Centura de castitate

Acest obiect minunat a fost inventat, se zice, în timpul Cruciadelor, când cavalerii plecau să-i pedepsească pe păgâni şi lipseau de-acasă suficient de mult ca soţiile să-şi pună întrebarea dacă se vor mai întoarce vreodată şi să acţioneze ca şi cum răspunsul ar fi fost negativ. Tinerele doamne purtau zi şi noapte acel accesoriu metalic închis cu lacăt, care, oficial, le proteja împotriva violului dar, în realitate, le împiedica să îşi însele soţii războinici.

De fapt, inventatoarea centurii de castitate a fost regina asiriană Semiramis. Ea avea un băiat şi, în ideea ca el să nu fie sedus de vreuna dintre frumoasele slujitoare ale palatului, le-a obligat pe toate să poarte centura pe care ea însăşi o inventase. Ce nu a reţinut istoria este că Semiramis a avut grijă ca centurile pe care le producea să nu fie chiar inexpugnabile. Ele aveau un mic secret pe care un bărbat foarte insistent reuşea până la urmă să-l descopere. Totul era, se spune, să îngenunchezi şi să te agăţi cu disperare de centură, folosindu-ţi cele zece degete la maxim pentru a strânge metalul cu toate puterile şi a-l trage în lateral încordându-ţi absolut toţi muşchii, ca şi cum însăşi viaţa ta ar fi depins de îndepărtarea lui de pe carnea cea albă. După un timp, exact atunci când orice fel de efort părea zadarnic, când bărbatul era pe punctul de a renunţa, pe neaşteptate se auzea un sunet asemănător unui oftat şi centura, desfăcută în mod tainic, aproape suprafiresc, cădea la pământ cu zgomotul a zeci de oglinzi spărgându-se deodată.
Semiramis, mamă iubitoare, şi-a făcut astfel băiatul să înveţe o lecţie care i-a folosit toată viaţa: până şi cea mai grozavă încuietoare se deschide dacă insişti suficient de mult.