Portretul lui Dorian Gray (18)

Ziua următoare nu părăsi casa. Petrecu mare parte a timpului în camera lui, pradă unei spaime cumplite de moarte şi, totuşi, indiferent faţă de viaţă. Conştiinţa faptului de a fi vînat, prins în cursă, depistat, începuse să-l domine. Dacă tapiseria abia tremura în bătaia vîntului, dintr-odată era străbătut de un tremur puternic. Frunzele moarte care se lipeau de ochiurile de geam îi păreau a fi propriile hotărări irosite şi regretele lui imense. Cînd închidea ochii vedea din nou faţa marinarului privind iscoditor prin geamul înceţoşat şi groaza părea a-i cuprinde din nou inima.

Traducerea(1)

Am demarat acum circa doi ani operatiunea de traducere in engleza a cartii mele de povesti. Pare ceva foarte simplu, insa ceea ce s-a intamplat demonstreaza ca e vorba despre ceva foarte complex, in principal pentru ca apar obstacole la care nu stiu cine s-ar putea gandi inainte de a incepe.

Primul lucru pe care trebuie, evident, sa-l faci atunci cand vrei sa traduci ceva este sa gasesti un traducator. Traducatori sunt pe toate drumurile, nu trebuie sa alergi mult pana ii gasesti. Au autorizatie, au birou, au oameni angajati si traduc orice text la pretul de 5-6 euro/pag (poate intre timp au sarit la sume si mai mari). 

Mici intamplari cu animale (125)

Patru pescari ne înşiraserăm pe rîu la distanţă îndestulătoare pentru a nu ne stînjeni. Înaintam pescuind cam în acelaşi ritm al paşilor, distanţa dintre noi rămînînd cam aceeaşi; pe cînd ajungea cel din spate la apa pipăită de premergătorul lui, peştii se linişteau. De altfel, s-a potrivit să fim tovarăşi vechi si pes­cari de păstrăvi şi mai vechi, care prind fără să sperie toţi peştii din apă. În faţa mea pescuia inginerul silvic I, om tacticos şi liniştit. 

Ansel Adams (3)

O poveste cu examene a lui Cehov

Păţania unui modernist

Înainte de a pleca la examenul de limba greacă, Vania Ottepelev sărută pe rând toate icoanele. Sto­macul i se închircea dureros, o suflare îngheţată îl pătrundea până-n tălpi; inima îi zvâcnea şi i se strân­gea de teama necunoscutului. Ce notă avea să ia as­tăzi? Trei sau doi? Se duse de vreo şase ori la maică-sa, rugând-o să-l binecuvânteze, iar la plecare mai stărui odată pe lângă mătuşa-sa să se roage pentru el. În drum spre liceu, dădu unui cerşetor două co­peici, socotind că ele îi vor răscumpăra neştiinţa şi nădăjduind că Dumnezeu se va milostivi şi va face să nu-i cadă tocmai lui numeralele cu blestematele lor tessaraconta şi octocaideca.

Din povestile fratilor Grimm (3)

Bunicul şi nepotul

A fost odată un bătrân împovărat de ani. Şi de bătrân ce era, privirea i se tulburase, auzul îi slăbise şi-i tremurau genunchii la orice mişcare. Când şedea la masă să mănânce, abia mai putea să ţină lingura în mână: vărsa ciorba pe masă, iar uneori îi scăpau chiar bucăturile din gură.

Văzând până unde ajunsese bătrânul cu nevolnicia, fiul şi noră-sa se umplură de scârbă. Nu-i mai aşezară să mănânce cu ei la masă, ci-l puseră într-un colţ, lângă vatră.Şi din ziua aceea îi dădeau mâncarea într-o strachină de lut, şi nici măcar atât cât să se sature. Bătrânul căta cu jind la masa încărcată cu bucate, şi ochii lui lăcrimau de amărăciune.

Faceti-va bine (203)

Năsturelul

Denumire ştiinţifică: Nasturtium officinale.

Denumire populară: cardamă.

Prezentare. Năsturelul este o erbacee din familia cruciferelor, care se remarcă prin tulpina sa târâtoare, ramificată. Frunzele sunt alterne, iar florile mici şi adunate într-o inflorescenţă de culoare albă. Năsturelul creşte în apele curgătoare. Datorită importanţei sale, s-a trecut şi la cultivarea acestei plante. Pentru terapii se foloseşte întreaga plantă, crudă, din care se prepară un suc sau se face salată. Năsturelul se consumă mai ales în luna mai, când planta este fragedă în întregul ei.

Mici poeme in proza ale lui Baudelaire(26)

Ochii săracilor

Ah! Vrei să ştii de ce acum te urăsc. Nu încape îndoială, îţi va fi mai puţin lesne să înţelegi decît mie să-ţi explic; deoarece, cred, eşti pilda cea mai frumoasă de impermeabilitate feminină care se poate întîlni.

Petrecuserăm împreună o lungă zi, care mi se păru scurtă. Ne făgă­duiseră­m mult şi bine că toate gîndurile noastre ne vor fi comune unuia şi altuia, şi că de azi înainte sufletele noastre nu vor mai fi decît unul singur - un vis fără nimic original la urma urmelor, doar că, visat de toţi oamenii, n-a fost înfăptuit de niciunul.

Nils Holgersson (22)

Văgăuna iadului      

A doua zi, berbecul ieşi din peşteră, cu Năpârstoc în spinare, să-i arate insula. Aceasta era alcătuită dintr-o singură stâncă uriaşă. Părea o casă cu pereţi drepţi şi cu acoperişul orizontal. Berbecul se urcă întâi pe acoperişul muntelui, să-i arate băiatului păşunea bună de acolo, şi Năpârstoc recunoscu că insula era făcută parcă anume pentru oi. Pe munte nu creştea altceva decât câteva buruieni uscate, aromitoare, care plac mult oilor.

Portretul lui Dorian Gray (17)

O săptămînă mai târziu Dorian Gray stătea în sera de la Selby Royal, discutînd cu frumoasa ducesă de Monmouth care, împreună cu soţul ei, un bărbat palid de şaizeci de ani, cu figura istovită, se număra printre oaspeţii lui. Era ora ceaiului şi lumina blîndă a imensei lămpi cu abajur de dantelă care stătea pe masă lumina porţelanul delicat şi argintul bătut al serviciului mînuit de ducesă. Mîinile ei se mişcau delicat printre ceşti şi buzele ei roşii zîmbeau la ceva ce îi şoptise Dorian. Lordul Henry stătea în scaunul de răchită acoperit cu mătase şi-i privea. Pe un divan de culoarea piersicii stătea lady Narborough prefăcîndu-se că ascultă cum ducele îi descrie ultimul gîndac brazilian pe care îl adăugase colecţiei lui. Trei tineri în costume de interior cu o tăietură complicată întindeau prăjituri de ceai doamnelor. Erau cu toţii doisprezece şi mai aşteptau să vină cîţiva în ziua următoare.

Viziunea

Asta vara, mergand eu cu vreo 200 la ora pe o autostrada, am fost prins de radar. Am primit pentru contraventia mea doua sanctiuni diferite: amenda si suspendarea permisului pentru o luna. OK, asta e - nemtii sunt la fel de abuzivi in legislatie ca si celelalte popoare. 

Procedura este urmatoarea: ai la dispozitie patru luni pentru a depune permisul, care trebuie trimis prin posta la adresa specificata pe formularul de amenda. Sigur ca mi-am facut toate socotelile si am decis sa predau permisul inainte de a pleca in Romania pentru sarbatori. Asa ca m-am dus eu la posta germana pe data de 22 decembrie - era intr-o sambata, pe la ora 12, sa fac cele necesare. Am gasit acolo o persoana - nici doamna nici domnisoara, vorbitoare de engleza, care m-a ajutat consistent - a completat formularul, mi-a explicat cum merg lucrurile etc. A introdus permisul meu de conducere intr-un plic, l-a sigilat frumos si mi-a urat succes in viata. M-am dus acasa, la volan desigur, desi nu mai aveam voie sa conduc, permisul meu fiind in plicul de la posta. Dar nu era vorba decat de un kilometru si jumatate, asa ca am riscat. Nu m-a prins nimeni.

Disproportii

Ca sa faci un singur pas, trebuie sa folosesti circa 200 de muschi. Ca sa apuci un obiect si sa-l strangi in pumn, alte sute. Cele mai simple lucruri pe care le facem necesita punerea in miscare a unui mecanism fantastic de complex. Muschi, glande, enzime, cate si mai cate, colaboreaza pentru cea mai simpla miscare. Si atunci, ma gandeam mai devreme, ce consum de energie, ce deplasare de forte pentru prepararea unei singure cafele! E ca si cum toata populatia Chinei s-ar deplasa pentru a rupe o singura floare dintr-o poiana. 

Intelepti cei care nu parasesc starea de repaus decat in cazuri exceptionale!

Cateva poze ale lui David H. Gibson

Copertile galbene

Am gasit printr-un scrin colbuit niste documente interesante, pe care o sa le urc aici in timp. Unul din ele este o revista intitulata "Revista de matematica a Tineretului Universitar National Taranesc Crestin Democrat". Va puteti inchipui? In anii 90', taranistii scoteau reviste de matematica! Astazi, o asemenea idee mi s-ar parea culmea stupizeniei - pe atunci, insa, era o initiativa demna de luat in seama. Semnau acolo o multime de universitari - oameni de calitate, dar care, din pacate, nu erau facuti pentru politica. In general, matematicienii au esuat in politica, probabil pentru ca umblau la esente si nu prea stiau sa faca intelegeri pe la spate, compromisuri si manareli. Cele cateva exceptii de genul Ghise nu fac decat sa confirme regula. Iata copertile revistei:

Coperta I

Coperta IV

Aventurile lui Tom Sawyer (15)

Peste câteva minute, Tom străbătea apa mică a bancului de nisip, trecând spre ţărmul statului Illinois. Înainte ca apa să-i ajungă până la mijloc, făcuse jumătate de distanţă. De aci încolo curentul nu-i mai îngăduia mersul în picioare; se avântă în înot voinicesc, spre a străbate şi suta de metri rămasă. Înota pieziş în susul apei, dar curentul îl trăgea la vale mai tare decât se aşteptase. Ajunse în cele din urmă la mal şi apoi pluti, până găsi un vad, unde ieşi din apă. Duse mâna la buzunarul hainei, se încredinţă că bucata de coajă de sicomor scăpase cu bine, apoi, cu hainele şiroind de apă, o luă prin pădure, de-a lungul malului. Puţin înainte de ora zece, ieşi într-un luminiş, în dreptul târgului, şi văzu vaporaşul odihnind în umbra pomilor şi a malului înalt. Sub stelele scânteietoare liniştea era deplină. Coborî de-a buşilea malul, cu ochii în patru, se lăsă binişor în apă şi, din trei, patru zvâcnituri de înot, ajunse la bărcuţa "de serviciu" de la pupa vasului. Se ascunse sub băncuţa vâslaşului şi aşteptă, gâfâind.

Portretul lui Dorian Gray (16)

Începu o ploaie rece şi felinarele aburite apăreau fantomatice în pînza de ceaţă. Cîrciumile tocmai se închideau iar bărbaţi şi femei cu contururi imprecise se înghesuiau în grupuri mici pe lîngă uşile lor. Dintr-unul din baruri veni sunetul unui rîs dezgustător. În altele, beţivii ţipau şi făceau tărăboi.

Aşezat pe bancheta din spate a trăsurii, cu pălăria trasă pe ochi, Dorian Gray privea indiferent mizeria sordidă a marelui oraş şi din cînd în cînd repeta ca pentru sine cuvintele pe care lordul Henry i le spusese în prima zi cînd se întălniseră: „Să-ţi vindeci sufletul prin simţuri şi simţurile prin suflet”. Da, acesta era secretul. Încercase adesea şi va încerca şi de data asta. Erau bîrloguri în care se fuma opium, unde puteai să-ţi cumperi uitarea, bîrloguri ale ororii, unde amintirea vechilor păcate putea fi distrusă prin nebunia unora noi.

Secretul băuturii tari

A sosit momentul pentru un mic truc pe care ar trebui să-l știe orice român. E vorba de modul în care poate fi transformată o băutură tare (în grade) neplăcută la gust, într-o băutură la fel de tare, dar cu un gust excepțional. Tot ce trebuie făcut este să se toarne respectiva băutură în două cănițe precum cele din poză. Atenție: nu într-o căniță, nu în trei, nu în șapte! Numai și numai în două, așezate la circa 20 cm una de alta. Iată:

Adevaratii lautari

Carol Yarrow

Din povestile fratilor Grimm (2)

Darul piticilor

    Au fost odată un croitor şi un giuvaergiu care au pornit împreună la drum, pentru că aveau amândoi cam aceeaşi ţintă.

     Mergând ei aşa, într-o seară, după ce soarele apusese în dosul munţilor, numai ce le veniră în auz sunetele unui cântec îndepărtat, care se desluşea din ce în ce mai mult. Şi cum cântecul suna ciudat dar şi deosebit de plăcut, îşi uitară de orişice oboseală şi-o luară repede înspre partea de unde venea cântecul.