Podbalul
Denumire ştiinţifică: Tussilago farfara.
Denumiri populare: brusturel,
cenuşoară, limba vecinului.
Prezentare. Podbalul este o
plantă micuţă (o erbacee din familia compozitelor), înălţimea ei la maturitate
fiind între cinci şi 15 cm. Se remarcă prin rizomul puternic şi foarte lung –
circa un metru. Primele flori de podbal apar foarte devreme, mult înaintea frunzelor,
planta fiind unul dintre vestitorii primăverii. Podbalul înfloreşte toată primăvara,
florile având culoarea galbenă. Această plantă iubeşte umezeala şi de aceea va
putea fi găsită în adâncituri de teren, pe malul râurilor, în şanţuri, în surpături.
Pentru nevoi medicinale se recoltează florile, frunzele şi rizomul. Din aceste
părţi ale plantei de podbal se obţin următoarele preparate: infuzie, decoct,
macerat, suc de plantă. De asemenea, se obţin sirop, suc sau ceai, realizate în
combinaţie cu alte plante medicinale.
Substanţe active importante: inulină, tanin, steroli, dextrină, substanţe albuminoide şi bactericide,
numeroase săruri minerale, compusul specific fiind tusilagina.
Întrebuinţări. Podbalul este
utilizat în terapii deoarece este emolient şi fluidizant, expectorant
(puternic), antiseptic şi antispastic. Are acţiune antiseptică asupra aparatului
respirator şi reduce spasmele în bronşită. Laringita, traheita, tusea şi chiar emfizemul
pulmonar fac parte dintre afecţiunile care se tratează şi cu podbal. Se mai
tratează cu podbal şi răguşeala, dischinezia biliară, tulburările digestive uşoare,
silicoza, flebita, erupţiile cutanate. De reţinut, deci, faptul că podbalul
este eficient, în primul rând, în bolile respiratorii, acute sau cronice. Amestecate
cu tutun, frunzele uscate de podbal servesc la fabricarea ţigărilor antiastmatice.
Podbalul se foloseşte şi în tratamente cosmetice, sub formă de băi şi împachetări,
în special pentru curăţirea şi întreţinerea tenurilor grase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu