Despre corp

Mii de miliarde de celule In organism exista mii de miliarde de celule, de 200 de tipuri diferite. Aproximativ 10% dintre acestea sunt "nemuritoare". Celelalte sunt celule care, la un moment dat, mor, fiind in permanenta inlocuite de unele noi. Mai exact: in fiecare minut mor si sunt inlocuite 3 miliarde de celule. O celula masoara 0,07 mm - daca am insira toate celulele una dupa alta, am obtine un lant cu o lungime de 15.000 km. 2 metri patrati de piele Putini stiu ca pielea este un organ, si inca cel mai mare din organism. Suprafata sa masoara 2 metri patrati, iar greutatea variaza intre 2,5 si 4,5 kg. In fiecare an, 200 g de celule moarte se detaseaza de epiderma noastra. Pana in jurul varstei de 25 de ani, celulele imbatranite sunt inlocuite la fiecare 28 de zile, lasand suprafata pielii neteda si lucioa-sa. Pe masura ce trec anii, acest proces de reinnoire a celulelor isi incetin 757h71h este ritmul, nemaifiind la fel de eficient ca in tinerete - iata de ce, dupa 30 de ani, debuteaza imbatranirea cutanata si incep sa apara mult temutele si hulitele riduri.

Minutul apocaliptic

Cel putin senzational! Aseara pe la 11, ma gandeam sa ma culc, fericit ca am sacapat iarasi de apocalipsa. M-am uitat deci la ceas si ma pregateam sa inchid taraba, cand mi-a venit ideea: ia stai sa treaca si 11:11 seara. Corect, nu? La 11:10, m-am uitat la ceas din nou, pregatit pentru orice. La si 11, am inceput sa privesc secundarul. La 11:11:11 am facut captura de ecran. Iata ce-a iesit:

O poveste din folclorul armean

Mincinosul

A fost odată ca niciodată un rege al Armeniei care, curios din fire şi în căutarea unei distracţii noi, şi-a trimis heralzii de-a lungul şi de-a latul ţării ca să dea citire proclamaţiei ce urmează: „Către tot poporul! Oricare dintre voi poate dovedi că este cel mai mare mincinos din Armenia va primi un măr cu totul şi cu totul de aur din mâinile măriei-sale, regele însuşi”. 

O idee

Prin martie, scriam despre felul in care am interactionat cu familia Ponta la targul Gaudeamus. Uite aici

Ei bine, prin octombrie ce mi-am zis eu: ia sa vad daca imi raspunde Daciana Sarbu si, mai ales, daca a citit cartea mea. Asa ca i-am scris pe Facebook. Ia priviti ce a iesit de-aici:

Cum se mai promoveaza carciumile

          Cînd inviţi la masă oaspeţi străini veniţi cu treburi în împestriţata noastră Capitală, e inevitabil să ţi se ceară „ceva specific românesc“. Politeţe? Curiozitate autentică? Cercetare etnografică? Puţin importă. Fapt e că trebuie să ai la îndemînă soluţii cu care să nu te faci de rîs. Soluţii ar exista. Dar multe dintre ele sînt riscante. Capeţi, de regulă, „românescul“ în varianta sa de almanah, cu „tradiţionalele sarmale“ (turceşti la bază, cum o arată şi numele), cu mititei (balcanici, chiar dacă reţeta noastră e mai provocatoare), cu tochituri grase, pre-hepatice, „mămăliguţă“ („polenta“ pentru cunoscătorul european), telemea (foarte) sărată, cîrnaţi olteneşti, fasole bătută sau iahnie, varză călită, saramură de crap. Toate scăldate în ţuică. Multă ţuică. Mai putem „servi“ (căci la noi nu serveşte doar chelnerul, ci şi clientul, dacă e băiat fin), mai putem „servi“, deci, şi vreo chifteluţă („pifteluţă“ pentru cei care, în loc de „pulover“, spun, jenaţi, „plover“), vreun pilaf (tot turcesc, de fapt), sau vreo „ciorbică“, urmate de clătite sau papanaşi. Dacă ai noroc, „preparatele“ sînt corecte, acceptabile ca preţ şi fără efecte digestive răscolitoare. Dacă nu, te trezeşti cu note de plată în care ţuica e mai scumpă ca whiskey-ul, pulpa de pui – mai scumpă ca somonul, iar mămăliga cu brînză – la fel de preţioasă ca icrele negre. În plus, totul e grăsuţ, prăjit bine şi înecat în mulţi decibeli lăutăreşti.

O poveste a lui Saadi

Maestrul de lupte

A existat cândva un maestru de lupte care stăpânea la perfecţie trei sute şaizeci de fente şi prize. Prinsese drag de unul dintre discipolii săi şi, cu timpul, l-a învăţat trei sute cincizeci şi nouă din acestea. Nu se ştie cum, dar, ca un făcut, nu au ajuns să o studieze şi pe ultima. Au trecut luni după luni şi tânărul a devenit atât de priceput în arta sa, încât îi întrecea pe toţi cei care veneau în arenă să-l înfrunte. Era cât se poate de mândru de îndemânarea dobândită astfel că, într-o zi, s-a lăudat în faţa sultanului că ar putea lesne să-şi învingă maestrul dacă nu l-ar reţine respectul pentru vârsta înaintată a acestuia şi recunoştinţa ce se cuvenea să i-o arate pentru învăţătura dată. Sultanul s-a înfuriat la auzul unei asemenea impertinenţe şi a poruncit să se organizeze pe dată o luptă între cei doi, în faţa întregii curţi.

Saadi

O limita

Numai ce am venit la comp ca sa caut ceva, cand aia de la Realitatea au si inceput cu 11.11.2011. M-am uitat la ceas: era ora 11:11. O simpla coincidenta, daca era una mai complexa, ar fi fost si secundarul la 11.

Jinduirea

Mă gândesc, de multe ori, cu jind, la mesele pe care le făcea Busea, bunica mea, pe când aveam 7-8 ani. Dintre felurile de mâncare, primele care-mi vin în minte sunt excelentele plăcințele cu carne pe care le alintam cu numele de "piroșcuțe" şi pe care mama nu a învăţat să le facă, aşa că, după moartea lui Busea nu am mai avut parte de asemenea specialităţi. Îmi mai amintesc şi de băutura fermentată numită "cvas", din care nu mă mai puteam opri să beau şi a cărei reţetă s-ar putea s-o mai găsesc prin hârtiile mamei.
Ceea ce mă face să jinduiesc după mesele alea este, însă, cu totul altceva: ritualul şi atmosfera.

O revelație

Azi dimineaţă, în timp ce plimbam căţelul, m-am uitat către geamurile apartamentului nostru şi, tocmai în acea secundă, în dormitor lumina s-a stins. Am văzut-o cu ochii minţii pe Maria întinzând mânuţa către comutator, apăsând clapa şi apoi ieşind în sufragerie. Un fapt banal, pe care de cele mai multe ori nu-l înregistrăm sau nici măcar nu-l observăm. Dar în dimineaţa asta am avut înţelegerea faptului că acolo, în apartament, s-a petrecut ceva irepetabil, unul dintre sutele de miliarde de lucruri mici care se petrec în fiecare clipă şi care nu se vor repeta niciodată.

Cum legifereaza americanii

Romboch, Virginia: Este ilegala angajarea in activitati sexuale cu lumina aprinsa 

Bozeman, Montana: Toate activitatile sexuale intre parteneri de sex opus in curtea din fata a casei, dupa lasatul intunericului, sunt interzise daca partenerii sunt dezbracati 

Helena, Montana: Legea permite ca o femeie sa danseze pe masa dintr-un restaurant sau un bar numai daca este imbracata cu haine care cantaresc cel putin 1,4 Kilograme 

Oxford, Ohio: Este ilegal ca o femeie sa se dezbrace in fata fotografiei unui barbat 

Skulbone, Tennessee: Femeile nu au voie sa satisfaca placerile sexuale ale unui barbat atunci cand acesta este la volanul oricarui autovehicul in miscare 

Extincția artelor

Ajung să cred că lumea se îndreaptă spre extincția artelor, care vor fi înlocuite cât de curând cu manifestări ale virtuozității. Ce vreau să zic, este că observ un interes tot mai scăzut pentru calitate, pentru interpretare, pentru măiestrie. Publicul este atras de cu totul altceva: de creatorul de artă, văzut ca un fel de competitor pentru intrarea în Cartea Recordurilor.
Sa luăm, de exemplu, dansul. Poate cineva să-mi spună repede câteva nume de balerini? Cred că din zece oameni dacă știe careva un nume. În schimb, fac pariu că din aceiași zece, 8 au auzit de Lord of the Dance și de șeful trupei, Michael Flatley. Ce fac tipii ăștia? Se sincronizează, aia fac. Vin cu 5o de oameni care bat cu tocurile în podele toți odată, la marele fix. Ah, mai fac ceva: dansează cu mâinile pe lângă corp. Bun, deci dansul clasic, baletul, nu mai interesează, este înlocuit, treptat, de forme moderne, în care accentul se pune pe sincronizare și  pe acrobație. 

Buturuga mica

Cum se intampla cate-o chestie pe plan politic, cum e retinut cate-un personaj mai important, cum se duce Basescu la nu stiu ce intalnire nu stiu pe unde, cum apar tot felul de smecheri care pun lucrurile cap la cap si scot cate o teorie conspirationista de doi lei. Recent, un smecher de tipul asta a scos din pipota ideea ca Basescu il ataca pe regele Mihai ca sa faca populara ideea de monarhie si apoi sa-l aduca pe tron pe printul Charles. Te doare mintea cand citesti astfel de prafuri securistice. 

