Faceti-va bine (242)

Podbalul

Denumire ştiinţifică: Tussilago farfara.

Denumiri populare: brusturel, cenuşoară, limba vecinului.

Prezentare. Podbalul este o plantă micuţă (o erbacee din familia compozitelor), înălţimea ei la maturitate fiind între cinci şi 15 cm. Se remarcă prin rizomul puternic şi foarte lung – circa un metru. Primele flori de podbal apar foarte devreme, mult înaintea frunzelor, planta fiind unul dintre vestitorii primăverii. Podbalul înfloreşte toată primăvara, florile având culoarea galbenă. Această plantă iubeşte umezeala şi de aceea va putea fi găsită în adâncituri de teren, pe malul râurilor, în şanţuri, în surpături. Pentru nevoi medicinale se recoltează florile, frunzele şi rizomul. Din aceste părţi ale plantei de podbal se obţin următoarele preparate: infuzie, decoct, macerat, suc de plantă. De asemenea, se obţin sirop, suc sau ceai, realizate în combinaţie cu alte plante medicinale.

Trei milenii de umor (12)

Pe vremea cînd o ducea foarte greu, tînărul Mark Twain se oprise în faţa unui restaurant şi studia preţurile listei de bucate. Atunci s-a apropiat de el un splendid cîine de vînătoare. Animalul şi-a lipit capul de genunchiul lui Twain şi a început să dea din coadă, de parcă îl cunoştea de cînd lumea.

Un ofiţer s-a îndreptat spre tînăr şi i-a spus:

—     Aveţi un cîine minunat! Nu este cumva de vînzare?

—     Aveţi trei dolari? era curios Twain.

Ofiţerul a scos imediat trei dolari şi a apucat cîinele de zgardă intrînd cu el în restaurant.

Peste cîteva clipe, de după primul colţ a apărut un om ner­vos, care îşi arunca privirile în toate direcţiile.

—     Nu cumva căutaţi un cîine? — l-a interogat Twain.

—  Ba da, s-a lamentat domnul. Un cîine de vînătoare cafeniu cu pete albe. L-aţi văzut cumva?

—     Dacă îmi daţi trei dolari, mă angajez să-l scot chiar de sub pămînt.

Cei 13 si misterul (25)

Petcu cel Blînd se foi neliniştit. Invincibilul Ş îl lăsase singur pe pluta pe care o ascunseseră amîndoi într-o scobitură a malului.

După aproape o jumătate de oră, şarpele îşi făcu apariţia şi Petcu, de bucurie, scoase un răget puternic.

—   Şt! îl potoli Invincibilul Ş, temîndu-se să nu-1 fi auzit cineva pe măgar. Apoi zîmbi. In ochii săi alunecoşi se citea mulţumirea.

—       Unde ai fost? îl descusu Petcu cel Blînd. Şarpele şovăi.

—       Mă pot bizui pe tăcerea ta?

Peisajele lui David Muench (12)

Manipularea lui Antonescu

Marea manipulare facuta de Crin Antonescu dupa referendumul pentru demiterea presedintelui a fost urmatoarea: romanii au votat in proportie de 70% pentru plecarea lui Basescu, dar el n-a plecat, asadar Basescu este presedinte ilegitim. O multime de romani au luat pe nemestecate aceasta manipulare si unii dintre ei inca o cred. Dar adevarul este unul singur, ca intotdeauna. In cazul de fata, adevarul suna asa: aia 70% pe care-i tot invoca Antonescu nu se raporteaza la numarul romanilor cu drept de vot, ci la numarul romanilor care s-au prezentat la urne. Ori ce s-a intamplat? Romanii care s-au prezentat la urne au fost mai putin de jumatate din totalul romanilor cu drept de vot. In aceste conditii, Basescu nu a putut fi demis. Asta este tot.

Din spatele portii negre (3)

Oasele

Doi câini s’au pripăşit, mirosind boerii, la închisoare. Ei vin de două ori pe zi, la vremea mesei, după oase. Oasele scăpând prevederilor legiuitorului, deţinuţii nu sunt obligaţi să le înghită. Ei pot să le arunce prin gratia ferestrei în curte, oase mici de pasăre şi ciolane de rasol. Căutătura de inele de aur a unui câine flocos le aşteaptă, cu botul în pământ. Boerii nu mănâncă de la cazan şi sunt, în porţia neconsumată, vreo sută cincizeci. Tă­cerea lor elegantă asupra capitolului de în­treţinere a unui număr de pensionari absenţi din bucătărie şi prezenţi numai în registre, atrage surâsul necurmat al Direcţiei, mulţu­mită şi recunoscătoare în numele Statu­lui. Desigur că la proces procurorii mi­litari vor argumenta pentru răscumpărarea greşelilor deţinuţilor abstinenţi, cu meritele de economie dobândite la penitenciar, şi cu sacrificiul lor pentru finanţele publice, rele­vate de direcţiune. 

