Automatisme

Unul dintre cele mai periculoase automatisme ale gandirii este cel care-i face pe oameni sa creada ca anumite fenomene se petrec regulat. Iata un exemplu: cei mai multi dintre noi ne asteptam ca tramvaiul sa vina la anumite intervale. Daca tocmai a trecut unul, automatismul ala ne face sa ne imaginam ca putem sa ne aprindem o tigara, sau sa trecem liniile fara sa ne uitam, pentru ca oricum nu poate sa vina inca un tramvai chiar acum. Ei bine, intrebarea este urmatoarea: si daca vine? Multi si-o pun tarziu sau nu mai apuca sa si-o puna.

In poza de mai sus este nimeni altul decat Nicolae Labis, despre care se stie ca l-a calcat tramvaiul. Unii au zis ca era beat manga. Altii ca l-a impins Securitatea, pen'ca el era un revoltat anticomunist.

Dar daca, de fapt, a fost vorba despre automatismul acela? Ei?

Mumulenii

Capcaunul Cumsecade - ma refer la Andrei Plesu, a mai scos un articol. Are omul un contract cu Adevarul si scrie articole saptamanal, contra cost. OK, e platit de Patriciu. 

Articolul asta e despre un film. Mai precis, un film serial despre comunism, la care a fost invitat si Plesu sa participe, alaturi de alti intelectuali care au "prins" comunismul, din diverse tari. Lui Plesu i s-a parut ca realizatorii falsificau usor istoria, pentru ca i-au cerut sa nu fie chiar foarte virulent. Buuuuuun.

Rusine, Realitatea!

M-am stricat de ras, azi, cand am deschis televizorul si am dat din nou peste fierea albastruie pe care o varsa Realitatea TV peste ecranele noastre cand gaseste cate ceva care se poate arunca in capul lui Basescu sau al PDL. De data asta, s-au dus la o scoala de printr-un sat sau orasel, n-are importanta si au prins o primarita care dansa si ea, ca sa se dea populara printre elevi.

Adăugaţi o legendă

Adăugaţi o legendă

O poezie a lui Horia Furtuna

Moartea e o căruţă  care merge-ncet,

Scrîşneşte din lemn, trosneşte din schelet,

Scîrţîie din roţi,

Vine pe rand, pentru toţi.

Trece aşa de ani şi ani,

Prin praf şi bolovani,

Şi pleacă tot încet, prin noroi, pe caldarîm,

Spre alt tărîm.

Poema finala

Eu trebuie sa beau, sa uit ceea ce nu stie nimeni
Ascuns în pivnita adânca, fara a spune un cuvânt
Singur sa fumez acolo nestiut de nimeni
Altfel, e greu pe pamânt...

Pe strada urle viata, si moartea
Si plânga poetii poema lor vana...
Stiu...
Dar foamea grozava nu-i gluma, nu-i vis --
Plumb, si furtuna, pustiu,
Finis...

Istoria contemporana...
E timpul... toti nervii ma dor...
O, vino odata, maret viitor.

Eu trebuie sa plec, sa uit ceea ce nu stie nimeni
Mâhnit de crimele burgheze, fara a spune un cuvânt
Singur sa ma pierd în lume, nestiut de nimeni
Altfel, e greu pe pamânt...

O capsuna

ATENTIE: A NU SE CITI DE CEI SENSIBILI! NU E NICIO GLUMA! CITITI NUMAI DACA AVETI STOMACUL TARE! CELINE ESTE UN MARE SCRIITOR FRANCEZ, DAR NU ESTE OBLIGATORIU SA FIE CITIT DE TOATA LUMEA.

Celine

Uzurpatorii

Pe 25 octombrie, zic unii ca vine aici, la Timisoara, trupa Ten Years After. Prin anii 70 as fi facut moarte de om ca sa vad pe viu trupa asta. Acum mi se rupe, din doua motive. Intai ca eu am imbatranit cu vreo 30 de ani si doi ca nu am niciun chef sa vad niste mosi cantand pe scena piesele care mi-au incantat mie adolescenta. Daca ar veni Ten Years After de atunci, cu Alvin Lee de atunci, aia da, as fi pe metereze si as face ca toti dracii. Daca, in plus, as fi si eu Raul Baz de atunci, lucrurile ar lua o turnura de-a dreptul senzationala.

Un om pe niste scari

Ieri am cazut pe scari. M-am lovit si nu pot conduce masina. Asa ca stau acasa, ca pe vremuri, cand eram elev si ma bucuram sa am vreo problema ca sa nu ma duc la scoala.

Caderile pe scari sunt de doua tipuri: in timp ce urci si in timp ce cobori. Daca suferi o cadere in timp ce cobori, esti terminat, te dai de-a berbeleacul, iti fisurezi coastele, faci entorse etc. La urcare e mai putin riscant. Insa in acest caz se face o noua clasificare: caderile in timpul urcarii cu bagaje si caderile in timpul urcarii libere. Prima e cea mai periculoasa, pentru ca omul cand cade nu da drumul bagajelor, din varii motive. Sa zicem ca urci cu doua plase pline cu sticle de bere si te impiedici. Nu le dai drumul, din instinct, decat cand e prea tarziu: sticlele se sparg, tu te lovesti rau, aproape sigur te si tai.

Gandirea pozitiva

E plin netul de povestioare cu morala, din care afli cum fac unii sa fie fericiti, sa gandeasca pozitiv etc. Exista, de altfel, o adevarata obsesie a gandirii pozitive, in special la americani - care se straduiesc sa o si exporte. Iata un exemplu la care, sunt sigur, multi vor da din cap a intelegere superioara, privind undeva catre linia orizontului (real sau imaginar).

Fizica femeilor

Simturile cu care natura a inzestrat pe om, il pun in stare de a afla ca sunt in lume, afara de dinsul, o multime de lucruri, unele mai apropiate, pe care le poate pipai, altele mai indepartate, pe care le poate numai vedea.Totalitatea acestor lucruri, despre a caror fiinta ne dam seama prin simturile noastre, se numesc materie.Fiecare parte marginita a materiei se numeste corp.

O poveste din folclorul african

ŞARPELE, ŢĂRANUL ŞI BÂTLANUL

Un şarpe hăituit de vânători a venit odată la un ţăran şi l-a rugat să-i salveze viaţa. Ca să-l ascundă de hăitaşi, omul s-a aşezat pe vine şi şarpele i s-a strecurat în pântece. Dar după ce primejdia a trecut, şarpele pas să se mai dea dus din adăpostul unde se bucura de căldurică şi de siguranţă.

Trei respirari ale lui Serban Foarta

Ochii negri,
Părul negru,
Şi-mbrăcată-n negru toată,
A trecut ca-nfiorarea unei umbre pe-nserate...
Cine-a fost fantoma-n doliu cu ochi mari de dezgropată?
Cine-a fost fantoma-n doliu la al cărei tragic piept
Palpitau trei asfodele ca trei guri însângerate?...
N-o fi fost necunoscuta ce m-aşteaptă
Şi-o aştept?...

Trezirea

"O întîmplare, un gest, un sentiment acut de iubire și-o cărticică frumoasă, cu povești minunate, care pot doar să aducă un plus de farmec copilăriei tuturor..."

Spartul targului

Targul pentru bebelusi, prescolari, parinti si viitoare mamici s-a terminat intr-o maniera alienata, parca desprinsa din filmul lui Antonioni "Blow Up". Stiu ca lumea nu se uita la astfel de filme, oamenii prefera "Avatar" si alte nazbatii, dar eu, unul, nu cred ca o sa pot vreodata sa ma desprind din Blow Up. Tocmai de aia "spartul targului" de la Timisoara a reprezentat, din punctul meu de vedere, un succes total. Ce s-a intamplat acolo a fost pur si simplu fabulos. E vorba de o tombola, la care am pus si eu niste carti. Nu stiu exact cate premii au fost, oricum exista un cos mare, plin cu bilete puse acolo de vizitatorii targului. Aproape de ora 17, sacul a fost rasturnat pe covor si niste copii fericiti au venit si au inceput sa traga bilete. Unul dintre organizatori citea numele de pe bilet, spunea premiul pe care l-a castigat posesorul biletului, il mai citea odata, dupa care trecea la urmatorul, oferit generos de alt copil. Fapt e ca nimeni, absolut nimeni dintre castigatori nu era acolo, ca sa-si incaseze premiul. Totul se petrecea in gol, intr-un fel de univers paralel, exact ca in partida de tenis de la sfarsitul lui Blow Up. Uitati-va, trei minute trec repede...

http://www.youtube.com/watch?v=9o11LTgXPtM

Cand au venit la rand cartile mele, am sperat sa vad pe cineva ca vine sa-si ridice premiul, un copil, ceva, pentru care sa scriu o dedicatie. As, n-a venit nimeni. Dar sincer sa fiu, daca ar fi venit careva, tot farmecul s-ar fi stins. Rezultatul: am dat carti cu personaje inventate unor copii absenti, care au participat la o tombola virtuala. Ah, ce bine am putut sa ma simt!
Let me take you down, 'cause I'm going to Strawberry Fields.
Nothing is real ...

Muntele. Prima parte

Dragostea de munte îşi are rădăcina în frumuseţea locului de unde priveşti, în transparenţa aerului, în claritatea cerului, în adîncul prăpăstiilor, în marea singurătate. Ea izvorăşte din senzaţia înălţimilor, din prezenţa pericolului, din tumultul libertăţii, din uitarea tuturor lucrurilor omeneşti.

GUIDO REY

Cînd e bine să te duci la munte ? Totdeauna. Nu este anotimp care să-ţi închidă drumul spre înălţimi. Adevăratul drumeţ ştie să iubească natura sub toate înfăţişările ei.

BUCURA DUMBRAVA

Nicăieri ca în munte nu există atîta varietate pe un spaţiu foarte restrîns, într-o singură zi în munte poţi vedea şi simţi schimbările din cursul unui an întreg.

JOHN RUSKIN

Exagerarile Bisericii: Porunca I

Cred ca foarte multi oameni au de suferit din cauza credintei oarbe si a fricii de pedeapsa de dupa moarte. Cine crede "la buche" in tot ce scrie prin cartile de invatatura crestina, este pierdut: practic, nu mai poate face nimic, este paralizat, pentru ca nu mai are niciun fel de control asupra vietii lui. Daca omul s-ar elibera de toate maruntisurile scripturistice, pastrand doar credinta in existenta lui Dumnezeu si aplicand, in masura posibilitatilor, Decalogul, i-ar fi mult mai usor sa traiasca. O sa iau, pe rand, Poruncile din Decalog si o sa explic cum cred eu ca ar trebui respectate, in comparatie cu exagerarile pe care ti le solicita Biserica. 

Reporteri analfabeti

La televiziuni, continua siluirea limbii romane de catre analfabetii agresivi numiti reporteri. Tipii astia isi merita cu prisosinta soarta atunci cand isi iau cate una dupa ceafa de la cate un individ satul de insistentele lor. Spun asta pentru ca ei, daca ar fi dati afara de la televiziune, n-ar mai reprezenta absolut nimic special, ar fi oameni ca noi, astia obisnuiti si de cele mai multe ori s-ar face de rasul lumii prin ceea ce sustin si prin modul in care isi formuleaza ideile. Zilele astea, am asistat la o penibila transmisie "de la corespondentul nostru" aflat la locul unui accident rutier. Individul a clampanit urmatoarea mizerie zgarietoare de urechi: "Victima a fost transporata de urgenta la spital, insa acum este in afara oricarui pericol". Carevasazica, desi accidentatul a fost dus la spital, acum e bine-merci! Nu stiu cum naiba ajung in presa asemenea analfabeti. Culmea e ca exact ei sunt aia care fac mare caz de "succesuri" si de "inexactitudini".

Nici copertele nu mai sunt ce-au fost

Am gasit pe Amazon o carte cu o coperta atat de tembela, incat sunt gata sa fac pariu cu oricine ca nu-si da seama nici din 100 de incercari despre ce e vorba in cartea respectiva. Iat-o:

Asta e. Sus e titlul, jos sunt autorii, dar le-am sters pentru suspence. Ei bine, iata si solutia acestui puzzle:

Un dialog suprarealist

Mă oprește într-o seară poliția. Mi-am dat seama imediat care era motivul: nu purtam centură. Vine unul șmecher și-mi zice:
- Domnu' conducător auto, să știți că purtarea centurii nu este facultativă.
Adică, mă-nțelegi, el era un tip care nu se-ncurcă în adresări. El lua lumea la mișto.
- Dar de unde știți dumneavoastră că asta credeam eu?
- Aaaa, nu, nu știu. Am vrut doar să vă atrag atenția că dacă vă închipuiți că e facultativă, atunci vă înșelați.
- Bun domnu' polițist. Atunci vreau și eu să va atrag atenția asupra unui lucru. Dacă vă închipuiți că eu aș crede despre dumneavoastră că sunteți șpăgar, atunci vă înșelați.
Ei bine, tipul a râs și mi-a dat drumul să plec. Nici până azi nu am priceput care a fost sensul întregii chestii.

Murmurul jiltului

Multe nazbatii mi-a fost dat sa intalnesc in viata, dar una ca cea pe care o prezint in poza, mai rar. E vorba de o publicatie din judetul Gorj, cu un nume absolut neverosimil: "Murmurul Jiltului". Dupa cum stie oricine, jiltul este un scaun inalt, cu brate. Cum Dumnezeu poate sa murmure un jilt? Ma gandeam ca domnul care a inventat acest titlu de gazeta, are acasa un jilt si, cand se aseaza in el si se relaxeaza, cei din jur aud asa, ca un fel de murmur, pricinuit de viscerele celui care se odihneste dupa o masa copioasa. In fine, gradina lui Dumnezeu este intr-adevar mare de tot...