Animalute la negru

Fiind azi 15 august, m-am dus sa-i cumpar cadou Mariei. Pentru ca stiam ca isi doreste niste soareci, am decis ca a sosit momentul sa ii primeasca. Asa ca am mers la un magazin de animalute. Acolo, o vanzatoare tanara si draguta, cu o privire inteligenta. Am intrebat-o daca are soareci dansatori si mi-a zis ca da. Am mers impreuna sa mi-i arate. Erau doi, dormeau intr-o cusca. Am intrebat-o cat costa un soricel si mi-a zis ca 40 de lei. Apoi, brusc, a inceput sa vorbeasca in soapta, conspirativ, atat de incet incat a trebuit sa ma aplec cu urechea spre ea. Mi-a zis ca soarecii aia au facut pui de curand si ca daca iau dintre micuti, mi-i da cu 25 de lei bucata. Wow! Iata, deci smecheria romaneasca in plina actiune. Iata cum se poate face un ban in plus la un magazin de animalute! Excelent, nu m-as fi gandit niciodata la asta!

Richi la primul contact cu soriceii dansatori.
Se vad niste stersaturi - le-am facut eu ca sa scot
niste etichete cu pretul

Problema era ca nu puteam sa platesc cu cardul, pentru ca plata se inregistreaza si atunci unde era ciubucul fetei cu ochi inteligenti? M-am scobit prin buzunare si am incropit 50 de lei, asa ca am luat la negru doi soricei dansatori. Restul - cusca, rumegusul, recipientul pentru apa, mancarea, le-am platit cu cardul.

Nașterea unui copil

Naşterea unui copil? O minune! Aşa ar răspunde cei mai mulţi dintre noi dacă ar fi întrebaţi ce înseamnă naşterea. Dar există şi oameni care au cu totul altă perspectivă. Citez din cartea „Reglementările privind clasificarea şi codificarea cauzelor de boală şi deces” a unui medic, pe nume Petru Mureşan.

Se înțelege prin „nașterea unui copil viu” expulzia sau extracția completă din corpul mamei, independent de durata gestației, a unui produs de concepție care, după această separare, respiră sau manifestă un alt semn de viață, cum ar fi bătăile inimii, pulsația cordonului ombilical sau contracția efectivă a unui mușchi supus acțiunii voluntare, indiferent dacă a fost tăiat sau nu cordonul ombilical și dacă placenta a rămas sau nu atașată: orice produs al unei astfel de nașteri este considerat „copil născut viu”.

Ar mai fi ceva de spus? Habar nu am. Mă gândesc însă la săracul Blaga şi la celebrul lui vers: „eu nu strivesc corola de minuni a lumii”. Probabil că aşa ceva avea el în vedere: îngrozitoarea nimicire a oricărui fior de mister, a oricărei mişcări sufleteşti pe care o săvârșesc definiţiile oamenilor de ştiinţă.

Din povestile lui O. Henry(1)

O poveste stranie

In partea de nord a Austin-ului locuia odată o familie cinstită, cu numele de Smothers. Familia era compusă din John Smothers, soţia lui, el însuşi, fiica lor mică în vârstă de cinci ani şi părinţii ei, deci şase membri în cadrul populaţiei oraşului când se făcuse recensământul, dar în realitate, trei cu toţii.

Intr-o seară, după cină, fetiţa fu apucată de nişte crampe cumplite şi John Smothers se grăbi să meargă în oraş să cumpere un medicament.

Si dus a fost.

Piesa potrivită la momentul potrivit

Pe la 8 seara, am terminat berea. Avusesem niște doze de Stella Artois prin frigider și spre seară s-au terminat. Tot atunci s-au mai terminat și pâinea și untul și roșiile. Așa că m-am dus la Profi.

E duminică seara, lumina pe străzi e ca și inexistentă aici, în zona unde locuiesc. Nu e nici măcar lună plină. Intru la Profi, iau un coș. Mă învârt aiurea, untul pe care-l caut lipsește din raft. Îmi dau seama că am nevoie și de niște usturoi, mă duc în zona legumelor, dar nu găsesc. Nu-i nimic, mai e și mâine o zi. În acel moment aud o voce dinspre rafturile cu bere: „Spune, Carlsberg îți convine?”

O poveste a lui Ray Bradbury

BALAURUL

Vântul nopţii sufla în iarba scurtă a câmpului mlăştinos; nu se auzea nicio mişcare. În uriaşul ghioc orb al cerului nu mai zburase de ani de zile măcar o singură pasăre. Cu multă vreme în urmă câteva pietre se fărâmiţaseră şi se prefăcuseră în pulbere, imitând astfel viaţa. Acum, doar noaptea se mişca în sufletele celor doi oameni aplecaţi peste un foc singuratic, în pustietate: întunericul le pulsa încet în vine şi le ticăia în tâmple şi în încheieturi.

Ray Bradbury

Repetenti la logica elementara

Exista un site numit incont.ro si care se prezinta ca fiind siteul economic al Stirilor ProTV. Toate bune si frumoase. Iata, insa, ce articol publica repetentii de acolo:

Alte trei povestiri de Slavomir Mrozek

Gaura din pod

Era odată un râu, iar pe fiecare dintre malurile sale - câte un orăşel. Cele două orăşele erau unite de un drum, care trecea peste un pod.

Într-o bună zi, în acel pod a apărut o gaură. Respectiva gaură trebuia astupată şi în această privinţă opinia publică a celor două orăşele era de acord. Insă a apărut controversa: cine avea s-o facă? Intrucât fiecare dintre orăşele se considera mai important decât celălalt, orăşelul de pe malul drept era de părere că drumul duce înainte de toate la el, deci orăşelul de pe malul stâng trebuie să astupe gaura, pentru că el ar trebui să ţină mai mult la această reparare. Orăselul de pe malul stâng pretindea că el este ţinta oricărei călătorii, aşadar repararea podului este în interesul orăşelului de pe malul drept.

Tortura cu catei

Maria mangaind un dulau

Dulaul, trist ca a plecat Maria

Cand ma gandesc ca sunt atatia indivizi care incep sa strige de groaza numai ce vad un catel amarat, cam cat Richi, imi vine sa le plang de mila. Pentru ca sunt terminati.  Nu mai au  niciun contact cu natura, cand ies la iarba verde le e frica de tantari, muste, libelule, greieri, rame, gargarite, nu pun mana pe frunze ca sa nu se intepe, zici ca sunt veniti din steaua Aldebaran. Ce i-as mai inchide eu intr-un padoc cu vreo zece catei jucausi, ca sa le treaca toate mofturile astea! Si apoi sa dea fuga la aia cu drepturile omului si sa le spuna ca i-am torturat cu ajutorul unor monstri cu limbi umede si cozi agitate.

O alta poveste a lui Borges

MORTUL

Ca un locuitor din suburbiile Buenos Aires-ului, un nimenea trist şi fără nici o virtute în afară de infatuarea curajului, să se piardă în pustiurile sălbatice de la frontiera Braziliei şi să ajungă căpitan de contrabandişti, pare, de la început, imposibil. Celor care înţeleg astfel lucrurile vreau să le istorisesc destinul lui Benjamin Otálora, despre care poate nu a mai rămas nici măcar o amintire în Balvanera, dar care a murit în legea sa, împuşcat la graniţa cu Rio Grande do Sul. Nu cunosc amănunte despre aventura sa; când le voi afla, va trebui să corectez paginile acestea. Până atunci, însă, scurta naraţiune care urmează poate fi folositoare.

O povestire a lui Borges

CARTEA DE NISIP

.. .thy rope of sands...

George Herbert (1593-1623)

Linia cuprinde un număr infinit de puncte; planul, un număr infinit de linii; volumul, un număr infinit de planuri; hipervolumul, un număr infinit de volume... Nu, hotărit lucru, nu acesta - more geometrico - este cel mai fericit mod de a-mi incepe relatarea A afirma veracitatea faptelor narate a ajuns să reprezinte, astăzi, convenţia oricărei povestiri fantastice; prezenta relatare este, insă, pe de-a intregul veridică.

Locuiesc singur, la etajul al patrulea al unei clădiri de pe strada Belgrano. Cu vreo citeva luni in urmă, intr-o seară, am auzit un ciocănit in uşă. Am deschis şi m-am găsit in faţa unui necunoscut Era un ins inalt, cu trăsături incerte. Sau poate că miopia mea le-a văzut astfel. Intreaga lui infăţişare dovedea o sărăcie plină de cuviinţă. Era imbrăcat in cenuşiu şi avea in mină o valiză cenuşie. Am inţeles indată că-i străin. La inceput l-am socotit bătrin; mi-am dat seama apoi că mă inşelase puţinul lui păr blond, aproape alb, de tip scandinav. In cursul convorbirii noastre, care a durat mai puţin de o oră, aveam să aflu că este din Orcade.

Am dat lovitura!

Tocmai cand imi faceam planuri sa ma duc o tura in Kenya prin octombrie si ceream oferte de pe la agentii, iata ce frumoasa rezolvare divina a aparut: un mail (intrat, desigur, direct in folderul de trash), prin care sunt invitat sa devin print mostenitor si milionar in dolari americani:

Hello my dear,
Good day to you and how is everything? Honestly I am glad to write you this letter and I hope you will find it favourable to hear me out. My name is Esther Kipkalya Kones from Kenya, i am 24 years old and the daughter of the former Kenyan road minister late Dr Kipkalya Kones who died on Tuesday 10th June 2008 along the Cessna 210 plane crash which was heading to Kericho in a remote area called Kajonga in western Kenya as You can read more on the crash below:

No comment

Oameni moderni intr-o zi obisnuita

Oameni moderni intr-o zi de concediu

Ispitirea

Dupa cum se stie, crestinii au fost, sunt si vor fi intotdeauna ispititi de diavol. Ce inseamna asta? Prin diverse metode, diavolul incearca sa-i determine sa renunte la credinta in Dumnezeu si sa accepte sa devina oameni care pun pret pe cele lumesti. Insusi Cristos a fost ispitit, dupa cum se poate citi in Noul Testament. Iata pasajul (Matei, IV.1 - IV.11):

1.	Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de către diavolul.
2.	Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit.
3.	Şi apropiindu-se, ispititorul a zis către El: De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini.

Acum stiu!

Am descoperit chintesenta existentei noastre: niciun rahat nu poate fi inlocuit cu altul.

O marturisire

Imi plac pisicile. Asta e adevarul gol-goluţ: de cand ma ştiu am indragit felinele. Am avut, pana sa plec din Sinaia, zeci de pisici. Una dintre primele a fost Micio. Numele asta il avea de la bunica şi imi aduc aminte ca ma enerva foarte tare pentru ca nu avea niciun ţ şi niciun ş. Mi se parea foarte important ca numele unei pisici sa aiba accente ascuţite, ca sa şi-l poata recunoaste rapid. Cand a murit, am dus-o in padure si i-am facut un mormant in toata regula, cu cruce din doua crenguţe legate cu sarma, cu gard, poarta şi alee de acces facute din pietricele albe. Bineinţeles ca am plans de nu ma mai puteam opri. 

Interlopul și brancardierul

Știrea zilei: un interlop a înjunghiat un brancardier. Foarte rău. Brancardierii sunt niște tipi de treabă. Dupa cum ne spune ziarul Adevărul: Majoritatea brancardierilor ies la pensie din motive medicale, doborâţi de o muncă de Sisif: căratul pacienţilor în braţe sau pe targă. Toată ziua îşi îndoaie spinarea sub greutatea pacienţilor. Dar iată cum se văicărește chiar unul dintre ei: "„Orice nou angajat trebuie să stea o lună de zile pe lângă unul sau doi brancardieri ca să înveţe meseria. 

Folclor maramuresean

Mult mă mir de cel ce tace.

Cu inima lui ce face?

Că eu şuier şi horesc

Şi numa nu nebunesc.

Dorul de la inimioară

Te face să horeşti iară.

Când de dor te chinuieşti

Musai ca să tot horeşti,

Ca să nu înebuneşti.