Cei 13 si misterul (24)

Brotacul însă continua să-l sîcîie pe Jeff să-l lase să-i facă portretul.

—       Ai o frunte care mă inspiră, îi spunea el şoricelului.

Dar Jeff era de neînduplecat. Atunci, brotacul se aşeza pe un colţ al bolovanului, picior peste picior, cu bereta roşie trasă pe ochi şi aştepta.

—    Eu sunt un boem, îi mărturisea lui Jeff, ori de cîte ori acesta îl întreba, la capătul răbdărilor, dacă n-avea familie şi casă unde să se ducă. Cîteodată brotacul nu apărea zile întregi pe „Insula de piatră", dar tocmai cînd şoricelul se bucura că scăpase de el, se ivea pe neaşteptate, seara, cu o sticlă de rom sub braţ şi, chefuind de unul singur, cînta romanţe deocheate pînă în zori. Atunci, palid de oboseală, şoricelul îi dădea brînci în apă.

O poveste de pe malul Dunarii a lui Fanus Neagu

Cocoşul roşu

„Cocoşul roşu" - mi-a spus Ştefan Drăgan, instructor al Sfatului popular raional Brăila, într-o seară de februarie, când ne-a înfundat viscolul pe amândoi într-un sat de câmpie - „Cocoşul roşu" este povestea tinereţii lui Ion Chiriac, prietenul meu de care m-am legat în vremuri de furtună.

Pe Chiriac l-am întâlnit în timpul secetei celei mari, în l947, când ne-am băgat amândoi argaţi la unul Gheorghe Jinga din Plătărăşti, sat aşezat pe malul Dunării. Jinga avea în bălţi treizeci de pogoane de pământ bun, în care creştea de minune porumbul şi orezul, o herghelie de vreo douăzeci de cai şi ţinea două năvoade cu luntri. In curte, lângă casa de piatră, lungă, într-o odaie de lut, joasă, Jinga avea şi un cazan de fabricat ţuică, în preajma căruia, toamna, stăruia un miros care-ţi tulbura minţile. Am văzut acolo curci care, ciugulind bobite din boştina fiartă, se îmbătau într-atât încât nu mai puteau să meargă.

Povestiri dupa piesele lui Shakespeare (2)

Visul unei nopţi de vară

Era pe vremuri în cetatea Atenei o lege care dădea cetăţenilor săi puterea de a-şi sili fiicele să se mărite cu cine le era părinţilor pe plac; dacă o fiică se împotrivea să ia de soţ pe bărbatul pe care i-l alesese tatăl ei, legea îl împuternicea pe acesta să ceară ca fiica lui să fie pedepsită cu moartea.  Dar, cum părinţii nu doresc prea adesea moartea propriilor lor fiice, chiar de se întâmplă să se do­vedească uneori cam îndărătnice, legea aceea era arareori sau ni­ciodată folosită, cu toate că se iveau poate destule prilejuri în care tinerele din cetate să fie ameninţate de către părinţii lor cu apli­carea ei.

Peisajele lui David Muench (11)

Autocritica lui Hasek

Cel mai mare scriitor ceh — Jaroslav Hasek

Ţinînd seama de faptul că în conferinţele mele în care am înfăţişat istoria luptei Partidului pentru progresul paşnic în limitele legii m-am referit nu odată la persoana mea, socot cu cale să las la o parte modestia, care nu-şi are locul aici, şi în faţa întregii opinii publice să purced în mod demn la o severă dar imparţială autocritică.

În calitatea mea de conducător şi candidat al partidului mai sus pomenit, mă simt dator să fac o cît mai obiectivă dar şi atotcuprinzătoare apre­ciere a poziţiei şi acţiunilor mele, pentru ca nu cumva vreuna din admirabilele trăsături ale carac­terului meu să scape cuiva din vedere. Vă rog să mă credeţi că au fost în viaţa mea momente cînd, entuziasmat de vreo realizare personală, m-am tre­zit şoptindu-mi de unul singur: 

Hasek calare prin Praga

Trei milenii de umor (11)

Pe vremea cînd nu era decît farmacist, Theodor Fontane a găsit o nouă gazdă. În prima dimineaţă, după ce a servit micul dejun, el i-a zis gazdei sale:

    —  Stimată doamnă, dacă ce-am băut eu acum a fost cafea, atunci începînd de mîine doresc ceai. Dacă însă a fost ceai doresc de acum înainte cafea!

