Carnatul cu barba

Ieri a fost finala concursului Eurovision. Castigatorul a fost un individ numit Tom Neuwirth, care s-a prezentat sub numele de scena Conchita Wurst. Voce foarte buna, piesa racnita, in stilul ala enervant al ultimilor ani - ma refer la crescendo-urile cvasi-permanente, care sugereaza apropierea unei apoteoze, subliniate de ridicarea mainilor si uralele salii. In plus, carnatul respectiv si-a pus cercei, peruca si s-a imbracat cu o rochie stransa pe corp. Fiind nebarbierit, a fost supranumit "femeia cu barba".

Ce ma deranjeaza pe mine in toata chestiunea asta e numarul mare de criterii false care stau la baza alegerilor pe care le fac oamenii moderni, indoctrinati de gaselnitele americane de tipul "corectitudinii politice". Mai pe scurt, daca esti un cantaret obisnuit, inzestrat cu o voce foarte buna si cineva (poate chiar tu insuti) ti-a scris o piesa exceptionala, practic nu ai nicio sansa la un concurs de genul Eurovision. Pentru ca acolo nu e vorba de muzica, acolo e vorba de propaganda, cea mai dezgustatoare propaganda. Acolo se face spalarea creierelor europene (americane, australiene etc, dupa caz), cu ajutorul unui imens aparat de manipulare, pe sume foarte mari de bani. Nu, acolo nu se canta, acolo se transmit mesaje, care sunt preluate de milioanele de consumatori de media si inghitite pe nemestecate. La un Eurovision se poate face ca un stat oarecare sa devina dintr-odata acceptabil pentru turma europenilor, care nu mai sunt nemultumiti si nu mai fac greve si scandal pentru ca marile companii din tarile lor merg sa investeasca acolo. Cu ajutorul Eurovision oamenii pot fi determinati cu usurinta sa accepte noi interpretari ale notiunilor fundamentale cum ar fi de exemplu normalitatea, pacea sociala, toleranta etc. Asadar, nu piesa ta e importanta, nu vocea si interpretarea, ci tara de unde provii, preferintele sexuale, declaratiile pe care le faci, sponsorii pe care ii ai. Daca esti un bulgar nascut in Bulgaria, sansele tale sunt mult mai mici decat ale unuia care e nascut in Zanzibar, crescut in Norvegia si care reprezinta in concurs Germania. Pentru ca, evident, acesta din urma este un mesager al multiculturalismului. Si exemplele pot continua.

In cazul carnatului cu barba care a castigat ieri Eurovisionul, a contat foarte mult faptul ca nu puteai sa stii exact daca e barbat sau femeie, facandu-i pe europeni sa se simta intelegatori si toleranti, cum le sade bine oamenilor moderni. A mai contat ca omul are doua identitati, una reala si una confectionata (nascut in Muntii Columbiei si alte bazaconii), sugerandu-le astfel europenilor ca dupa ce isi fac treaba la fabrica unde lucreaza, nu-i impiedica nimeni sa devina vedete. Pentru ca fiecare european trebuie sa inteleaga cum sta treaba cu dezvoltarea personala si succesul: chiar daca te-ai nascut intr-un catun neorocit din muntii Vosgi, poti sa dai oricand lovitura si sa rupi gura continentului cu urletele tale muzicale. O sansa pentru fiecare, nu? Lucrul asta trebuie dovedit, nu doar enuntat. Si cum il poti dovedi mai bine decat prin exemple? 

Eu nu am urmarit concursul, nu am ascultat piesa romaneasca, nu ma intereseaza muzica asta si tipul asta de spectacol. Nu imi pare nici bine si nici rau ca ai nostri au iesit pe locul 12. Ma deranjeaza insa faptul ca traim intr-o lume a manipularii, a minciunii imbracate in drapelul adevarului, o lume in care diferentele nu sunt date de absenta mizeriei ci de capacitatea de a o ascunde mai bine.