Oare ce zic Antenele din GB?

La Londra, un tip este batut si zace pe trotuar sangerand. Vine un alt tip si-l ajuta sa se ridice, apoi apare un al treilea, care-i ia ce avea prin rucsac si arunca in stanga si in dreapta. Daca n-ati vazut, uitati-va.

http://www.youtube.com/watch?v=XYuMPw6Yi3k&feature=related

Dupa aia, ganditi-va ce ar fi fost la noi pe televiziuni daca scena respectiva ar fi fost filmata aici. Incepand cu Bogdan Chirieac, continuand cu Bulai, Snecher, Grecu, Badea, Ciuvica, Gadea etc si terminand cu Ponta si Antonescu, cu totii s-ar fi repezit sa foloseasca acest clip drept pretext pentru a sustine sus si tare ca asa ceva nu se poate decat in Romania, ca la asa o treaba ministrul de interne al oricarui stat civilizat si-ar fi depus demisia din minutul doi, ca aici s-a ajuns datorita execrabilei guvernari PDL si catastrofalei prestatii a lui Emil Boc si uite-asa, zile si nopti intregi. Spre comparatie, as fi tare curios sa vad cum comenteaza televiziunile din GB.

Vechituri

Se plang unii ca nu mai scapam odata de anumiti politicieni, pe care-i tot vedem la televizor de la Revolutie incoace. Asa e, ar trebui sa ne mai scapam odata de ei. Nu stiu cine nu se bucura acum ca nu-i mai vede pe alde Cosmanca, Hrebenciuc, Vacaroiu, Quintus, Rodica Stanoiu, Victor Babiuc si alte specimene. 

Nu la fel stau lucrurile cu oamenii de televiziune. Am dat din intamplare peste Emisiunea in Limba Maghiara, care se transmite nu mai stiu in ce zi pe unul din canalele publice. Ei bine, cine prezenta oare emisiunea? Aceeasi individa care o prezenta si pe vremea lui Horia, Closca si Crisan, o oarecare Magdolna Grosu.

Oare maghiarii nu s-au saturat sa o vada? Nu le-ar placea si lor ceva nou si proaspat? Sau te pomeni ca nu se uita nimeni la emisiunea aia si atunci oricum nu mai conteaza?

Visul s-a terminat

E o moda sa fii optimist, increzator, si sa o spui raspicat. Daca esti om politic mai ales, trebuie sa faci asta cu fiecare prilej. Nu stiu cine gusta asa ceva, dar mie mi se pare o tampenie uriasa. 

Sa ne uitam la Obama, tipul care conduce lumea doar pentru ca l-a facut mama-sa negru si a avut norocul sa traiasca in America, in vremea dictaturii lui political correctness. Ce declara el, subliniindu-si spusele cu o gesticulatie ca a personajelor de desene animate? "Indiferent ce spun unele agentii, Statele Unite au fost si vor fi mereu o tara cu rating maxim". I-auzi braul! Adica poate sa vina si mama crizei, sa dispara si dolarul, agentiile de rating sa fie desfiintate prin lege si staff-urile lor condamnate la ocna, SUA vor fi tot in frunte. Poate cineva normal la cap sa creada asa ceva? Sau astea sunt imbarbatari pentru idioti, pentru aia care casca gurile la ce croncane politicienii si cred orice li se spune? Tot Obama, dupa ce talibanii au doborat un elicopter in care se aflau vreo 30 de americani: "SUA vor reusi in Afganistan". Hai ca asta e prea de tot! Rusii au reusit vreo noua ani, din 1979 cand au cotropit Afganistanul si pana in 1988, cand s-au retras. Din 2001 si pana in prezent, cei care reusesc sunt americanii. Ei merg inainte, victoriosi si vor invinge, chiar daca asta se va intampla peste 180 de ani.

Sincer sa fiu, cred ca americanii ar cam trebui sa recunoasca un lucru evident: au luat teapa cu Obama. America e down, s-a terminat cu visul lor. Si nu stiu cum sa spun, dar parca nu-mi pare rau.