Pirul
Denumire ştiinţifică: Agropyron repens.
Denumiri populare: chir, răgălie,
grâul mâţei.
Prezentare. Pirul, aparţinător
familiei gramineelor, este o plantă foarte puternică. Poate ajunge până la 1,50
metri şi poate fi socotită nemuritoare, datorită rădăcinilor sale. Ori de câte
ori partea aeriană a pirului este distrusă, din rădăcinile sale va răsări, implacabil,
o nouă plantă. Foarte rezistent este şi rizomul care, de asemenea, va da noi tulpini
sau chiar plante separate, dacă este tăiat. Frunzele pirului sunt liniare,
aspre, de un verde închis. Florile sunt galben-verzui, foarte mici, grupate în
spice. Pentru farmacia verde se recoltează rizomii. Din aceşti rizomi, naturiştii
prepară decoct, extract, ceaiuri şi chiar infuzie. Multă vreme, infuzia a fost
cel mai utilizat preparat, mai nou punându-se accentul pe decoct. În combinaţie
cu alte plante medicinale, pirul contribuie la realizarea unor importante
ceaiuri medicinale.
Substanţe active importante: ulei volatil, saponine, săruri de potasiu, acid salicilic, vitaminele A şi
B, zaharuri, gume, amidon.
Întrebuinţări. Pirul, o buruiană
foarte dăunătoare pentru culturi, este, în schimb, o valoroasă plantă medicinală.
Preparatele din rizomii de pir au acţiune diuretică, antimicrobiană,
detoxifiantă, febrifugă. În urma tratamentului cu pir se remarcă, de asemenea,
evoluţii remineralizante, mai ales la nivelul sistemului osos. Ceaiurile de pir
sunt laxative, fiind recomandate diabeticilor. Pirul acţionează într-o serie întreagă
de afecţiuni: reumatism, gută, bronşite, răceli, boli de rinichi. Rizomii de
pir sunt recoltaţi şi pentru utilizări în industria farmaceutică sau în cea alimentară.
De pildă, în industria alimentară, din rizomi de pir se fac siropuri, bere, un înlocuitor
de cafea. Pirul este căutat şi în medicina tradiţională veterinară – elimină
calculii, ce se formează în perioada rece, în stomacul animalelor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu