Despre sinucidere si lipsa unui sens (12)

Un om care a descoperit lipsa sensului trăieşte degeaba – asta este perspectiva lui. Iar în ce-i priveşte pe ceilalţi, traiul lui nu este unul normal. Pentru că lipsa oricărui sens te face să nu mai pui preţ pe nimic din tot ce li se pare celorlalţi mportant. Când îţi este egal dacă trăieşti sau dacă mori, când eşti dispus să te sinucizi în orice clipă, ce importanţă poate să mai aibă pentru tine dacă umbli îmbrăcat sau în pielea goală, dacă mergi în două picioare sau în patru labe? 

Un indemn

Ai mare grijă, nu te-mbolnăvi
de boli mai mult sau mai puţin mortale
din margine cu toţi te vor privi
ca-n scene dure din regii teatrale.

Eşti slab în boală, tari sunt cei rămaşi -
din încercarea ta îşi iau putere
spre tine nu vor face nici doi paşi,
căci cronic sunt flămânzi de-a ta durere.

Te vor privi cu ochii mari, setoşi
de agonie, chin şi suferinţă
uitând că şi ei din pământ sunt scoşi
şi că trăiesc şi ei sub o sentinţă.

Din când în când perfid te-or întreba
pe ton de ipocrită-ngrijorare
de n-ai cumva nevoie de ceva,
căci doar cu ajutorul lor se moare.

Tu însă, n-ai nevoie de nimic
de la acei rămaşi datori cu-o moarte
le spune deci, minţind şi tu un pic
că de-altă soartă speri să aibă parte.

Gigel, băiatul cu handicap mintal

O sa scriu astazi despre diferitele semnificatii ale verbului "a sti". N-as fi tinut neaparat sa dezvolt acest subiect, dar zilele trecute am avut o runda de discutii pe FB pe tema - cum altfel - a evenimentelor care leaga personajele politice ale momentului: Basescu, Voiculescu, Bercea, Gadea, Kovesi etc. In discutiile respective, am insistat pe ideea ca nu ar trebui sa ne tot dam cu presupusul, in schimb, atunci cand facem diferite afirmatii, ar fi bine sa avem la indemana dovezi. Preopinentul meu mi-a dat dreptate, lucru care nu l-a impiedicat ca numai doua fraze mai departe sa scrie impetuos: "Toată lumea (în afară de Gigel, băiatul cu handicap mintal din blocul vecin) știe că Kovesi e omul lui Băsescu".

Despre sinucidere si lipsa unui sens (11)

Pentru cel care a descoperit lipsa oricărui sens, niciun argument nu este satisfăcător. E ca şi cum o tânără virgină ar fi violată de un grup de bărbaţi. Ce argumente poţi să-i aduci acelei tinere pentru a o face să accepte că de fapt nu s-a întâmplat nimic? Aşa stau lucrurile şi cu persoana care a descoperit lipsa sensului. Tot ce poţi face este să încerci să o determini să trăiască pe mai departe cu conştiinţa lipsei sensului. Ia o cupă de cristal şi trânteşte-o de o lespede. Ce poţi să mai spui după ce ea s-a spart în zeci de fărâme? Orice ai spune, orice ai face, cupa va rămâne spartă. Chiar dacă o recompui, lipindu-i cioburile unul câte unul, nu mai obţii o cupă, ci o cupă spartă şi lipită.

P12

Cum ne aparam de Facebook

Facebook-ul stie ca ne poate influenta starile de spirit, emotiile si implicit deciziile. Are o putere pe care noi i-o acordam, prin liberul si nesilitul acces la retea, dar pe care nu putem sa i-o si retragem asa de usor cum am vrea. Nu suntem intr-o relatie de egalitate. De ce? Pentru ca exista o anumita adictie, sigur nimic absolut, nimic ireversibil, dar o greutate de a parasi reteaua odata ce ai intrat in ea si ai dat de gustul ei, chiar daca simti ca nu e totul in regula. Spuneam ca facebook-ul stie ca ne are, oarecum, la mana. Ne-o si spune, dand la iveala un studiu in care a modificat news feed-urile ca sa vada ce reactie starneste.

Despre sinucidere si lipsa unui sens (10)

Există oameni care combat sinuciderea prin apelul la credinţă. Ei spun aşa: “noi suntem creaţi, creatorul este cel care ştie in ce scop ne-a creat, sensul vieţii noastre este atingerea acelui scop”. Cu alte cuvinte, sensul vieţii mele este în afara mea, nu-l pot cunoaşte, dar trebuie să cred în el. Este o soluţie, dar după cum se vede, ea presupune credinţa. Dacă însă nu ai această credinţă, atunci tot edificiul se prăbuşeşte.

Mai aproape de Amazon

Mi-au sosit noile acuarele facute de Mircea pentru varianta in engleza a cartii mele. Astept sa primesc varianta finala pentru ultima dintre cele sapte povesti, dupa care mai am de aranjat textul si imaginile. Apoi pe Amazon cu ele!

Despre sinucidere si lipsa unui sens (9)

Mai există un argument al celor care caută să te convingă că nu trebuie să te sinucizi: “sinuciderea este împotriva vieţii în sine, dacă fiecare om s-ar sinucide, omenirea ar dispărea cu totul”. Acest argument este la fel de pueril ca şi celelalte. Răspunsul este foarte simplu: “şi ce-ar fi dacă omenirea ar dispărea cu totul? De ce-ar trebui să-mi pese mie de asta?” Nu cred că există cineva care să poată merge mai departe cu argumentaţia din acest punct. Existenţa omenirii nu e cu nimic mai importantă sau mai deosebită decât existenţa norilor, să zicem. Faptul că există ceva mai degrabă decât să nu existe este absolut neimportant, mai cu seamă atunci când ai descoperit că nu există un sens. Faptul că trăieşti sau mori nu schimbă cu nimic existenţa în sine, prin urmare existenţa ta nu este prin nimic remarcabilă.

P10

Cu Basescu sub baobab

Uriasul scandal de coruptie in care a fost tarat fratele presedintelui Basescu le-a oferit celor de la Antena3  ocazia de a realiza emisiuni noi si suculente in care Traian Basescu este terfelit si acuzat (fara dovezi, evident), de implicare in afaceri cu clanurile tiganesti mafiote. De dimineata si pana noaptea tarziu, personaje precum Mugur Ciuvica, Dana Grecu, Mircea Badea, Mihai Gadea, injura gros, rupestru, la Basescu si la capii justitiei din Romania - Kovesi fiind, desigur, in fruntea listei.

Minciuni prin omisiune

Citesc din când în când câte un text în care autorul foloseşte tot felul de locuri comune şi expresii dintr-o anumită gamă, mizând, în felul asta, pe o sporire a efectului asupra cititorilor - îl citesc şi mă minunez: chiar mai prind şmecheriile astea? Răspunsul se pare că e pozitiv: da, prind, altminteri nu s-ar mai scrie.
Una din reţete este următoarea: se merge într-un loc cât mai îndepărtat de civilizaţie, se alege un bătrân plin de riduri, cu plete şi barbă albă, lungă, i se pun câteva întrebări, se deapănă apoi povestea vieţii lui, plină de întâmplări dramatice, se adaugă zece-cincisprezece expresii care dau întotdeauna bine în astfel de situaţii („aşa a rânduit Dumnezeu”, „mâini brăzdate de muncă”, „de la începutul lumii” etc) şi gata, a ieşit un text pe care îl vor citi emoţionaţi o mulţime de oameni.