Cei 13 si misterul (23)

Băiatul se trezi devreme. Cînd deschise ochii, micii săi prieteni, ghemuiţi în jurul lui, îl priveau cu chipurile răvăşite de tulburare.

—  Ce s-a întîmplat?

—  A dispărut pluta cu Invincibilul Ş şi Petcu cel Blînd. De la noi lipseşte Jeff, rosti Porthos cuprins de panică.

Băiatul sări ca ars şi se duse să cerceteze funiile. Acestea se vedea bine că fuseseră roase. Dick îşi aminti că la un moment dat, noaptea, simţise o zgîlţîitură puternică şi conchise că pluta cealaltă, dacă se desprinsese atunci, acum trebuia să fie departe de a lor.

Patrate magice (2)

Ziceam ca in urmatoarea postare o sa va invat cum se poate construi un patrat magic.

Pentru asta insa, este nevoie sa va amintiti ce sunt alea progresiile aritmetice. Pentru ca numerele din interiorul unui patrat magic se afla intotdeauna in progresie aritmetica. Uitati-va la patratul acesta:

Faceti-va bine (241)

Pochivnicul

Denumire ştiinţifică: Asarum europaeum.

Denumiri populare: popâlnic, piperul lupului.

Prezentare. Pochivnicul este o erbacee perenă, de mici dimensiuni, din familia aristolochiaceelor. Rizomul acestei plante este târâtor, iar tulpina aeriană – dreaptă şi scurtă. Frunzele sunt mari, în număr de două, şi au formă de rinichi. În vârful tulpinii se află floarea, de culoare grena. Pochivnicul creşte în locuri umede, pe soluri bogate în calcar. Rizomul şi frunzele sunt partea din planta de pochivnic care prezintă interes din punct de vedere medicinal. În anumite condiţii, rizomul se macină şi se obţine o pulbere, necesară preparării unei infuzii. Alte preparate obţinute din pochivnic: praf de strănutat (în combinaţie cu pulberi de la alte plante medicinale), sirop expectorant, pulbere de rizomi.

Robinson Crusoe repovestit

In 1731, pe vremea asta, se stingea Daniel Defoe, autorul celebrului roman Robinson Crusoe. 

In 1971, asadar dupa 240 de ani, romanul lui Defoe era repovestit de tanarul RB, asa cum se poate vedea in pozele de mai jos.

In 2013, dupa 282 de ani, de la plecarea lui Defoe, si la 42 de ani de la repovestirea din 1971, batranul RB urca pe blogul lui acea repovestire, mai importanta pentru el decat insusi romanul.

Asadar Defoe si-a scris romanul pentru a fi citit de tanarul RB dupa 240 de ani, iar tanarul RB a asternut in caietul sau repovestirea romanului lui Defoe pentru a fi recitita dupa 42 de ani. Sare in ochi coincidenta 24 - 42, care este, desigur, intamplatoare.

Un copac cu flori

Din povestile lui Woody Allen(3)

O privire asupra crimei organizate

    Nu e nici un secret că în America încasările organizațiilor criminale sunt de peste patruzeci de miliarde de dolari pe an. Suma e destul de profitabilă, mai ales dacă ținem cont că Mafia cheltuiește foarte puțin pe rechizite. Surse de încredere ne confirmă că, anul trecut, Cosa Nostra nu a investit în rechizite personalizate mai mult de șase mii de dolari, și chiar mai puțin pentru capse. Mai mult decât atât, tipii au o singură secretară care dactilografiază totul și numai trei camere pentru sediu, pe care-l împart cu Studioul de Dans Fred Persky.

Suferintele tanarului Werther (7)

                                                                                               20 ianuarie

Trebuie să-ţi scriu, dragă Lotte, de aici, din odăiţa unui han de ţară, în care m-am refugiat din pricina unei vijelii. Cât timp am stat la D..., în acest târg păcătos, printre oameni străini, cu totul străini de inima mea, n-am avut nicio clipă, niciuna, în care inima mea să-mi poruncească să-ţi scriu. Şi acum, în căsuţa asta, în singurătatea asta, în această izolare, când zăpada şi grindina lovesc iarăşi cu furie în fere­struica mea, acum primul meu gând către tine se îndreaptă. Cum am intrat, mi-a venit în minte chipul tău, amintirea ta, o, Lotte!, atât de sfântă, atât de caldă! O, Doamne! Prima mea clipă fericită, iarăşi!

Peisajele lui David Muench (10)