luni, 9 aprilie 2018

Primăvara în concepția unui sfânt - Inochentie al Odessei (2)


DESPRE PRIMĂVARĂ (II)
Cu cât cugetăm mai mult asupra acestui timp al anului, cu atât vedem mai lămurit, fraţilor, că nu ne-am înşelat când l-am ales spre a vorbi despre el în acest loc sfânt. Pe noi ne neliniştea oarecum gândul ca nu cumva aplecându-ne asupra naturii dinafară şi a podoabelor cu care se îmbracă ea primăvara, să pierdem din vedere natura noastră cea dinlăuntru şi să uităm poveţele creştineşti. Acum însă vedem că acea nelinişte nu era întemeiată pe nimic, căci cu cât primăvara ne atrage mai mult luarea-aminte prin podoabele sale, cu atât mai mult, prin numeroase fenomene, deşteaptă în noi simţământul moral şi ne dă fiecăruia din noi a înţelege lămurit care este starea sufletului şi a cugetului nostru, ba chiar ne arată ce trebuie să se săvâr­şească în noi pentru reînnoirea noastră du­hovnicească.


Renașterea stalinismului din spiritul triștilor dodoni de dincoace de Prut (4)


Cum au pregătit conducătorii „istorici” războiul antisovietic
Maniu veni pentru prima dată la putere într’un timp când nenumărate milioane de oameni de pe globul nostru n-aveau asigurată pâinea lor de toate zilele. Ţările agrare se sufocau într’o criză de „supraproducţie”, deoarece n’aveau cui să-si vândă grâul. Ţăranul român ajunsese 1a disperare, deoarece nu obţinea pentru recolta lui decât un preţ de nimic. Fabricile începeau să-şi reducă producţia şi muncitorii să fie expuşi şomajului. În acest timp, naţional-ţărăniştii caută un ţap ispăşitor care să fie învinovăţit de toate dificultăţile economice în cari se sbătea guvernul. Şi el găsi diversiunea de care avea nevoie: U. R. S. S!  In faţa maselor muncitoare dela oraş şi dela ţară, vina dificultăţilor enorme, pe cari le provoca această criză, trebuia aruncată pe spatele statului vecin sovietic. Aşa găsea de cuviinţă guvernul Maniu să-şi acopere politica lui antipopulară.


joi, 5 aprilie 2018

Câte ceva despre războaiele împotriva femeilor

    N-am câștigat niciun război cu nicio femeie
   Bună ziua, numele meu este Andrei Crăciun, am treizeci de ani şi am încercat, fără să reuşesc, să ajung ziarist. Am întâlnit multe femei pe drumul străbătut. Le-am scris în ziare, iar după ce ziarele au murit, le-am scris pe pereţii noştri virtuali, amăgindu-mă că acele cuvinte îmi vor supravieţui. Am întâlnit poete bătrâne şi poete tinere, am întâlnit şi curve, şi fecioare, mari actriţe m-au găzduit în apartamentele proprii, am văzut cândva chiar o femeie în fața ultimei treceri. Ea nu mai vedea de mult. Isi fixa cătrre mine ochii aceia albi ca şi cum ei ar fi putut să îi mai spună cine sunt şi ce caut acolo, la capătul lumii.


miercuri, 4 aprilie 2018

Primăvara în concepția unui sfânt - Inochentie al Odessei (1)

DESPRE PRIMĂVARĂ (I)
Pe când noi, fraţilor, în templele noas­tre cele mici şi făcute de mâna omenească săvârşim felurite slujbe dumnezeieşti şi trecem de la o sărbătoare la alta, templul cel mare şi nefăcut de mână omenească al naturii nu rămâne nici el fără de schim­bări, căci şi într-însul un şir de ceremonii e urmat de altul şi într-însul se săvârşesc felurite rânduieli întru slava unuia şi ace­luiaşi Domn şi Stăpân a toate.


marți, 27 martie 2018

De când se scaldă copiii


      Au fost nişte oameni şi aveau un băiat, îl chema Mediaş. Copilul cela era de mic dezmierdat şi nu-l puneau părinţii la nimică. De atunci, de la copilul acela au luat părinţii învăţătură, ca să deie frică la copii pînă sînt mici, căci, dacă sînt mari, nu ascultă. Băiatul acela, cînd era de 7 ani, a mers în grădină şi a rupt un băţ, un ciomag de măr; l-a adus acasă şi l-a pus în pod. Cînd era acuma flecău mare, părinţii îl probozeau că de ce a făcut ceea şi ceea şi de ce nu lucrează, da el a mers în pod, a luat măciuca şi i-a omorît; apoi a pornit cu ciomagul în spate în pădure şi s-a făcut hoţ, prindea oamenii, îi ucidea şi le lua avutul. În pădure a prins şi o femeie şi ş-a făcut-o femeia lui, cu care a avut 2 copii de gemene.


duminică, 11 martie 2018

Dulceață de cireșe amare


Măcar să nu mai beau în dimineața asta... Restul viciilor mi le pot satisface liniștit, ca în toate celelalte zile, dar astăzi, în dimineața asta rece de primăvară, măcar să nu mai beau... Mă gândesc să deschid fereastra dinspre spatele blocului, ca să mă uit după ghiocei și să ascult cum țipă vrăbiile...


sâmbătă, 10 martie 2018

Curtis, Poitier și comunitatea LGBT

În anii 50, ani ai intoleranței rasiale, un negru și un alb legați de același lanț evadează din duba care-i duce la închisoare. Trec prin încercări multiple, sunt gata să fie linșați, sunt urmăriți de potere cu câini, dar în cele din urmă reușesc să taie lanțul. Negrul - Cullen (Sidney Poitier), pleacă printr-o mlaștină înșelătoare către calea ferată. Femeia care i-a arătat drumul vrea doar să-și refacă viața alături de alb - „Joker” Jackson (Tony Curtis), așa că l-a trimis pe Cullen pe un drum greșit, ca să moară. Joker renunță la femeie, este împușcat în umăr de fiul ei și merge în mlaștini. 


duminică, 25 februarie 2018

„Cu fața la pământ” - Un ecou

Am în față un text al eminentei poete și profesoare Rodica Enache, care a citit cartea mea și a simțit imboldul de a comenta, ceea ce mi-a luminat această zi fără soare. Iată ce-a scris:
„Cu fața la pământ” este, mai mult decât o pendulare între Divinitate și Sine, cum spunea colegul Cristian Crăciun. Este mai degrabă o modalitate subtilă și profundă de a aduce învățăturile evanghelice în prezent,  printr-o decantare, printr-o sublimare a acestora sub forma unor concluzii imprevizibile, posibile, care aparțin exclusiv autorului. 


duminică, 18 februarie 2018

Babele franțuzoaice și ceapa

Se pune în continuare accentul, în societatea românească, pe aspectele secundare ale infracțiunilor și contravențiilor. Mă gândesc, spre exemplu, la acele interminabile lamentații pe tema bietei băbuțe care vinde „și ea” o „legăturică” de ceapă la colțul străzii și este ridicată cu forța de niște jandarmi mătăhăloși, în vreme ce la adăpostul unora dintre instituțiile statului, diverși afaceriști lipsiți de scrupule fură sume impresionante din buzunarele noastre.



duminică, 4 februarie 2018

Cazul Hermien, sau emanciparea la vaci

„O vacă din rasa limousine a reuşit să evadeze în timp ce era transportată spre abator şi s-a refugiat într-o pădure din Olanda unde trăieşte de peste o lună. Hermien a evadat alături de o altă vacă, însă aceasta din urmă a fost capturată la scurt timp după ce animalele au început să fugă pe un câmp din estul Olandei. Rămasă singură, Hermien trece pe la grajdurile din vecinătate pentru a se hrăni în fiecare noapte.
Povestea vacii Hermien a emoţionat o ţară întreagă. Un val de compasiune s-a declanşat pe reţelele de socializare, iar un partid politic a lansat o campanie de finanţare participativă.


sâmbătă, 3 februarie 2018

Despre „rugăciunea lui Neagu Djuvara”

Internetul este plin de texte întocmite nu știu în ce laboratoare ale habotniciei ortodoxe, texte din care aflăm despre fel de fel de nenorociri care urmează să dea peste noi din pricina necredinței. Mai apar istorioare morale, cu călugări și îngeri care dau pilde zguduitoare și îi îndreaptă pe cei răi pe calea cea bună. Și, aproape de fiecare dată când ne părăsește câte o personalitate de prim rang în ordinea spiritului, apare aproape instantaneu câte un text din care aflăm că respectivul era profund credincios și ni se dau, evident, exemple. Iată că acum, la moartea vestitului istoric Neagu Djuvara, a și apărut un astfel de text, care circulă printre consumatorii de facebook cu titlul „Rugăciunea lui Neagu Juvara”. Deci Juvara, nu Djuvara.


Dumnezeu este de modă veche

O întâmplare recentă, de tot hazul pentru unii, arată că deși popii s-au adaptat vremurilor moderne, în sensul că utilizează telefoane mobile, computere, carduri bancare, călătoresc cu mașini de lux etc, Dumnezeu a rămas de modă veche, astfel că apelează la metodele descrise prin Biblie când vine vorba de intervenit în situații și dat lecții de viață. Dar iată despre ce este vorba.


duminică, 28 ianuarie 2018

Renașterea stalinismului din spiritul triștilor dodoni de dincoace de Prut (3)

Cum au ascuns şi au falsificat guvernele liberale şi naţional-ţărăniste adevărul asupra U. R. S. S.
Guvernele maniste şi brătieniste au întovărăşit fiecare pas pe care-l făcea noua putere sovietică pentru consolidarea ei, pentru stârpirea reacţiunii şi pentru reconstrucţia ţării — cu o propagandă de minciuni, de ştiri false. Desigur, înlăturarea dictaturii moşierilor ruşi şi înscăunarea unui regim de democraţie populară în imediata noastră vecinătate nu era pe placul moşierilor şi al bancherilor din partidele „istorice”. Lor nu le convenea că poporul sovietic se îndrepta cu paşi uriaşi spre un progres politic, economic şi cultural, cum nu mai văzuse lumea până atunci. Deaceea, în tot timpul activităţii ei, presa brătienistă şi manistă s’a străduit să împrăştie tot felu de calomnii împotriva vecinului nostru sovietic.



luni, 22 ianuarie 2018

Adevărul despre Jeana Gheorghiu

În aceste zile, când devine evident pentru oricine că politicienii ne întorc la vremurile cuplului de tristă amintire Ion Iliescu - Adrian Năstase, mă gândesc din nou la momentul Revoluției și îmi pun întrebarea: cum a fost posibil să rămână în fruntea bucatelor exact comuniștii care au fost pioni de bază ai ceaușismului? Cum de nu a dat lumea de pământ cu ei definitiv, cum de nu au ieșit în față oameni cu vederi largi, deschiși către Europa și adversari ai uresesismului? Cum au reușit să se mențină la putere Bîrlădeanu, Dan Marțian și celelalte lighioane de care nu vreau să-mi mai amintesc? Ion Iliescu i-a luat sub pulpana lui, admit, dar cum de nu s-a trezit lumea după o vreme că suntem conduși de saurienii comuniști care nu ne îndreaptă către Europa ci către neocomunism?


duminică, 14 ianuarie 2018

Renașterea stalinismului din spiritul triștilor dodoni de dincoace de Prut (2)

Ce atitudine au avut brătieniştii şi maniştii în perioada de creare a noului stat socialist, U.R.S.S.
Răsfoind literatura brătienistă şi manistă din acest timp, adică din anii de după primul război mondial, din anii Marii Revoluţii Ruse, ne izbim de un puhoi de invective la adresa unei ţări care îşi clădeşte o viaţă nouă. Ion I. C. Brătianu, pe care oficiosul lui Dinu Brătianu ni-l dă ca exemplu de prieten al U. R. S. S, declară la 1 Septembrie 1919: „Ceeace se uită prea mult, este primejdia imensă pe care o constitue pentru noi şi după părerea mea, pentru toată Europa, vecinătatea acestui regim bolşevist”. Şi deaceea, guvernul de sub conducerea Iui Ion I. C. Brătianu, propune lumii întregi să facă din România „zăgazul împotriva bolşevismului". Poporul român ştie astăzi foarte bine ce se ascunde în dosul unor astfel de lozinci. Ca şi „cruciada sfântă" a lui Hitler şi Antonescu, „anti-bolşevismul" nu a fost nimic altceva decât un paravan pentru dorinţa brătieniştilor şi a maniştilor de a cotropi teritoriile altora. Toţi reacţionarii, toţi fasciştii, toţi acei care vor să se îmbogăţească pe spatele popoarelor sovietice, întrebuinţează diversiunea „antibolşevismului" sau a „anticomunismului".


Inimi împietrite

Există un soi de oameni pentru care nimic nu are importanță, cu excepția a ceea ce li se întâmplă lor înșile. Unii i-ar putea numi egoiști, dar ar fi o definiție inexactă. Egoistul are momente în care suferă alături de cineva, empatizează, simte milă etc. Cei despre care vorbesc eu nu sunt capabili de nimic din toate astea. Trăiesc fără să simtă ceva, cu excepția durerii și a plăcerii fizice. Cei mai nefericiți (fără s-o știe) dintre ei, își închipuie că sunt plini de sentimente, capabili de dor, de compasiune, de vibrații, de comuniune sufletească... dar astea sunt numai în mințile lor și nu coboară niciodată în inimi.


vineri, 12 ianuarie 2018

Strigoii morţi

Spiritele morţilor care nu ajung din anumite motive în lumea de „dincolo” după înmormântare sau refuză să se mai întoarcă „acolo” după ce îşi vizitează rudele la marile sărbători calendaristice (Crăciun, Măcinici, Joimari, Sântandrei şi altele) se transformă în strigoi sau moroi.
Plecaţi „de aici” şi neajunşi „acolo”, strigoii devin periculoşi pentru cei vii: iau viaţa rudelor apropiate, aduc molime, grindină şi alte sufenţe. După relele provocate şi locul unde acţionează, pot fi strigoi de apă şi de uscat, de vite şi de stupi, de ploi şi de foc etc. Spre deosebire de Iele, care plutesc în aer cântând din diferite instrumente în sezonul călduros al anului, între Sângiorz şi Sânpetru, şi coboară pe pământ numai când se prind în horă, strigoii morţi călătoresc pe uscat şi pe ape, strigând şi moroind, de unde şi numele de strigoi şi moroi, cu mijloace improvizate de transport (pe meliţă, pe coadă de mătură, pe butoi sau în butoi etc).



Dadd, pictorul nebun și criminal

Pe 28 august 1843, pictorul Richard Dadd și tatăl său, Robert, au mers la o plimbare de seară prin parcul care împrejmuiește școala de fete Cobham Hall din Kent. Când au ajuns în apropierea unui pâlc de ulmi, pictorul de 26 de ani și-a atacat brusc tatăl, l-a lovit în cap și i-a tăiat gâtul cu un brici, după care l-a înjunghiat în piept cu un cuțit cu lama de 12 cm. După ce bătrânul a murit, Dadd a ascuns cadavrul și a fugit la Dover, unde s-a urcat pe o corabie cu care a ajuns în Franța. Acolo, în timp ce călătorea spre Paris cu o diligență, a atacat un pasager căruia i-a provocat patru răni grave cu briciul. A fost prins și internat în spitalul de nebuni Broadmoor din Berkshire, unde a continuat să picteze până la moartea care a survenit 20 de ani mai târziu.


marți, 9 ianuarie 2018

Cazul Eilean Mòr - un mister neelucidat

Spre sfârşitul secolului al nouăsprezecelea, a fost construit pe suprafaţa stâncoasă a insulei Flannan, farul de la Eilean Mor. Scopul lui era să-i ghideze pe marinari, în condiţii de siguranţă, în zona Hebridelor şi a coastei vestice a Scoţiei. Personalul farului era format dintr-o echipă de serviciu, alcătuită din doi paznici. Un al treilea om era întotdeauna disponibil, gata să intervină ca rezervă în eventualitatea unei îmbolnăviri sau a unui accident. Prin această precauţie de siguranţă, se presupunea că baliza de avertizare, cu o intensitate luminoasă de 140.000 de lumânări, nu se va stinge niciodată. Însă în primul an al secolului, la 15 decembrie 1900, nişte marinari ce navigau pe apele îngheţate ale mării Nordului au privit uluiţi cum farul de pe insula Flannan şi-a încetat funcţionarea.
     
https://en.wikipedia.org/wiki/Flannan_Isles_Lighthouse#Disappearances_in_1900


sâmbătă, 9 decembrie 2017

Renașterea stalinismului din spiritul triștilor dodoni de dincoace de Prut (1)

Am intrat în posesia unei broșuri apărute în 1946, care se ocupă de terfelirea liberalilor și țărăniștilor acelor vremuri, cu Brătianu și Maniu în frunte. Broșura are 40 de pagini și nu conține nicio informație privind autorul textelor și imprimeria. Titlul ei - „Maniu și Brătianu dușmanii păcii, dușmanii prieteniei dintre popoare”.


După mine!