Piraţii vrură să
tragă pluta indivizilor după ei, dar pluta nu acceptă să se lase condusă de
altcineva decît de băiat. Se sprijini cu toată puterea de nişte pietre care
ieşiseră din apă să vadă ce se întîmplă.
Nereuşind s-o
pornească din loc, piraţii o lăsară în voia rîului şi reveniră la prizonierii
de pe pluta lor.
Bufniţa îşi
scoase capul dintre aripi şi se uită la băiat. El o recunoscuse din primul
moment pe Cora, aşa că-i zîmbi ştrengăreşte.
Bufniţa se
prefăcu că nu observă şi se adresă lupului:
—
Ar fi bine să-l
legi pe băiat. Pe ceilalţi îi percheziţionăm noi.
În acea clipă,
Rosamunda se sculă de lîngă Beatrice care morfolea înspăimîntată codiţa lui
Porthos şi ridicîndu-şi labele în aer, strigă:
—
Indurare!
Inocentul o privi
plin de curiozitate.
— Vă dau tot ce am,
continuă pisica înfrigurată şi scoase din săculeţul ei brăţările şi cerceii
lucitori. Luaţi-le, numai nu-i faceţi nimic băiatului.
Lupul rînji
batjocoritor şi începu să-l lege cu sfoară pe băiat.
Cora se muncea să
ciugulească ţintele de pe cochilia lui Dick, vulturul scotoci cu ciocul prin
pistoalele mopsului şi dădu peste cîţiva cărăbuşi leşinaţi.
Jderul chior se
apropie de Vasilica, dar găina prinse curaj şi tocmai cînd piratul se aştepta
mai puţin, îl pocni cu un ou în cap. Jderul se clătină ameţit şi căzu la
picioarele Ortansei. Barza nu urmărise scena şi închipuindu-şi că jderul făcuse
asta din proprie iniţiativă, îi spuse tristă:
—
Poţi să te
ridici. Niciodată n-am ţinut la tine.
Piraţii se
năpustiră asupra Vaslichii dar indivizii, încurajaţi de îndrăzneala găinii, îi
atacară pe la spate.
Toată nădejdea şi-o
puseră în Dick. Melcul se porni să umple cu bale pluta, făcîndu-i pe piraţi să
alunece într-una.
Bonifaciu îşi
desfăcu cureaua şi începu să lovească în dreapta şi în stînga, învineţind din
greşeală urechile iepuroaicei. Beatrice se luase la trîntă cu ţînţarul. Vasilica
se smulse din labele lupului şi reuşi să se ascundă în spatele Ortansei. De
acolo îi aproviziona pe Porthos şi pe Rosamunda cu ouă. Cei doi bombardau cu
ele pe Cora şi pe liliac.
Ursula îi puse
piedică vulturului şi cînd acesta se răsturnă, îl ciupi şi-l înţepă cu
unghiile, cît putu de tare. Crezînd că şopîrla îl gîdila, vulturul leşină de
rîs.
Văzînd într-un
colţ al plutei o sfoară măricică, lui Dick îi veni o idee. Făcu din ea un
lassou şi cînd liliacul se apropie de Vasilica, melcul îl prinse în laţ.
Lupul se ridică
de jos spumegînd de furie. Rosamunda, cu blana zbîrlită şi fulgere în priviri,
îi tăie calea, stupindu-l. Îl simţi în spate pe jder şi se întoarse,
prinzîndu-1 între labe. Inocentul se repezi s-o muşte, dar pisica i-l azvîrli
pe jder în gură.
Beatrice căpătase
culoarea roşcată de la înţepăturile ţînţarului, iar el se albise în smocurile
smulse de pe iepuroaică, în timpul încăierării.
Vlăguit, ţînţarul
nu mai opuse nici o rezistenţă cînd Ursula îi făcu vînt în apă.
Cora, mînjită cu
gălbenuş, se aruncă asupra Ortansei. Dick se băgă între ei şi provocă pe bufniţă
la duel. Piratul Roşu îi dădu pe furiş cîteva gloanţe. Cora făcu rost de un
pistol de la lup şi trase prima, dar ochi greşit şi-l nimeri pe jder. Mînios,
jderul sări la ea, iar Dick profită, împuşcîndu-i discret în ceafă. Jderul o
muşcă pe Cora de aripă şi bufniţa văzînd că nu-i chip să scape, începu şi ea să
dea în el.
Vulturul se trezi din leşin şi se uită buimac în jur.
Scăpat din laţ,
liliacul trecu în goană pe lîngă el, mormăindu-i înciudat:
—
Laşule, nu ţi-e
ruşine să dormi?
—
Ce-ai zis? ţipă vulturul
răguşit de indignare.
Dar liliacul nu-1
auzi, căci se luase la bătaie cu Ortansa. Barza îl lovea cu ciocul în cap şi se
învîrtea pe loc, neştiind cum să-i vină de hac. Tocmai atunci vulturul tăbărî
asupra lui şi din două mişcări îl doborî. Lupul sări să-l apere.
In curînd se încinse o bătălie înverşunată între piraţi.
Mopsul fugi la băiat şi-i tăie cu dinţii sfoara,
eliberîndu-1. Ajutat de micii săi prieteni, băiatul îi aruncă în apă pe piraţii
care se mai luptau între ei. Rămaşi singuri pe plută, indivizii porniră cu
mare viteză spre alte aventuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu