Am înţeles în sfârşit pe deplin că nu trebuie să ceri nimic de la nimeni, în nicio împrejurare, altfel decât oferind ceva la schimb. Pur şi simplu „a da” este o pornire pe care oamenii nu o au gravată în gene (cu excepţia pugiliştilor, desigur - that was a joke). Singurele excepţii sunt anumite persoane din familie - în general părinţii, când eşti copil şi, uneori (de fapt rareori), copiii când eşti adult. Rarissim, câte un prieten (am trăit asta). Dar cel care simte pornirea să dea oricui orice i se cere, este ori nebun, ori Cristos.
De câte ori soliciţi ceva cuiva pe ochi frumoşi, trebuie să te gândeşti bine de tot înainte de a o face, pentru că aproape sigur vei avea de tras din cauza nesăbuinţei tale. Am făcut experienţa asta şi m-am ars de nenumărate ori. Practic nu ştiu de ce am mai continuat - poate ca să găsesc, până la urmă, excepţia care confirmă regulă.
De câte ori soliciţi ceva cuiva pe ochi frumoşi, trebuie să te gândeşti bine de tot înainte de a o face, pentru că aproape sigur vei avea de tras din cauza nesăbuinţei tale. Am făcut experienţa asta şi m-am ars de nenumărate ori. Practic nu ştiu de ce am mai continuat - poate ca să găsesc, până la urmă, excepţia care confirmă regulă.
Am întâlnit oameni care s-au oferit să mă ajute, după care au dispărut pur şi simplu. Am mai întâlnit oameni care au zis „da”, apoi, când m-am apucat să-i întreb dacă au uitat de mine, mi-au răspuns violent, în maniera „dar ce credeai tu bă, că eu sunt mama răniţilor?” Au fost şi din cei care mi-au dat o mână de ajutor cu care am rezolvat vreo 10% din problemă, după care au renunţat să mă mai ajute. Unii m-au ajutat, ce-i drept, dar nu fără a mă face cu ou şi cu oţet pentru asta. De exemplu atunci când am cerut sprijin pentru anumite probleme tehnice legate de formatarea variantei electronice a unei cărţi, au existat persoane care mi-au explicat cum se face treaba, însă au comentat la modul „cât de tâmpit trebuie să fie un om ca să nu înţeleagă lucrul asta?”
Poate crede cineva că spunând toate astea, caut să mă prezint drept excepţia de la regulă despre care vorbeam. Da' de unde! La fel sunt şi eu, ca aia pe care-i critic aici, ba chiar mult mai rău decât ei. Eu am şi motive, de altfel: am ajutat unele persoane când le-a fost greu şi m-am pomenit că mă evită.
Una peste alta, am priceput în sfârşit că nu trebuie să ceri, ci să cumperi. Şi am mai priceput cât este de dificil să pui în aplicare îndemnul atât de simplu, în aparenţă, al lui Cristos: „Iubiţi-vă unii pe alţii, aşa cum v-am iubit eu”.
Poate crede cineva că spunând toate astea, caut să mă prezint drept excepţia de la regulă despre care vorbeam. Da' de unde! La fel sunt şi eu, ca aia pe care-i critic aici, ba chiar mult mai rău decât ei. Eu am şi motive, de altfel: am ajutat unele persoane când le-a fost greu şi m-am pomenit că mă evită.
Una peste alta, am priceput în sfârşit că nu trebuie să ceri, ci să cumperi. Şi am mai priceput cât este de dificil să pui în aplicare îndemnul atât de simplu, în aparenţă, al lui Cristos: „Iubiţi-vă unii pe alţii, aşa cum v-am iubit eu”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu