Un blog pentru linistea adultilor
Totalul afișărilor de pagină
marți, 28 octombrie 2014
sâmbătă, 25 octombrie 2014
Despre sinucidere si lipsa unui sens (20)
După cum am spus, cel vătămat nu trebuie să caute
cauza vătămării în ceilalţi. Nimeni nu e vinovat pentru vătămarea lui. El se
poate gândi, cel mult, la anumite persoane care ar fi putut să fie altfel şi
atunci asta l-ar fi împiedicat să descopere lipsa sensului. In general, astfel
de persoane sunt părinţii, partenerii de viaţă, copiii.
joi, 23 octombrie 2014
Parsecii lui Liiceanu
Gabriel Liiceanu i-a trimis ieri lui Ponta o scrisoare deschisa, cu titlul "Fie-va mila de noi, domnule Ponta" care incepe dupa cum urmeaza:
N-am simțit niciodată nevoia să vă vorbesc. Dacă o fac acum este pentru că aspirați, cu șanse mari se zice, la funcția de președinte al țării. Iar fiind și țara mea, „îmi pasă”. Așa se face că mi-ați ajuns în mod fatal interlocutor.
sâmbătă, 18 octombrie 2014
vineri, 17 octombrie 2014
Pensionari in tramvaie
In toate socotelile electorale pe care le vad - ma refer la cele facute de amatori, pe forumuri, pe bloguri, pe pereti, pensionarii sunt luati in calcul ca fiind votanti de stanga, adica sunt numarati la Ponta. Este plauzibila o asemenea incadrare? In opinia mea nu. Pentru ca nu cred in existenta unui prag de varsta dincolo de care obligatoriu toata lumea devine de stanga.
miercuri, 15 octombrie 2014
Despre sinucidere si lipsa unui sens (19)
Cei care optează pentru medicamente, o pot face şi
dintr-o speranţă că ştiinţa va descoperi până la urmă o metodă de vindecare
pentru “boala” lor. Dar asta nu arată altceva decât faptul că ei nu sunt cu
adevărat vătămaţi.
Femeie aşteptând
-Fii atent, acolo, o vezi? Repede, repede, uite-o!
-E o femeie?
-Da, e chiar o femeie. Priveşte-o cum stă, nu că e impresionant?
-Fantastic! Uite cum stă, într-adevăr! Dar ce face acolo?
-Aşteaptă.
-Pentru numele lui Dumnezeu, ce aşteaptă?
duminică, 12 octombrie 2014
Despre sinucidere si lipsa unui sens (18)
Opţiunea dependenţei de medicamente este a celor care
se tem de moarte. Sunt oameni care se tem de durerea care ar putea însoţi
moartea. Dar un om care este torturat zi şi noapte nu se teme de durerea pe
care ar simţi-o în momentul morţii. Teama de durere este, în realitate, teama
de persistenţa durerii. Nimeni nu se teme de o durere care ţine o secundă, ci
de o durere care ţine minute sau ore. Dacă ştii că mori şi durerea încetează,
nu are de ce să-ţi fie frică – afară de cazul, extrem de puţin probabil, în
care durerea ar continua după moarte, conform unei posibile dar forţate
interpretări a cuvintelor lui Cristos: “în ce te voi găsi, în aceea te voi
judeca”. Cel care este torturat de lipsa de sens nu se teme nici de moarte,
nici de eventuala durere care ar acompania-o. Cel care se teme, nu este cu adevărat
vătămat.
P19
P19
Starea impotriva
Stau şi mă-ntreb ce vrei, în fond,
de la mine -
a spus vocea din spatele
meu.
De peste patruzeci de ani mă tot calomniezi
fără-ncetare, de parcă
n-ai mai avea şi altceva de făcut.
Ba că n-am
separat suficient de bine
lumina de-ntuneric,
ba că puteam să găsesc un pretext mai bun
ca să-i alung pe-ai tăi din Grădina Edenului
şi câte altele. Ce vrei, de
fapt? Hai, vorbeşte,
azi sunt dispus să-ţi dau orice mi-ai cere.
marți, 7 octombrie 2014
Despre sinucidere si lipsa unui sens (17)
Faptul că suferinţa nu e tot timpul la fel de
intensă, te poate face să-ţi pui întrebarea dacă nu ar exista o cale, o metodă,
de a o menţine la o intensitate minimă pe perioade lungi. Asta înseamnă, mai pe
scurt, să recunoşti că eşti un om bolnav şi să începi să cauţi un tratament. El
există şi doctorul tău ţi-l poate recomanda. Nu trebuie decât să iei anumite
pastile. Problema cu pastilele este că ele nu vindecă “boala” ci doar îi
atenuează simptomele.
luni, 6 octombrie 2014
Despre sinucidere si lipsa unui sens (17)
Suferinţa provocată de convingerea că nu există sens nu este în permanenţă
la fel de acută. Este exact ca o durere de dinţi, care din când în când te mai şi
lasă. Aşadar, pot exista momente când îţi este oarecum mai uşor să suporţi
lipsa sensului. Dar totodată există şi crize majore, când conştiinţa ei conduce
inclusiv la simptome fizice dificil de suportat. Astfel de momente sunt cele în
care hotărârea de a te sinucide se consolidează.
Anubis
Când la plecare,
pentru banalul sărut
clitoridian
aplecându-mă vai,
scrâşnet de oase zdrobite
mi-a urcat în urechi...
geamăt de cleşti desfăcând
carnea de pe şale şi fese
şi botul, preţ de o clipă,
botul
câinelui negru Anubis,
amuşinând s-a ivit
dintre petale.
duminică, 5 octombrie 2014
Despre sinucidere si lipsa unui sens (16)
Aşadar, un om căruia i s-a revelat lipsa sensului este
perfect îndreptăţit să se sinucidă. Nu înseamnă, însă, că trebuie să o facă.
El poate alege să continue să trăiască în acest fel – vătămat, adică, de revelaţia
lipsei de sens. Dar el nu mai poate trăi printre ceilalţi oameni.
miercuri, 1 octombrie 2014
Tehnici pentru ingroparea adevarului
1. Păstrează tăcerea. Ce nu apare la ştiri nu s-a întâmplat,
nu există.
2. Foloseşte indignarea regizată, cunoscută şi sub numele de
stratagema “Cum de îndrăznești?”.
3. Califică toate acuzaţiile ca fiind “zvonuri” sau, mai bine, “zvonuri prosteşti”. Dacă, în ciuda lipsei de informații, publicul este
totuşi la curent cu anumite fapte suspecte, acesata este numai datorită
“zvonurilor”. (În cazul în care aceştia au tendința de a crede “zvonurile”,
este, probabil, fiindcă sunt pur și simplu “paranoici” sau “isterici”).
sâmbătă, 27 septembrie 2014
Minciuna cu Brancusi
Contra cost, televiziunile difuzeaza in mod constant, de o perioada de vreme, un clip in care il putem vedea si auzi pe Constantin Brancusi spunand niste vorbe intelepte, de genul "trebuie sa incerci necontenit sa urci foarte sus, daca vrei sa poti sa vezi foarte departe". Adanc, nu? Diferenta majora fata de cugetarile lui Poptamas de pe Facebook. Clipul este facut pe banii CEC si are un impact important asupra celor care ingurgiteaza pe nemestecate propaganda de orice fel.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)