O să mor. Un adevăr atât de simplu... Toţi murim, asta e una din legile fundamentale. Murim fiecare, mai devreme sau mai târziu, fiecare în legea lui. In singurătatea lui. Nimeni nu poate să-şi împartă moartea cu altcineva. Nimeni nu poate să moară în locul altuia. Murim aşa cum am trăit – singuri.
Moartea vine când vrea, nu te aşteaptă, nu te păsuieşte. Unii ştiu că se apropie - sunt semne, nu poţi să nu le observi. Unii mor încet, programat. Alţii sunt luaţi pe neaşteptate. Dar astea sunt amănunte. Esenţialul este că fiecare e dator cu o moarte. Şi de datoria asta nu scapă nimeni.
O să mor, aşadar, acest adevăr este clar stabilit, odată pentru totdeauna. Este atât de simplu... Nu există niciun fel de posibilitate să eviţi moartea. Aşa cum nu ai putut împiedica să te naşti, nu poţi împiedica să mori. Nu are niciun rost să speri. Toţi oamenii au murit, întotdeauna. Şi cei mai buni dintre noi, şi sfinţii lui Dumnezeu, au murit unul după altul. Nu a scăpat nici măcar unul.
P2
P2
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu