Viziunea

Asta vara, mergand eu cu vreo 200 la ora pe o autostrada, am fost prins de radar. Am primit pentru contraventia mea doua sanctiuni diferite: amenda si suspendarea permisului pentru o luna. OK, asta e - nemtii sunt la fel de abuzivi in legislatie ca si celelalte popoare. 

Procedura este urmatoarea: ai la dispozitie patru luni pentru a depune permisul, care trebuie trimis prin posta la adresa specificata pe formularul de amenda. Sigur ca mi-am facut toate socotelile si am decis sa predau permisul inainte de a pleca in Romania pentru sarbatori. Asa ca m-am dus eu la posta germana pe data de 22 decembrie - era intr-o sambata, pe la ora 12, sa fac cele necesare. Am gasit acolo o persoana - nici doamna nici domnisoara, vorbitoare de engleza, care m-a ajutat consistent - a completat formularul, mi-a explicat cum merg lucrurile etc. A introdus permisul meu de conducere intr-un plic, l-a sigilat frumos si mi-a urat succes in viata. M-am dus acasa, la volan desigur, desi nu mai aveam voie sa conduc, permisul meu fiind in plicul de la posta. Dar nu era vorba decat de un kilometru si jumatate, asa ca am riscat. Nu m-a prins nimeni.

Ajuns acasa mi-am spus ca intrucat nu mai am permis si nu pot sa mai merg nicaieri cu masina, nu strica sa beau niste vin de Recas - din cel pe care il am in pivnita. Am scos o sticla si am baut din ea, linistit, spunandu-mi cat e viata de frumoasa.

Pe la 12:40, am avut viziunea. Anume, am revazut clipa in care persoana de la posta introducea in plic permisul meu de conducere si am realizat brusc ca ala nu era permisul meu de conducere. Era cartea mea de identitate. M-am repezit la portofel si am avut confirmarea: permisul era la locul lui, insa cartea de identitate lipsea. Am scos permisul, furios pe mine insumi si l-am trantit pe masa. M-am incaltat rapid si, cu vinul in nas, am mers la posta cu viteza mare. Acolo erau doua persoane la ghiseu, cu pachete voluminoase in mana. Am asteptat vreo trei minute, apoi am abordat-o pe neasemuita functionara cu cuvintele "Grosse problem". I-am explicat ce si cum, a scos plicul - slava Domnului, inca nu fusese ridicat, l-a deschis si a scos dinauntru cartea mea de identitate. Mi-a cerul permisul, numai ca, bineinteles, el era acasa, acolo unde il trantisem plin de nervi. M-am ingalbenit: pasaportul meu este expirat si fara cartea aia nu aveam cum sa intru in tara, deci ratam sarbatorile etc. M-am uitat la domnisoara-doamna si am intrebat-o daca pot sa vin dupa amiaza. "Azi e sambata", mi-a spus, "nu lucram dupa amiaza. Mergeti acasa si aduceti permisul". M-am uitat la ceas, s-a uitat si ea odata cu mine: era 1 fara cinci. "La cat inchideti?" am intrebat. "La 1" mi-a spus. Asadar catastrofa se produsese: nu mai era timp sa merg acasa si sa ma intorc cu permisul. M-am muiat complet si m-am uitat la minunata femeie din spatele ghiseului. Probabil ca aveam o figura complet idioata. S-a uitat la mine, s-a mai uitat odata la ceas si apoi mi-a zis: "Fly!" Da, asa mi-a zis: "Fly!"

M-am intors pe calcaie si am zbughit-o. M-am suit la volan si am demarat precum Fernando Alonso. Am ajuns acasa, am luat permisul, m-am intors la posta. Usa era incuiata, dar inauntru se vedea un tip care invartea un plic - era ultimul client. Am batut in geam. Cea care devenise, pentru mine, o dulce domnisoara, a venit si mi-a deschis. In mana dreapta tinea o tigara. A facut inlocuirea cartii cu permisul, mi-a inmanat cartea si a zis ca acum e OK. Nu mai stiam cum sa-i multumesc - i-am spus ca ma consider un tip norocos ca am dat tocmai peste ea, ca sunt foarte marcat si adanc impresionat de gestul ei etc. Pana la urma m-a batut pe umar cu prietenie si mi-a urat sarbatori fericite. Mai era putin si ne imbratisam.

M-am suit iar la volan. De data asta chiar ca nu mai aveam permis. In plus, bausem vin de Recas. Daca ma prindeau, ala eram. Dar m-am dus acasa, avand grija sa nu depasesc viteza legala. Am ajuns cu bine, am parcat pentru o luna, am intrat si am ispravit sticla de vin, spunandu-mi, in continuare, cat de frumoasa este viata.