O poveste a lui Creanga

Cinci pâni

Doi oameni, cunoscuţi unul cu altul, călătoreau odată, vara, pe un drum. Unul avea în traista sa trei pâni, şi celalalt două pâni. De la o vreme, fiindu-le foame, poposesc la umbra unei răchiţi pletoase, lângă o fântână cu ciutură, scoate fiecare pânile ce avea şi se pun să mănânce împreună, ca să aibă mai mare poftă de mâncare.

Tocmai când scoaseră pânile din traiste, iaca un al treile drumeţ, necunoscut, îi ajunge din urmă şi se opreşte lângă dânşii, dându-le ziua bună. Apoi se roagă să-i deie şi lui ceva de mâncare, căci e tare flămând şi n-are nimica merinde la dânsul, nici de unde cumpăra.

Biberoane

Maria si tatal ei, in 2006, band ceai

Rime pentru copii

Soricel, coada vargata,
Ce-ai mâncat smantana toata,
Acum hai la judecata.
Judecata e facuta:
Ia pisica si-o saruta.
Pe amandoua partile,
Sa-i creasca mustatile

 

Seara cand rasare luna
Pe podisul mexican
Mexicanii stau la panda
Ca sa prindã un gascan.
Domnisoara Angelica
A plecat din Bucuresti
Si-a lasat ca amintire
Trei tangouri frantuzesti.

Manele sarate

Am ajuns la Poiana Sarata - hanul - care se afla in Oituz. Am luat bilet pentru la noapte in motel. Costa numai 45 de lei. La receptie, m-au intrebat daca vreau factura, am zis ca nu si le-am dat banii. Sunt curios daca maine ma vor pune sa mai platesc odata.

Am facut o mica tura si pozele de rigoare. Faza e ca nu am retea, dar palpita cand si cand. Ma duc sa mananc niste mici la terasa. O sa fie cam dificil, cand treceam pe-acolo se auzea cam asa:

Aoleu cat esti de sexy
facuta sa innebunesti baietii
toti se uita ca nebuni
la picioare si la sani
si-apoi de nimic nu mai sunt buni

Bicicleta ciumarneza

Intre Moldovita si Sucevita, se gaseste un sat numit Ciumarna. Nu e mare lucru de capul lui, insa am tinut sa ma duc acolo pentru ca mi-a recomandat un amic. Amicul este mare ciclist, desi se apropie de 60 de ani. Merge prin toti coclaurii din tara si se simte excelent. De fapt, chiar arata excelent, zici ca are 40 de ani. Ei, daca mi-a recomandat el Ciumarna, era clar ca nu voi gasi acolo vreun restaurant cu specific vanatoresc sau vreun salon de masaj. Am gasit, in schimb, multe curbe ale soselei in panta, care cred ca fac deliciul ciclistilor. 

Butelca

M-am trezit cu noaptea-n cap. Azi e ziua plecarii. Maria si colegii se duc la Targu Mures, iar eu o tai catre Targu Secuiesc. Adica mergem cu totii la targuri. M-am culcat devreme si cred ca la asta a contribuit putin vinul demisec de Cotnari, care a fost destul de tare, dar si friptura uriasa pe care mi-a dat-o gazda la cina. Dupa friptura aia am baut o tona de apa de la robinet si mi-am adus aminte de Sinaia anilor 70, cand nici nu imi puteam imagina ca voi ajunge vremuri in care sa cumpar apa plata de la magazin. Aveam o ulcica din lut, ceva de genul celor pe care le-am cumparat ieri de la Marginea, careia ii ziceam "butelca". Beam apa numai si numai cu ea si nimeni altcineva nu avea voie sa o foloseasca. O umpleam pana la gura cu apa rece de la robinet si nu ma lasam pana nu o goleam. Cu cat era apa mai rece, cu atat mi se parea mai buna. Cred ca am folosit butelca aia cel putin zece ani. Pana la urma s-a intamplat ceva cu ea. Nu numai ca s-a ciobit, dar partea dinauntru a capatat alta consistenta, de parca lutul s-ar fi transformat in ceva alunecos, care ramanea jilav si dupa ce nu mai era in contact cu apa. Are si lutul durata lui de viata.

O poveste a lui Marquez

Un domn foarte bătrân, cu nişte aripi uriaşe

După trei zile de ploaie omorâseră atâţia crabi în casă, încât Pelayo a fost nevoit să străbată curtea inundată ca să-i arunce în mare, fiindcă nou-născutul avusese toată noaptea fierbinţeală şi se părea că era din cauza duhorii. Lumea era tristă începând din ziua de marţi. Cerul şi marea erau un amestec de cenuşă, iar nisipul ţărmului, care în martie strălucea ca pulberea de lumină, se prefăcuse într-o mocirlă de fructe de mare stricate. Lumina era atât de molcomă la amiază, încât atunci când s-a întors acasă, după ce-a aruncat crabii, lui Pelayo i-a venit greu să desluşească ce anume se mişca şi se tânguia în fundul curţii. A trebuit să se apropie foarte mult ca să descopere că era un bărbat bătrân, trântit pe burtă în noroi şi care, cu toate că se străduia din răsputeri, nu se putea ridica, fiindcă-l impiedicau aripile sale uriaşe.

