Piperul de baltă
Denumire ştiinţifică: Polygonum hydropiper.
Denumire populară: dintele
dracului.
Prezentare. Piperul de baltă
este o erbacee anuală. Face parte din familia poligonaceelor şi poate ajunge până
la înălţimea de un metru. Din loc în loc, tulpina de piper de baltă prezintă
noduri. pre toamnă, culoarea ei devine roşie. Frunzele sunt ascuţite, uşor cărnoase,
iar florile se grupează sub formă de spic. Piperul de baltă înfloreşte în
lunile iulie, august, septembrie. Atunci când este în plină vegetaţie, planta are
un gust piperat, de unde şi numele de piper. Este o specie iubitoare de umezeală.
Creşte în flora spontană, în locuri umede. Pentru întrebuinţări medicinale se recoltează partea aeriană a plantei.
Întrebuinţări. Preparatele obţinute
din piper de baltă au acţiune hemostatică şi emenagogă (influenţează desfăşurarea
ciclului menstrual), fiind indicate în hemoragii (inclusiv hemoragii
digestive), hemoroizi, circulaţie periferică redusă, hipertensiune arterială.
Piperul negru
Denumire ştiinţifică: Piper nigrum.
Prezentare. Condiment aproape
indispensabil, piperul este, ca plantă, o liană perenă. Aparţine familiei
piperaceelor şi creşte în zonele tropicale, fiind întâlnit, în culturi, şi în
Orientul Mijlociu. Tulpina piperului este lungă şi subţire. Dacă nu are de ce să
se prindă, se întinde pe pământ, asemenea rugilor de mure. Florile sunt mici şi
albe, dispuse în ciorchine, iar fructele au, la maturitate, forma unor boabe de culoare neagră. Piperul este o plantă puternic aromată, având efecte medicinale
indiscutabile. Piperul negru este obţinut din fructele ajunse la maturitate,
dar necoapte şi uscate. Ceva mai greu de produs este piperul alb, care se obţine
din fructe coapte, după ce acestora li s-a îndepărtat coaja (pericarpul).
Substanţe active importante: câteva substanţe specifice – piperină, cavicină. piperamide, ulei volatil.
Piperul conţine multe alte substanţe cu impact puternic asupra organismului,
printre care se află oleorezina, uleiul gras, proteinele.
Întrebuinţări.
Piperul
este tonic, relaxant, depurativ, antiseptic. Se întrebuinţează, cu succes, ca
stimulator al imunităţii, dar şi în tuse, gripă, febră. În reţetele şi aplicaţiile
din medicina chineză, piperul intră în compoziţia preparatelor afrodiziace,
stimulative mai ales pentru bărbaţi. Piperul negru contribuie şi la îmbunătăţirea
circulaţiei periferice. Este folosit, de asemenea, în tratamentele afecţiunilor
reumatismale. Deşi medicina chineză tradiţională îl foloseşte de mii de ani, în
Europa piperul este încă puţin utilizat ca plantă medicinală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu