de spus dar nu se reped, sunt modești, chiar umili, îi lasă pe toți să debiteze enormități, după care pun lucrurile la punct printr-o idee strălucită. Când glăsuiește, Cristoiu nu uită să adauge nefericita formulă „zic și eu”, care s-ar traduce prin „v-am lăsat să trăncăniți, să bateți câmpii, acum spun și eu ceva”, iar acel ceva trebuie să fie, negreșit, un gând foarte adânc, o observație simplă și genială, pe care auzind-o, cu toții se vor mira și vor începe să-l privească pe Cristoiu cu alți ochi. O atitudine de milog simulant, în fond - „Ascultați-mă și pe mine, vreau și eu să spun ceva, poate că e o prostie, dar lăsați-mă și pe mine să spun” etc. Mi-l pot imagina pe bătrânul gazetar prin anii 70, stând la coadă într-o alimentară și zicându-i vânzătoarei, cu colțurile gurii lăsate: „dați-mi și mie o bucată de slănină”. Asta era esența cererii când ajungeai în față, acel „și mie”, adică da, sigur, ceilalți au luat, ei sunt îndreptățiți să ia, dar acum, dacă a mai rămas ceva, poate-mi dați „și mie”, așa cum le-ați dat lor etc.

Bleen si asumarea

Imi permit sa reproduc aici, fara comentarii, postarea facuta de un anume "BLEEN" pe site-ul blogary. Tot ce voi spune este ca punctul de vedere al lui "BLEEN" mi se pare corect si extrem de greu de atacat. Dar iata textul:

Fuck you anyway!

De indata ce m-am apucat sa scriu cate ceva despre Ponta, Nastase si ceilalti, au aparut, cum era si firesc, reactii din partea unor persoane mai mult sau mai putin cunoscute sau apropiate. Pozitionarea unora dintre aceste persoane este una care mie mi se pare nu numai absurda, dar si periculoasa pentru o evolutie democratica a Romaniei. E vorba despre cei care, citind ce scriu eu despre Nastase, vin si-mi spun ceva de tipul: "Ai dreptate? Fuck you! N-ai dreptate? Fuck you!" Asta, daca am trai in vremea lui Stalin, ar insemna condamnarea mea la moarte: "Nu conteaza ca ai sau nu dreptate, tu trebuie sa dispari, nu mai suportam sa te auzim sau vedem, trebuie sa dispari cu dreptatea sau nedreptatea ta cu tot" 

Căinarea lui Bombonel

Odiseea politică a lui Adrian Năstase s-a încheiat într-un mod pe care unii îl consideră ruşinos, alţii tragic. Sigur că după zece ani de opoziţie în care Năstase şi ai lui s-au dat victime ale lui Băsescu, oamenii au cam uitat teroarea din vremea guvernării celui pe care presa l-a numit ulterior „Marele Arogant”. Ulterior, spun, pentru că în vremea lui vocile critice erau extrem de puţine. Aşadar, oamenii au cam uitat, drept pentru care mulţi îl căinează acum pe fostul premier. „Săracu', ce a fost şi ce a ajuns, ia uite, a vrut să se sinucidă, înseamnă că o fi având dreptate” etc.

Culmea tupeului și aroganței

"Cei care activează în învățământ, în domeniul juridic, știu foarte bine că în descrirea unor instituții apar adesea formulări seci, descriptive care, asemenea formulelor matematice, nu pot fi schimbate. A  specula acest lucru și a fabrica un astfel de subiect este de o josnicie fără margini!

Nu știu dacă realizează dar, prin astfel de gesturi, Traian Băsescu nu face cinste nici instituției prezidențiale și nici României. El a arătat, din nou, că minciuna, imoralitatea și lipsa de caracter definesc modul său de a fi."

Acesta este un citat din Adrian Năstase. Fostul premier PSD a sărit să-l apere pe Ponta, care este acuzat de plagiat. Așadar, Năstase vrea să ne convingă de faptul că într-o lucrare de doctorat este obligatoriu să copiezi, pentru că, spune el, anumite chestiuni pur și simplu nu pot fi formulate altfel. Și, mai mult, el consideră de la sine înțeles că tot ce se întâmplă este opera lui Traian Băsescu. 

Am avut curiozitatea să caut pe net textele incriminate - cele despre care se spune că reprezintă un plagiat.

Un articolas al lui CTP

Ce se întâmplă acum în PSD reflectă structura nereformată a acestui partid comunistoid. În PD, Petre Roman, fostul preşedinte, nu mai are niciun cuvânt de spus de ani de zile. În PNL, Radu Câmpeanu, Stoica, Stolojan sau Tăriceanu nu mai pot influenţa în clipa de faţă deciziile echipei Antonescu. PSD, în schimb, arată ca o secţiune preistorică prin straturi geologice. "Fosila" Iliescu poate bloca acţiunile echipei Ponta, ajutat de "mistreţul" Adrian Năstase. Mesajul către electoratul PSD e catastrofal: conflicte în partid, nehotărâre, lipsă de unitate. Muniţia livrată PDL, excelentă: PSD rămâne partidul lui Ion Iliescu.

Babalâci

Bute l-a invins pe Johnson. Mare scofala. E usor sa invingi babalâci de 42 de ani. E ca si cum m-as bate eu acum cu batranul turnator liberal Mircea Ionescu Quintus. Deci victoria lui Bute este nesemnificativa. Ah, daca vrea sa ne convinga, sa intre in ring cu un smardoi adevarat, din aia care numai ce se uita odata la tine si numai ce zic cateva chestii apasate, cu glas isteric, fara ca tu sa fii de fata, ca te-au si pus la pamant - ma refer, evident, la Mircea Badea. Ei, nenea Bute, atunci sa te vedem, in rest ce arati tu e zero barat, poate sa faca si Ponta scheme de felul asta, cand vine la teveu si arata cat e el de tare si cum ii pune el la podea pe alde Nastase ori Iliescu.

O clasă politică varză și un rege pe măsură

Subiectul zilei este, astazi, afrontul lui Basescu la persoana Regelui Mihai. Absolut fiecare opozant al presedintelui cauta sa se exprime public cu privire la marea ofensa, la mitocania marinarului si incearca sa lanseze scenarii apocaliptice cu privire la consecintele declaratiilor basesciene. Culmea grotescului a fost atinsa de tandemul Antonescu-Ponta. Cei doi i-au trimis o scrisoare ambasadorului american Mark Gitenstein, in care ii cer sa se pronunte:

Costica - o biografie

Cum spuneam, inainte de a merge la Librex, m-am oprit la Costica, amicul meu, care locuieste la Racoasa, in satul Verdea. O sa povestesc multe despre el, cand o sa-mi pice bine. E un om simplu, care a plecat din satul lui pentru a face bani la oras. A lucrat pe santierele lui Ceausescu, in majoritate pe litoral, in vremea in care se construiau hotelurile. A cunoscut acolo multa lume, inclusiv doamne si domnisoare din Olanda, RFG si alte tari. In acei ani, vesticii se imbulzeau in statiunile de la Marea Neagra si oricine putea sa lege prietenii mai mult sau mai putin interesate cu ei. Domnisoarele neinsotite misunau pretutindeni si aproape ca trageau de tine prin discoteci. Erau anii 70, anii deschiderii lui Ceausescu spre Occident, pe care cu totii i-am regretat mai tarziu. 

Costica, Adriana, vinul si bazinul cu crapi