O idee greșită despre deșteptăciune

Am întâlnit multe persoane - mai ales în perioada în care am fost profesor - care-și închipuiau că oamenii din vechime trebuie să ne fi fost inferiori nouă, cei de azi. Ei nu aveau habar de nimic, nu știau ce e ăla un telefon, nu înțelegeau cum se produc eclipsele, se deplasau pe jos ori călare, le era frică de monștri, credeau că pământul e plat și multe altele. Cei care cred așa ceva despre oamenii din vechime, își închipuie că dacă, printr-o minune, s-ar deplasa în timp și ar ajunge, să zicem, în anul 300, ar deveni de îndată cei mai deștepți oameni ai vremii - lucru cu desăvârșire fals. Deșteptăciunea nu are a face cu secolul, ceea ce diferă este doar nivelul cunoștințelor despre lume. Un om al zilelor noastre, care se crede automat mai deștept decât cei din secolul V înainte de Cristos, dacă ar fi să călătorească acolo și l-ar întâlni pe Socrate, ar fi surprins să constate că nu face față unei discuții cu el.

Votul

Azi e ziua cea mare - ziua alegerilor. Noi nu mergem la vot, au avut grija sa ne faca sa renuntam. Daca ar fi fost simplu - adica sa exista cateva sectii de votare distribuite judicios pe teritoriul Germaniei si daca ar fi fost posibil sa mergem acolo exact ca in Timisoara sau in Cugir, cu buletinul sau pasaportul, atunci ne-am fi dus. Asa insa, o sa ramanem acasa. A inceput sa ninga din nou, asemenea fulgi n-am mai vazut demult, asa ca am facut foc cu lemne, am iesit la zapada, imediat o sa mancam niste peste dezlegat, apoi o sa ne ducem pe la ZOO, am aflat ca au deschis acolo un patinoar. Seara o sa continuam impodobirea de Craciun a casei si cam asta e. 

Dimineata, am dat o tura prin diversi pereti de pe Facebook. Lumea se agita. Unii zic pro-ARD, altii pro-USL. Astia din urma nu uita sa adauge injuraturi si bale veninoase la adresa lui Basescu. Altii scriu niste naivitati de-a dreptul sinistre, de genul "abia astept sa castige PSD ca sa avem in sfarsit depolitizare, descentralizare, corectitudine etc". Iti vine sa te tot duci. 

Rastimp, am gasit o frumoasa vorba a lui Mark Twain: "Daca prin vot am putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lasa sa votam". Am distribuit aceasta vorba - asta nu va schimba absolut nimic. Daca ar trai Mark Twain, asa i-as spune: "Daca vorbele tale de duh ar putea schimba ceva, nu ai mai fi lasat sa vorbesti".

Mesaje pe pereți

Fie că le primesc în mail, fie că le văd urcate pe tot felul de pereţi din Facebook, mă întâlnesc destul de adesea cu nişte mesaje care vizează muierea sufletului, construite de anonimi şi date la răspândit prin intermediul imensei reţele de doamne şi domnişoare sensibile care populează lumea virtuală.
Reţeta este foarte simplă.
1. Se ia o poză în care trebuie să se afle cel puţin unul dintre următoarele elemente: 

Un punct de vedere greșit despre obiectivitate

Am avut, pe Facebook, un dialog cu un prieten căruia îi voi spune A.B. În discuție a intervenit, la un moment dat, o prietenă căreia îi voi spune M.P. Acest dialog îmi prilejuiește câteva observații pe marginea obiectivității în politică și, de altfel, în viața de toate zilele. Iată dialogul:

Legea sinaismului

Vad ca in continuare oamenii pun foarte sus pe scara valorilor diverse chestii extrem de subiective, dintre care unele chiar lipsite de orice relevanta. Spre exemplu, in urma faptului ca am urcat pe FB o poza nu tocmai magulitoare cu o persoana care face valuri in politica si care s-a nascut in Sinaia, m-am trezit inghiontit de mai multi prieteni sinaieni. Mesajul lor a fost simplu: "Raul, de ce te iei de cutare, doar stii ca e din Sinaia, nu?" Sau "Ce naiba, bai Raul, doar am fost colegi de liceu cu totii". Hai sa luam la bani marunti acest tip de reactie.

Pi si prietenia

Ma uit pe contul meu de Facebook si constat ca am 314 prieteni. Intamplator sau nu, 314 este Pi inmultit cu 100. Cand eram student casatorit, am stat cu Luminita in camera 314 din Grozavesti. Acum locuiesc, impreuna cu Liliana si Maria, la numarul 14. Asadar 3 oameni la nr.14. Probabil ca daca mai sap, mai gasesc cateva interventii ale lui Pi in viata mea. Dar nu pentru asta m-am apucat sa scriu.

