Un blog pentru linistea adultilor
Totalul afișărilor de pagină
Se afișează postările cu eticheta poezie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta poezie. Afișați toate postările
marți, 28 octombrie 2014
duminică, 12 octombrie 2014
Starea impotriva
Stau şi mă-ntreb ce vrei, în fond,
de la mine -
a spus vocea din spatele
meu.
De peste patruzeci de ani mă tot calomniezi
fără-ncetare, de parcă
n-ai mai avea şi altceva de făcut.
Ba că n-am
separat suficient de bine
lumina de-ntuneric,
ba că puteam să găsesc un pretext mai bun
ca să-i alung pe-ai tăi din Grădina Edenului
şi câte altele. Ce vrei, de
fapt? Hai, vorbeşte,
azi sunt dispus să-ţi dau orice mi-ai cere.
luni, 6 octombrie 2014
Anubis
Când la plecare,
pentru banalul sărut
clitoridian
aplecându-mă vai,
scrâşnet de oase zdrobite
mi-a urcat în urechi...
geamăt de cleşti desfăcând
carnea de pe şale şi fese
şi botul, preţ de o clipă,
botul
câinelui negru Anubis,
amuşinând s-a ivit
dintre petale.
joi, 25 septembrie 2014
Blestemul
Sunt lacom vânat cu fluturi obezi,
din lacrimi de ţestoasă îngrăşaţi,
năvălitori în agreste cirezi,
cu fire prelungi, sidefii, legaţi.
joi, 18 septembrie 2014
Coşmar
Uşile bisericilor mi se adresau
cu gemete de femei desperecheate.
Prin creierul meu obosit îngeri răscoleau,
ferm separând adevărul de dreptate.
Iubirea se transformase în delir sexual,
dorinţele neîmplinite ucideau.
Prin pieţe galopam, trist călăreţ acefal,
zadarnic sperând să prind năluci ce nu stau.
Fără de înţelepciune aminte luând,
înfricoşaţi, în turle, călugări plângeau.
Şi, ca de-atâtea dăţi mântuiri refuzând,
uşile, uşile, în femei se-nchideau.
miercuri, 27 august 2014
Cafea turcească
Dimineţile, la cafeaua turcească,
pornesc computerul şi, febril,
tastez cu viteză nefirească,
până îmi dispare simţul tactil.
pornesc computerul şi, febril,
tastez cu viteză nefirească,
până îmi dispare simţul tactil.
vineri, 18 iulie 2014
Un indemn
Ai mare grijă, nu te-mbolnăvi
de boli mai mult sau mai puţin mortale
din margine cu toţi te vor privi
ca-n scene dure din regii teatrale.
Eşti slab în boală, tari sunt cei rămaşi -
din încercarea ta îşi iau putere
spre tine nu vor face nici doi paşi,
căci cronic sunt flămânzi de-a ta durere.
Te vor privi cu ochii mari, setoşi
de agonie, chin şi suferinţă
uitând că şi ei din pământ sunt scoşi
şi că trăiesc şi ei sub o sentinţă.
Din când în când perfid te-or întreba
pe ton de ipocrită-ngrijorare
de n-ai cumva nevoie de ceva,
căci doar cu ajutorul lor se moare.
Tu însă, n-ai nevoie de nimic
de la acei rămaşi datori cu-o moarte
le spune deci, minţind şi tu un pic
că de-altă soartă speri să aibă parte.
de boli mai mult sau mai puţin mortale
din margine cu toţi te vor privi
ca-n scene dure din regii teatrale.
Eşti slab în boală, tari sunt cei rămaşi -
din încercarea ta îşi iau putere
spre tine nu vor face nici doi paşi,
căci cronic sunt flămânzi de-a ta durere.
Te vor privi cu ochii mari, setoşi
de agonie, chin şi suferinţă
uitând că şi ei din pământ sunt scoşi
şi că trăiesc şi ei sub o sentinţă.
Din când în când perfid te-or întreba
pe ton de ipocrită-ngrijorare
de n-ai cumva nevoie de ceva,
căci doar cu ajutorul lor se moare.
Tu însă, n-ai nevoie de nimic
de la acei rămaşi datori cu-o moarte
le spune deci, minţind şi tu un pic
că de-altă soartă speri să aibă parte.
joi, 31 octombrie 2013
O poezie care a venit pe cand intindeam mana sa iau o gutuie
O spaima
Ingerul travestit in demon
semanand cu un demon travestit in inger
a intins brusc mana catre inima mea.
Tata, tu esti acolo, ai state vechi, il cunosti.
Pune o vorba buna, aranjeaza lucrurile,
Te rog, nu-l lasa sa ma ia!
Mama, tu care viata fara sa clipesti ti-ai fi dat
pentru copilul tau, Dumnezeul tau
da-ti moartea la schimb pentru mine, te rog, nu mai
astepta!
Ingerul rau, semanand cu un demon bun
si-a intins aripa cu miros de pucioasa catre
sufletul meu.
Oh, cine din lumea aceasta sau din cealalta
mai poate face pentru mine ceva?
luni, 23 aprilie 2012
O poezie de-a lui Raul Baz scrisa la zece ani dupa moarte
Sunt un aparat
imbacsit,
aproape gripat,
obosit.
Aparat de zbor
bondaresc,
zumzaind usor
si livresc.
imbacsit,
aproape gripat,
obosit.
Aparat de zbor
bondaresc,
zumzaind usor
si livresc.
vineri, 10 februarie 2012
Orbirea
De cand s-a depus zapada prin Timisoara, m-a tot obsedat un vers pe care l-am comis pe vremuri, ca elev. El suna asa: "Am sa orbesc privind zapezile". M-am tot intrebat cum ar fi putut sa mearga mai departe poezia asta si nu mi-a venit nicio idee. Astazi, fie ca ma credeti fie ca nu, am gasit poezia. Ea a zacut intr-o agenda de culoare verde, scoasa in 1976 - ma gandesc ca de Editura Litera, din motive care se pot deduce din poza:
joi, 22 decembrie 2011
O poezie a mamei Ioanei, de pe cand era cat ea
Chiar aşa
Chiar aşa trebuia s-astept,
chiar asa,
sania lui Mos Craciun,
zburatoare,
pana-n zori incercand sa n-adorm
(si dormind!) -
apare, n-apare, apare?
miercuri, 16 noiembrie 2011
O poezie a lui Karl May
luni, 14 noiembrie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)