Poze din mers

Am trecut prin Sucevita cu viteza legala si m-am oprit doar cat sa fac cateva poze, dar fara sa cobor din masina. Efectiv nu mai am rabdare sa intru si sa vad aceleasi lucruri. Si nu-i inteleg pe cei care fac turul manastirilor. Nu ii cred, pur si simplu, ca simt o mare evlavie, ori vreun fior oarecare, dupa ce intra in a patra manastire si gasesc inauntru aceleasi chipuri pictate, aceleasi straie cernite si acelasi miros de lumanari.

Eliot Ness la Marginea

Intre Radauti si Sucevita, mergand catre Vama, treci prin localitatea Marginea. Asta e una dintre putinele localitati pe care le cunosc eu si care au un brand. Brandul lor este ceramica de Marginea, dupa cum se poate vedea in poza:

O degustare din mers

Cum ziceam, azi am dat o fugă la Rădăuți. Singurul lucru demn de interes pe care îl pot spune despre acest oraș e că până nu demult, credeam că el se află în Republica Moldova. În rest...nici măcar nu m-am ostenit să fac o poză. M-am învârtit ce m-am învârtit, până mi-au căzut ochii pe un magazin de vinuri. Am intrat și ce să vezi? Un fel de echivalent al magazinelor din Recaș, bazat însă pe vinurile de Cotnari. Am întrebat-o pe tânăra domniță care vindea acolo dacă vinul e bun (știu, întrebare idioată) și mi-a sugerat să gust.

Bacovia la Vama

Am fost in excursie pana la Radauti. O sa pun poze, o sa scriu. Chestia e ca nici nu m-am intors bine si a inceput o ploaie incredibila. Aproape nu se mai aude nici trenul care trece la cativa metri de casa. Bineinteles ca mi-am adus aminte de Bacovia

Ploua, ploua, ploua,

Vreme de betie

Si s-asculti marfarul

Ce melancolie!

O poveste a lui Italo Calvino

Totul într-un punct.

Pornind de la calculele lui Edwin P. Hubble referitoare la viteza de îndepărtare a galaxiilor, se poate stabili momentul în care, înainte de începerea expansiunii ei în spaţiu, întreaga materie a universului era concentrată într-un singur punct.

- Bineînţeles că stăteam cu toţii acolo, - zise bătrânul Qfwfq. Unde să stăm în altă parte? Că ar putea exista spaţiu, nimeni nu bănuia. Nici timp; şi, la urma urmelor, ce să facem cu timpul acolo, înghesuiţi ca sardelele cum şedeam?

Caini batrani si surzi

Deja e prea mult! Nu mai inteleg nimic. Fiti atenti!

La Pestera, satul acela de pe langa Moieciu, am stat la o familie numita Coltea. Am scris de ei, am pus si poze de-acolo. Ce n-am scris, e ca nea Coltea e ajutorul preotului la biserica din sat. Nu stiu cum se numeste asta, dar mi-au povestit ca el intra in altar, rezolva diverse lucruri, etc. N-am reusit sa-i fac decat o poza, ca nu sta:

Viata privita din fotoliu

Stau prabusit intr-un fotoliu scund si ingust, cu capul rezemat de perete. In fata mea, o masuta pe care e asezat laptopul. In stanga, un pat de o persoana, in dreapta unul matrimonial. Geamuri in fiecare perete, doar in cel din fata e o usa deschisa. Vad prin ea un cuier facut din sipci, pe care l-as putea folosi perfect ca gratar de baie. Putin mai la dreapta, e soba de teracota, incastrata in perete, ca sa incalzeasca simultan camera si baia. Exact cum aveam si eu, la Sinaia.

O specie ciudată de oameni

J.Lo divorţează de Marc Anthony! Extra fantastic, super incredibil, mega senzaţional! Milioane de fani J.Lo sau M.Anth citesc ştirea şi au reacţii. Ăsta e un exemplu de informaţie la care eu, unul, nu ştiu să zic, atunci când îmi este furnizată, decât "aha" sau ceva asemănător. Alţii însă, zic mai mult. De exemplu: "hai nu spune, şi ăştia?" sau "asta n-aş fi crezut", ori "măi să fie, speram ca măcar ei să să reziste". După care comentează, aduc în discuţie alte cupluri destrămate, fac filosofie pe tema vieţii de artist care îţi afectează familia etc.

Romania reală

Patru lăzi în care se aflau câte 16 focoase pentru rachete au dispărut sâmbătă dintr-un tren care transporta armament de la Zărneşti spre Bulgaria, dispariţia fiind semnalată în Gara Stăneşti din judeţul Giurgiu. Trenul venea de la o fabrică de armament din judeţul Braşov şi avea destinaţia Bulgaria, iar transportul, care reprezenta export de armament, era păzit de jandarmi.
Cei 10 jandarmi care păzeau garnitura de tren se aflau în primul vagon al trenului şi se uitau la televizor. Mecanicul oprise trenul în Stănesti - Giurgiu, pentru a vinde 70 l de motorină.

Cotoroanța duhovnicească

Ieri, înainte să merg în Vama, am făcut o mică excursie până la Mănăstirea Moldoviţa. Pe drum, cam prin Vatra Modoviței, m-am intersectat cu un autocar cu număr de Timişoara. Mi-am zis "ce chestie ar fi să fie exact autocarul cu Maria şi colegii ei". Dar n-avea cum, era inscripţionat cu nu ştiu ce firme, ori eu credeam că excursia se face cu microbuzul şcolii. Aveam să aflu, seara, că exact ăla era autocarul, deci mă intersectasem cu Maria. Ei, o simplă coincidenţă, mică şi drăguţă. M-am dus la mânăstire, am intrat pe furiş pentru că eram îmbrăcat indecent (cămaşă cu mânecă scurtă şi pantaloni până deasupra genunchilor), am făcut câteva poze şi m-am dus la Vama. Nu mică mi-a fost mirarea când am văzut autocarul parcat lângă pensiune. Am intrat pe stadion şi toate celelalte, pe care le-am povestit deja. Apoi, stând la un pahar de Frâncuşă de Cotnari cu proprietarul şi cu una dintre însoţitoarele copiilor, am aflat o poveste interesantă.

O coincidenta cu oua

Acum ca sunt aici, Maria are alta viziune despre viata. Pana ieri, era disperata ca nu are destui bani sa-si cumpere lucruri. Acum, capitolul asta nu se mai discuta. Insa acum vreo ora, ma trezesc cu telefon. Ma chema la ea, la nu stiu ce pensiune unde copiii incondeiau oua, ca sa-mi spuna ceva. Am insistat sa-mi spuna la telefon si pana la urma a acceptat: avea nevoie de bani ca sa cumpere ceva. M-am cam mirat, dimineata la micul dejun imi spusese ca are 180 de lei. Oare ce avea de gand sa cumpere? Ei bine, ii trebuia un ou de strut, care costa 100 de lei, exact ca la Schitul Efrem Sirul de pe Valea Uzului. I-am explicat ca are destui bani daca vrea oul ala, insa am sfatuit-o sa nu-l cumpere, pentru ca o sa-l sparga mai mult ca sigur pana ajunge la Timisoara. Dar nu s-a lasat. Problema era ca daca face achizitia asta, nu mai are bani sa intre pe la diverse obiective, etc. Ma intreb ce facea daca nu eram pe-aici...

Un câine furibund

La pensiunea unde stă Maria e un câine mare şi frumos, numit Bursuc, care locuieşte într-un ţarc. Nici n-am intrat bine şi a început să mă latre furios. Îşi bulbuca ochii, îşi arăta gingiile, se învârtea prin cuşcă, sarea cu labele pe ea, ce mai, un bâlci întreg. Degeaba îl luam eu cu texte de genul "băiatu', cuminte, căţelu', stai frumos", etc, se tura mai departe de ziceai că l-a văzut pe ăla care a inventat ecarisajul. M-am cam mirat, de obicei eu mă împrietenesc rapid cu toţi câinii. Ori Bursuc ăsta nu se dădea bătut nicicum. L-am lăsat în pace, că doar nu te poţi pune cu un animal furios. Dar numai până seara, când m-am dus şi i-am dat o bucată de friptură. Ei, să vezi ce mai dă el din coadă acum când trec pe lângă cuşcă, fac pariu că până deseară pun şi mâna pe el. 

Bursuc pe cotetul lui de gaini

Stadionul - faneata

Aseara, cum am ajuns la Vama, in inima Bucovinei, m-am dus sa o vad pe Maria. La numai cativa metri de pensiunea unde stau copiii, e un stadion de fotbal, pe numele lui "1 MAI". Probabil ca e vorba de 1 Mai muncitoresc:

Rîde iară primăvara,
Peste cîmpuri, peste plai,
Veselia umple ţara,
C-a venit Întîi de Mai!

Stadionul - faneata