Lista lui Ponta

După ce am postat pe Facebook un citat din Victor Ponta în care acesta pretindea că niciodată nu va accepta să primească nimic de la Băsescu etc etc, o prietenă care are o părere bună despre el mi-a reproșat că am scos o declarație din context (ceva cam cum ai dezlipi o râmă din făgașul ei, aș zice eu) și că nu înțeleg faptul că politicianul PSD se adaptează la anumite condiții noi.
În consecință, m-am gândit să pun aici o listă cu declarații ale lui Ponta, absolut toate desprinse din context și absolut toate constituindu-se în dovezi ale faptului că Ponta se adaptează la noile condiții.

Toboganul

Uite cum se nasc ideile filosofice simple. Discutam cu o prietena pe Facebook despre medicamente, tratamente si altele din aceeasi gama. Pana cand eu am zis ca daca te apuci de medicamente... dar sa citez:

EU: mi se pare ca daca incepi cu ele, e semn ca esti pe tobogan
EA: nu, nu e asa

EU: toti suntem pe tobogan, unii mai sus, altii mai jos

   uite-asa devin eu filosof: viata ca tobogan

EA: asta asa e

   suntem pe tobogan de cind ne nastem 

   numai ca depinde ce avem pe fund, ca sa fie alunecarea frumoasa

EU: asta da imagine
   cred ca iese mult fum din toboganul ala

Si cam asta a fost. 

Despre timp

Acum cateva zile, oarecum dimineata, a aparut pe Facebook o prietena cu care nu mai discutasem de ceva vreme. Iata ce dialog am construit:

EU: care mai este starea Dvs de spirit?

EA: abia am făcut ochi

încă n-am analizat situaţia

● va spun eu: e tot ieri

Năsturașii

Îmi scrie o prietenă pe Facebook, aseară, că o să renunțe la contul de acolo și că vom putea ține legătura prin mail. Bun, desigur, decât să pierdem legătura, mai bine o ținem pe mail. Și totuși de ce ar renunta un om în zilele noastre la contul de Facebook? I-am pus întrebarea asta prietenei mele. Răspunsul a sosit ca o tresărire a crengilor bătrânului meu prieten - uriașul fag din marginea poienii Opler din Sinaia, a cărui ospitalitate aproape că am uitat-o și care, gândindu-se că o să apar din nou, cândva, s-a făcut tot mai mic, și-a strâns culorile și a încremenit așteptându-mă, până când a fost doborât de constructorii de case:

Distractia

Mai e putin si incepe noua macelarire a mistretilor organizata de "miliardarul in chiloti" Ion Tiriac. In chiloti de sport, evident, pentru ca el asa a inceput sa faca bani: jucand tenis. De fiecare data cand acest individ si invitatii lui impusca la Balc sute de mistreti doar pentru a se distra, avem parte de explicatii date pe la televizor, din care aflam ca oricine face ce vrea pe terenul lui, ca Tiriac plateste nu stiu ce taxe catre stat ca sa poata impusca acele fiinte etc.

Bebe

Asa cum am spus de multe ori, lucrurile au o evolutie a lor, pe care noi doar ne inchipuim ca o putem controla. Si de multe ori se intampla lucruri la care nu te astepti tocmai ca dovada a faptului ca tu nu controlezi nimic.

Dialog

Cand plec pe undeva, Maria se intristeaza. Cand pleaca ea, la fel. Ma strange in brate, ma pupa, se tot intoarce etc. Apoi, dupa ce ajunge, dorul scade sau chiar dispare - cel putin in forma lui manifesta. Poate ca il simte, dar nu il mai exprima. Acum, spre exemplu, e in America de pe 27 decembrie. Sunt noua zile. Nu telefon, nu mesaj. Ieri am prins-o pe Facebook. Iata dialogul:

Butaforia

Sunt cu adevarat oripilat: un prieten virtual de pe FB a urcat acolo vreo cateva zeci de poze cu el si nevasta, plus copiii. In fiecare dintre ele, tipul arata la fel. Nevasta-sa, de asemeni. E de necrezut. Acest om are o expresie si o expune pretutindeni, fara nicio modificare. Nevasta-sa la fel. Zici ca si-au decupat capetele si le lipesc pe gaturi in orice alte poze. Zici ca nu au nicio altfel de stare decat aia de ranjet fericit.

Cum naiba e posibil asa ceva? Oamenii aia s-au transformat in niste masti! Traiesc acolo la ei si au invatat sa prezinte o butaforie in locul existentei reale... Asta sa fie viitorul?

Numele indian

Vad pe Facebook o noua moda: dai like pe nus' ce link si afli "numele meu indian". Carevasazica, eu am un nume indian, de care n-am aflat pana acum. Fel de fel de internauti incearca treaba asta si afla ba ca s-ar numi "bivol lucios", ba "nas turtit", ba "pamant moale". Eu nu am vazut tampenie mai mare de multa vreme. Ce inseamna aia "numele meu indian"? Sa zicem ca intru acolo si aflu ca am numele indian "iarba scurta". Ce sa inteleg, ca in hindusa Raul inseamna iarba iar Baz inseamna scurt? Adica orice combinatie de litere are o traducere in hindusa? Pai eu cunosc oameni cu nume foarte ciudate: Potroanchenu, de exemplu, ori Vagaon. Te pomeni ca in hindusa exista aceste cuvinte si desemneaza ceva?

Daca ar fi fost vorba de o echivalenta pe litere, de exemplu intre romana si scrierea hieroglifica, atunci da, inlocuiam fiecare litera cu hieroglifa care-i corespunde si iesea numele meu asa cum s-ar fi scris in Egiptul antic. Dar asta nu inseamna ca in vremea faraonilor Raul Baz chiar insemna ceva, de exemplu cal maro.
Una peste alta, e vorba de o prostie ca multe altele, menita sa atraga like-uri in nestire. Eu n-as da clik acolo nici sa ma plateasca.

Mintea copiilor

Am mai scris pe blog despre prietenul meu din copilarie Nicu, pe care-l porecleam Buric.

Omul asta a trecut prin atatea intamplari, incat ar fi putut lansa o carte de mare succes. Cu timpul, o sa scriu mult mai multe despre el si despre felul in care am "colaborat" la diverse aventuri. Acum insa, vreau sa scriu ceva care este de-a dreptul uimitor. De ani si ani, Nicu Buric a devenit Nae. Asa il stie lumea prin Sinaia, asa o sa-i spun si eu. Are un punct - sau cum s-o numi - de schimb valutar. Sta acolo 8 ore pe zi si, cat nu are clienti, trebuie sa faca ceva. Drept pentru care si-a tras internet si il foloseste. Problema e CUM il foloseste.

Jocurile seducției

Acum câteva zile am urcat pe Facebook un banc scurt:
Un cuplu trece prin faţa unei cofetării:
- Mmmmm ce bine miroase, spune ea …
- Dacă vrei, mai trecem odată!
După o vreme, m-am întâlnit cu o cunoştinţă, o doamnă care era însoţită de fetiţa ei în vârstă de nouă ani şi, din una în alta, le-am spus bancul ăsta. Fetiţa a râs, imaginându-şi întreaga scenă. Mama ei a început s-o dăscălească:

Un text nefericit

Circula pe Facebook o poveste aproape imposibil de suportat (pentru mine cel putin), care apare asa (reproduc textul la virgula):

Un copil spune mamei lui: "Mamă, am scris ceva pe cearceaf cu ruj." De la furie mama a început să își bată copilul fără nepăsare până ce l-a pierdut.
Inconştientă şi în lacrimi, a încercat să-i deschidă ochişorii, dar era prea târziu; inima lui aia mică a ........a încetat să bată.
In dormitor pe cearceaf scria: "Te iubesc mamă ♥".

Un repetent pe nume Jakob

Maria si-a facut cont pe Facebook. Chestia asta mi se pare OK cata vreme pot sa o tin sub control. Dar deja vad ca au aparut pe-acolo "prieteni" despre care nu am auzit niciodata. Spre exemplu, un anume Jakob. Acest Jakob, m-am gandit eu, trebuie sa fie un analfabet de tip nou, din aia care nu au habar sa scrie nimic corect si mai degraba scot sunete nearticulate decat sa rosteasca ceva. De unde am scos-o? Pai iata de unde. Maria a urcat urmatoarea poza:

Coincidente nostime

Ma vad nevoit sa constat ca sunt intrunite conditiile pentru a trage concluzia ca o a doua persoana dintre cele cu care m-am reintalnit pe Facebook dupa multi ani in care n-am mai stiut unul de altul, si-a modificat in mod ciudat comportamentul fata de mine de indata ce a primit Povestile Mariei. Despre prima am scris: o cheama Anamaria, mi-a cerut sa-i trimit cartea, a primit-o, s-a bucurat "cat e de frumoasa!", dupa care a refuzat sa mai discute cu mine, fara nicio explicatie. I-am scris de nenumarate ori, dar hotararea ei de a ma ignora se pare ca este de neclintit.