Fantome la Brebu

O cina

Ce poti face la Brebu intr-o dupa-amiaza cu ceata si cu momente de ploaie marunta? Poti, de exemplu, sa citesti despre Steve Jobs. Eu am incercat si mi s-a parut ca am facut o alegere buna. Am deschis la intamplare cartea si am dat peste urmatorul pasaj:

"Cina organizata de Sony s-a desfasurat la un restaurant atat de exclusivist, incat nu exista decat o singura masa, servirea mesei aici fiind un privilegiu care se transmite din generatie in generatie...insa cu un amendament: nu exista nicio garantie ca fiul va fi acceptat dupa moartea tatalui.

In seara respectiva am fost serviti, printre altele, cu peste-arici. Dupa cum probabil stiti, daca nu este preparat cu mare grija de catre cineva cu adevarat priceput, pestele-arici este otravitor, fiind considerat cea mai otravitoare a doua vertebrata din lume".

Nu stiu ce as mai putea comenta. Marturisesc ca am ramas oarecum cu gura cascata, chiar daca imi inchipuiam ca nu prea mai are ce sa ma mire.

Insist: ce este dragostea?

Am auzit de un barbat care a ramas holtei toata viata pentru ca o cauta pe femeia perfecta. La varsta de saptezeci de ani, cineva l-a intrebat: Ai calatorit foarte mult, ai cautat de la New York in Katmandu, din Katmandu la Roma, de la Roma la Londra. Chiar nu ai putut sa gasesti femeia perfecta? Nici macar una? Batranul s-a intristat profund. A spus: Ba da, o data am gasit-o. Intr-o zi, candva, demult, am dat peste o femeie perfecta. Curiosul l-a intrebat mai departe: Si ce s-a intamplat? De ce nu te-ai casatorit? Trist, batranul i-a spus: Pentru ce? Ea il cauta pe barbatul perfect.

Maruntisuri si delicii de la Brebu

Ceata si focul

Cu Maria la Brebu Nou. Am ajuns aseara dupa un drum de patru ore. Am prins o ceata atat de deasa, incat la un moment dat nu am mai vazut drumul. Am scapat cu bine, dupa cum se vede. Maria a stat cumva ca pe ace, am simtit-o. Imi punea mereu intrebari despre fiintele padurii, am tot discutat despre ce ar face ea daca ar trebui sa ramana peste noapte acolo. Mi-a cerut chiar sa sting luminile complet, ceea ce am si facut (dupa ce am oprit masina, evident) si dupa numai cateva secunde a strigat "aprinde luminile, tata!".

Soba lui Pol

La sat cu iPadul

Plec cu Maria la Brebu Nou, unde am mai fost cand cu festivalul de la Garana. Chiar daca ploua, chiar daca e ceva mai frig, ma bucur ca in sfarsit Maria merge in natura. Sigur ca isi ia acolo iPadul si iPhone-ul, ca sa arda o iJoaca maxima, dar o sa am eu grija sa o scot din casa.

Bineinteles ca si eu o sa-mi iau laptopul, ca sa pot citi mails si sa pot scrie pe blog. Nu mai pot sa nu scriu pe blog, mi se pare cea mai buna inventie din ultimele 800 de milioane de ani. Nu trebuie sa car cu mine creioane, topuri de hartie, sa scriu seara la opait apoi sa trimit cu posta, in plic, ceea ce am scris, sa ajunga la destinatari dupa saptamani intregi, apoi sa primesc raspuns dupa alte saptamani si tot asa. Pai cat am scris eu pe acest blog, daca era sa pun pe hartie si sa trimit cu posta, as fi murit de batranete si nu as fi trimis nici macar un sfert.

Asa ca ma gandesc ca asta ar fi solutia optima pentru cei ca mine, nostalgici ai traiului bucolic si totodata consumatori de tehnologie moderna: la sat, cu iPadul.

Un ras prostesc

Mi-a ajuns si mie in mail un articol al Capcaunului Cumsecade Plesu, intitulat de catre autor "Românul pravoslavnic". Cei care i-au dat drumul sa circule i-au spus altfel: "Cine a scris Biblia?" De ce? Simplu, titlul original face pe oricine sa trimita mailul direct in bulk. Cand vine vorba, insa, de misterele Bibliei, mai toata lumea deschide mesajul. OK, am citit si eu articolul si ma grabesc sa il reproduc, apoi sa-l desfiintez:

Dictatorii

In sfarsit a fost prins si executat Muammar al Gaddafi. Tavalugul nu se opreste. Acum, dupa ce respectivul a murit, pot spune cu mana pe inima ca eu, unul, il respect pentru felul in care si-a terminat cariera de dictator. Si pe el si pe Saddam si pe Mubarak si pe Ceausescu. Si pe oricare altul care a tinut-o pe-a lui pana la capat.

Gaddafi mort de tot

O invatatura a lui Osho: Partea II

S-ar parea ca nici macar  Dumnezeu Tatal nu prea a dat dovada de respect fata de Adam si Eva. De aceea, din capul locului a inceput sa le porunceasca: sa faceti asta si sa nu faceti asta. A inceput sa faca toate mofturile pe care le fac toti parintii. Sa nu mancati fructele din pomul acesta. Si, cand Adam a mancat fructul, Tatal Dumnezeu a fost atat de furios, incat i-a alungat pe Adam si pe Eva din Rai.

Un triunghi simbolist

La inceputul secolului trecut, a existat un "triunghi amoros" celebru, format din St.O. Iosif, Dimitrie Anghel si Natalia Negru. Toti trei poeti, toti trei simbolisti. Povestea lor este deosebit de impresionanta. Natalia si Iosif s-au casatorit si au avut o fetita, Corina (nascuta pe 20 august - ca si mine de altfel). Iosif l-a adus in casa pe bunul sau prieten Dimitrie Anghel (supranumit poetul florilor), care s-a indragostit de Natalia. Pana la urma, Natalia si Iosif au divortat, iar ea s-a recasatorit, in 2011, cu Anghel. Distrus, Iosif a murit pe un pat de spital, in 2013.

Natalia Negru cu Corina

O poezie a lui Dimitrie Anghel

Pășește-ncet, să nu deștepți tăcerea,

Coboară-ncet ca-ntr-un cavou pustiu

Și-ascunde-ți bucuria ori durerea,

Să te presimt abia, să nu te știu,

Abia să te presimt ca pe-un parfum

De floare scuturată timpuriu...

Dimitrie Anghel si Natalia Negru

Brevetul

Am gasit o metoda de a imi pierde viata incercand sa le fac un mare bine romanilor. Simplu si genial: voi solicita brevet de inventie pentru un mic aparat, asemanator cu un uscator de par - dar nu forma conteaza - si care iti poate spune pe loc, doar analizand o bucatica minuscula, care este compozitia unui salam, a unui carnat, a unui polonez etc. Nu e greu de realizat, dar sigur ca nimeni nu are interes ca el sa existe.

De indata ce voi solicita brevetul, el va fi bine dosit, cei in cauza (producatorii) vor fi informati, rachetii vor veni dupa mine si in maximum o saptamana voi fi ingropat cu popa si cai mascati. Numai ca eu, inainte de a solicita brevetul voi instiinta toata presa, diverse asociatii, organisme etc. N-are-a face, tot mort o sa fiu si inventia mea tot nu o sa ajunga in magazine. Dar o sa devin un al doilea Nikola Tesla, despre care se zice ca ar fi romanul Nicolae Teslaru.

Recensământ

Azi a început recensământul. O să ne trezim la ușă cu un recenzor, care ne va da niște formulare pe care va trebui să le completăm. OK, aș fi zis că e vorba de un fapt banal, poate chiar binevenit, pentru că nu mai știe nimeni câți suntem, câți țigani sunt printre noi etc. Dar mare mi-a fost surpriza să constat că o parte dintre români militează pentru boicotarea recensământului. Iată ce găsim pe un site făcut special cu ocazia asta:

O invatatura a lui Osho - Partea I

Ce este dragostea?

N-ar trebui sa punem aceasta intrebare. Pe firul natural al lucrurilor, toata lumea ar trebui sa stie ce este dragostea. Insa de fapt nimeni nu stie sau foarte rar se intampla sa mai fie cate cineva care sa stie ce este dragostea. Dragostea a devenit una dintre cele mai rare experiente.
Da, se vorbeste despre ea. Se scriu scenarii de film si romane de dragoste, se compun cantece de dragoste, o vei vedea la spectacolele de televiziune, o vei auzi la radio, in reviste exista o imensa industrie care sa-ti puna la dispozitie idei despre ceea ce inseamna dragostea. Multi sunt implicati in industria destinata sa-i ajute pe oameni sa inteleaga dragostea. Insa dragostea ramane in continuare un fenomen necunoscut. Si ar trebui sa fie unul dintre cele mai bine cunoscute fenomene.

Automatisme

Unul dintre cele mai periculoase automatisme ale gandirii este cel care-i face pe oameni sa creada ca anumite fenomene se petrec regulat. Iata un exemplu: cei mai multi dintre noi ne asteptam ca tramvaiul sa vina la anumite intervale. Daca tocmai a trecut unul, automatismul ala ne face sa ne imaginam ca putem sa ne aprindem o tigara, sau sa trecem liniile fara sa ne uitam, pentru ca oricum nu poate sa vina inca un tramvai chiar acum. Ei bine, intrebarea este urmatoarea: si daca vine? Multi si-o pun tarziu sau nu mai apuca sa si-o puna.

In poza de mai sus este nimeni altul decat Nicolae Labis, despre care se stie ca l-a calcat tramvaiul. Unii au zis ca era beat manga. Altii ca l-a impins Securitatea, pen'ca el era un revoltat anticomunist.

Dar daca, de fapt, a fost vorba despre automatismul acela? Ei?

Mumulenii

Capcaunul Cumsecade - ma refer la Andrei Plesu, a mai scos un articol. Are omul un contract cu Adevarul si scrie articole saptamanal, contra cost. OK, e platit de Patriciu. 

Articolul asta e despre un film. Mai precis, un film serial despre comunism, la care a fost invitat si Plesu sa participe, alaturi de alti intelectuali care au "prins" comunismul, din diverse tari. Lui Plesu i s-a parut ca realizatorii falsificau usor istoria, pentru ca i-au cerut sa nu fie chiar foarte virulent. Buuuuuun.

Rusine, Realitatea!

M-am stricat de ras, azi, cand am deschis televizorul si am dat din nou peste fierea albastruie pe care o varsa Realitatea TV peste ecranele noastre cand gaseste cate ceva care se poate arunca in capul lui Basescu sau al PDL. De data asta, s-au dus la o scoala de printr-un sat sau orasel, n-are importanta si au prins o primarita care dansa si ea, ca sa se dea populara printre elevi.

Adăugaţi o legendă

Adăugaţi o legendă

O poezie a lui Horia Furtuna

Moartea e o căruţă  care merge-ncet,

Scrîşneşte din lemn, trosneşte din schelet,

Scîrţîie din roţi,

Vine pe rand, pentru toţi.

Trece aşa de ani şi ani,

Prin praf şi bolovani,

Şi pleacă tot încet, prin noroi, pe caldarîm,

Spre alt tărîm.

Poema finala

Eu trebuie sa beau, sa uit ceea ce nu stie nimeni
Ascuns în pivnita adânca, fara a spune un cuvânt
Singur sa fumez acolo nestiut de nimeni
Altfel, e greu pe pamânt...

Pe strada urle viata, si moartea
Si plânga poetii poema lor vana...
Stiu...
Dar foamea grozava nu-i gluma, nu-i vis --
Plumb, si furtuna, pustiu,
Finis...

Istoria contemporana...
E timpul... toti nervii ma dor...
O, vino odata, maret viitor.

Eu trebuie sa plec, sa uit ceea ce nu stie nimeni
Mâhnit de crimele burgheze, fara a spune un cuvânt
Singur sa ma pierd în lume, nestiut de nimeni
Altfel, e greu pe pamânt...

O capsuna

ATENTIE: A NU SE CITI DE CEI SENSIBILI! NU E NICIO GLUMA! CITITI NUMAI DACA AVETI STOMACUL TARE! CELINE ESTE UN MARE SCRIITOR FRANCEZ, DAR NU ESTE OBLIGATORIU SA FIE CITIT DE TOATA LUMEA.

Celine