Traducerea(1)

Am demarat acum circa doi ani operatiunea de traducere in engleza a cartii mele de povesti. Pare ceva foarte simplu, insa ceea ce s-a intamplat demonstreaza ca e vorba despre ceva foarte complex, in principal pentru ca apar obstacole la care nu stiu cine s-ar putea gandi inainte de a incepe.

Primul lucru pe care trebuie, evident, sa-l faci atunci cand vrei sa traduci ceva este sa gasesti un traducator. Traducatori sunt pe toate drumurile, nu trebuie sa alergi mult pana ii gasesti. Au autorizatie, au birou, au oameni angajati si traduc orice text la pretul de 5-6 euro/pag (poate intre timp au sarit la sume si mai mari). 

Ideea e ca oamenii au nevoie, in general, de traduceri ale unor acte, ceea ce inseamna nu mai mult de cateva pagini. In acest caz, sigur ca nu li se pare mult sa plateasca, sa zicem, 30 de euro. In cazul unei carti, insa, apar cateva probleme destul de mari. La 100 de pagini, ar trebui sa platesti 500 de euro. Pana la urma, sa zicem ca accepti pretul, dar nu ai nicio siguranta ca traducerea va fi de calitate. In fond, e vorba de literatura, iar traducatorii aia sunt specializati pe acte de studii. Ce poate sa iasa de aici? Eu stiu sigur: un fiasco.

Asadar, trebuie sa gasesti alte solutii. Una dintre ele ar fi sa ajungi la un traducator-artist, dintre doamnele si domnii care au tradus de-a lungul vietii din literatura engleza. Cu ei, mai mult ca sigur ca iese ceva de calitate. Dar de unde sa gasesti asemenea persoane? Daca ai norocul sa gasesti o cunostinta comuna, probabil ca iti va fi usor sa iei legatura cu respectivul. Dar aici intervin chestiuni legate de acte oficiale, de timbru, mai stiu eu ce. Asadar, alte complicatii. Ramane o singura varianta - cea pe care am adoptat-o eu: sa gasesti pe cineva care nu te apasa prea tare cand vine vorba de bani, sa obtii o traducere, apoi sa gasesti pe altcineva care sa o verifice.

Am gasit, prin intermediul unei prietene virtuale care locuieste in Londra, o domnisoara talentata la limba engleza, care s-a angajat sa traduca povestile contra unei sume care mi-a convenit. Nu i-am dat un termen, i-am spus ca prefer sa mearga mai incet, dar sa am o traducere cat mai buna. Zis si facut: dupa un an, inca nu terminase. Pana atunci nu o presasem in niciun fel, dar cand s-a implinit anul, i-am scris prietenei virtuale din Londra si am rugat-o sa faca ceva. I-a scris traducatoarei si in cateva zile am avut textul. Intrucat eram deja in Germania, au fost oarece probleme cu transferul banilor, asa ca a trebuit sa astepte si ea o vreme. Oricum, nici ea nu m-a presat, probabil pentru ca se simtea oarecum cu musca pe caciula. In orice caz, am pus mana pe traducere. La cata engleza stiu, mi s-a parut ca este destul de OK - anumite mici erori pe care mi se parea mie ca le dibuiesc puteau fi remediate usor. Important era ca aveam traducerea si asta era un punct de plecare. 

Faza a doua, cum spuneam, consta in gasirea cuiva care sa citeasca traducerea si sa corecteze eventualele erori. Despre felul in care s-au desfasurat lucrurile pe aceasta directie, o sa scriu separat.