O poveste a lui Alexandru Mironov

Foaie de parcurs pentru Maria

Pun mâna pe condei (metaforic!) într-o luni dimineaţă, privesc worldometer-ul Naţiunilor Unite şi văd că exact în secunda în care am în faţa ochilor ceasul demografic al lumii, pe Terra a apărut cetăţeanul cu numărul 6.972.301.783. Ştiu că în fiecare secundă se nasc 2,5 noi pământeni. Mi l-am ales pe al meu - îmi imaginez că este o fetiţă, născută în România. Îi pun şi un nume, să zicem că o cheamă Maria, şi încerc să-i fiu ursitoare pentru lunga viaţă pe care o are în faţă. Aşadar, la drum.

Maria va intra la grădiniţă în toamna lui 2014 – şi o avertizez că nu va mai părăsi niciodată în viaţa ei malaxorul educaţional, căci nu se va mai opri toată viaţa din învăţat, urmând ca, de-a lungul veacului XXI, să stăpânească cel puţin patru profesii. În 2016, păşeşte în clasa pregătitoare a şcolii elementare, în 2021, când promovează la gimnaziu, stăpâneşte binişor vorbitul, scrisul şi cititul în două-trei limbi şi la perfecţie, ca toată generaţia ei, mijloacele IT&C şi aparatele electronice care o vor înconjura, roboţii casnici ai lumii-de-mâine.

Clasele de gimnaziu şi cele de liceu (va lua bacalaureatul prin anii 2028-2029) le va face nu doar închisă între pereţii unor încăperi, cum au făcut părinţii, bunicii şi străbunicii ei, ci ca participantă activă la programele şcolare de mobilitate, circulând împreună cu colegii ei dintr-o localitate în alta, din ţară în ţară, într-un continent complet lipsit de frontiere interioare şi din în ce mai deschis şi mai empatic faţă de vecinii de planetă. În 2030, când îşi începe studiile universitare, Maria ştie deja ce o pasionează şi se înscrie la cursuri virtuale – cu prezenţă, fără frecvenţă şi mai ales pe internet – la cele patru-cinci facultăţi care o interesează.

Va face inginerie? Se va pasiona de misterele Viului? Va iubi artele şi literatura? Asta va depinde de zestrea genetică, de influenţele mediului cultural de care va fi nu înconjurată, ci pur şi simplu împresurată, şi, fireşte, se va adapta condiţiillor administrativ-social-politice ale vremurilor. Oricum, cu licenţe şi master în diferite locuri şi profesii – ca mai bine de 40% dintre concetăţenii ei din UE, – Maria noastră va lua cu asalt înălţimile, înscriindu-se, prin 2035, la doctorate, în cercetare de anvergură şi în activităţi în folosul societăţii, ca mai toată generaţia ei - prima care îşi va fi trăit copilăria, adolescenţa şi tinereţea într-o lume fără războaie. Al patrulea deceniu de viaţă va fi cel în care se va îndrăgosti total – şi îi doresc marea iubire – şi, pe la 2041, împreună cu copilotul familiei ei, vor decide că au nevoie de copii pentru a-şi împlini vieţile. Între 2041 şi 2046 sau 2047 va ieşi parţial din circuitul social şi se va dedica, alături de cei patru bunici, momentelor lansării pe scena festivă a lumii a celor 2-3 copii pe care şi i-au dorit. Între timp, peisajul planetar se va fi schimbat din temelii.

În primul rând, va fi dispărut consumerismul şi se va fi transformat întreaga paradigmă socială, oamenii miezului de veac lepădându-se de zeul Profit. Apoi: momentul de singularitate făgăduit de Raymond Kurtzweil se va adeveri, Inteligenţa Artificială (IA) din miliardele de dispozitive care ne înconjoară propunându-se ca principal colaborator al bipedului Sapiens. După revenirea pe Lună cu roboţi mineri şi primul pas uman pe Marte, ieşirea Omului în spaţiul cosmic prinde avânt. Condamnate ca mijloace ineficiente economic, războaiele, cum spuneam, au dispărut, urmaşii belicoşi ai lui Moş Teacă de pe toată planeta primind de la societate uniforme de jandarmi globali. Ajustări ale economiei mondiale retrogradează finanţele din vârful societăţii, suprimă paradisurile fiscale, introduc un sistem de impozitare logic şi controlat la sânge de incoruptibila IA. Şi, moment crucial în evoluţia societăţii Sapiens, după 2030, femeile încep să preia comenzile Lumii – ceea va face ca anii pe care Maria şi-i va dedica profesiei de mamă să nu-i încurce aspiraţiile spre triumf în cercetare sau în artă, în activitate politică sau în implicare socială.

Între 2065 şi 2080, va avea plăcerea să descopere cât de dulci pot fi nepoţeii şi îşi va dedica o parte din activitate creşterii şi educării lor. Va mai activa în diverse antreprize pământene, dar va cârmi tot mai mult spre activităţi din domeniul societăţii civile – de care va fi şi atunci uriaşă nevoie, căci lumea acelor ani poate însemna o planetă populată de 14 miliarde de indivizi, care pur şi simplu nu pot trăi altfel decât în armonia respectării legilor. Ca bunică, va beneficia de străpungerile pe care le vor fi făcut genetica, biologia moleculară şi medicina şi îşi va fi reparat trupul de câteva ori, accesând statutul de făptură bionică, jumătate Sapiens de proteină, jumătate IA. Spre 2100, îşi va mai încetini turaţia motoarelor, dar încă va supraveghea cu cerbicie mersul lucrurilor pe Terra, de pe poziția foarte respectabilă de „The Powerful Old Lady”, puternica bătrână doamnă fiind cea care ia hotărârile decisive în politică (mergi la vot! va decide bunica – poate şi străbunică deja – burzuluindu-se la membrii tribului ei), pentru achiziţii, drumuri de urmat în viaţă. Şi îi doresc Mariei, aici şi acum, ca aventura sa terestră să se încheie pe undeva prin al doilea sau al treilea deceniu al veacului al XXII-lea d.Hr., după ce va fi primit însă o scrisorică / sms / e-mail / Dumnezeu-ştie-ce-mijloc-de comunicare-din-viitor care să sune cam aşa: Dragă bunică / străbunică, am găsit o fată grozavă în laboratorul meu, ne-am hotărât să ne unim destinele şi să pornim împreună în viaţă şi cred că vom rămâne pentru totdeauna aici, nici nu ştii de superbă este Valea Marineris, la noi, pe Marte.

Viaţa lungă şi fericită, Maria!

Alexandru Mironov