Acum, dupa retinerea primarului spagar clujean Apostu, petrecuta exact in perioada in care in PSD a inceput scandalul Geoana, iata ce scot smecherii:

Apostu si Aposta

Bitter

Recitind povestea beţiilor lui Jack London, mi-am amintit de prima mea beţie, care cred că a avut loc când aveam 15-16 ani. Pe vremea aia locuiam cu mama la părinţii ei - Busea şi Bunelu. Adică mama şi tata nu mai stăteau împreună şi eu m-am dus cu mama. Nu am aflat niciodată cum s-au petrecut lucrurile cu despărţirea asta. Un divorţ oficial nu s-a produs, aşa că nu ştiu de ce am mers la mama. Probabil că a fost o înţelegere între ei şi eu am făcut obiectul negocierii. Mă rog, cum a fost, a fost.
Problema mea fusese pierderea vechii găşti. Îmi închipuisem că la noua adresă nu voi găsi o alta şi fusesem foarte nefericit. Numai că lucrurile luaseră o întorsătură favorabilă şi noua mea gaşcă mă făcuse s-o uit cu desăvârşire pe cea veche.

O povestioara a lui Jack London

Cea dintai betie

Când m-am îmbătat pentru prima oară, aveam cinci ani. Într-o dimineaţă caldă de vară, pe când tatăl meu lucra la câmp, am fost trimis la ferma care se găsea la o depărtare de vreo jumătate de milă, să-i aduc un vas mare cu bere.

- Ai grijă să nu-l verşi, mi se atrase atenţia, înainte de a pleca.

La 9 ani. Prima betie fusese demult consumata

Un articolas al lui CTP

Ce se întâmplă acum în PSD reflectă structura nereformată a acestui partid comunistoid. În PD, Petre Roman, fostul preşedinte, nu mai are niciun cuvânt de spus de ani de zile. În PNL, Radu Câmpeanu, Stoica, Stolojan sau Tăriceanu nu mai pot influenţa în clipa de faţă deciziile echipei Antonescu. PSD, în schimb, arată ca o secţiune preistorică prin straturi geologice. "Fosila" Iliescu poate bloca acţiunile echipei Ponta, ajutat de "mistreţul" Adrian Năstase. Mesajul către electoratul PSD e catastrofal: conflicte în partid, nehotărâre, lipsă de unitate. Muniţia livrată PDL, excelentă: PSD rămâne partidul lui Ion Iliescu.

Beneficiile Internetului

Unii oameni duc o viata dubla. Prima e cea pe care o vedem cu totii, a doua e cea pe care ei o desfasoara pe forumuri. Ei bine, felul in care discuta unii pe forumul care le dubleaza viata ma face sa cred ca sunt niste tipi cel putin bizari. Nu numai ca au acolo vechime de ani si ani, ajungand la stadiul de VIP, sau mai stiu eu cum li se zice, dar au un stil de a discuta care denota ca in cealalta viata, cea reala, sunt niste frustrati. Sa ma explic.

Informatii inutile (2)

Palindromul este cuvântul care citit de la coadă la cap are un alt înţeles.

Printre cele mai lungi palindromuri se numără:

10 litere:

ETALASERAM - MARESALATE

8 litere:

ETANOLAT - TALONATE (idem)

IROSIRAM - MARISORI (idem)

MACROMER - REMORCAM

MARIARAM - MARAIRAM

Singuratatea

O nota de jurnal a Capcaunului Cumsecade Plesu, ma ingrijoreaza brusc:

Marea voluptate a singurătăţii. Libertate la apogeu. Privilegiul rar de a fi intim cu tine însuţi şi sincer cu intimitatea ta. Singurătatea te situează, dintr-odată, de cealaltă parte a universului, într-un perfect echilibru cu el, într-o cumpănă desăvîrşită, ca aceea dintre mare şi cer la Messembria... Singurătatea nu încurajează nici un compromis. Şi totuşi, nimic nu e mai monstruos decît singurătatea trăită fără vocaţia singurătăţii. Tot astfel cum nimic nu e mai ridicol decît să te obligi la viaţă publică atunci cînd eşti născut pentru singurătate.

Sublinierea e a mea. Si am facut-o din doua motive. Primul e ca mi-am amintit de mama, care si-a trait ultimul an de viata singura. Si ea, prin excelenta, era o persoana dornica de societate in jur. Dar n-a fost sa fie si pentru asta ma simt nu putin vinovat. Al doilea motiv este ca si eu ma pregatesc sa traiesc in siguratate. Si nu stiu daca am aceasta vocatie. Cel mai degraba inclin sa cred ca imi lipseste - daca ar fi sa ma gandesc numai la frica fara obiect de care sunt cuprins de indata ce raman singur undeva.

Cum m-am tirat

Aseara pe la 8:30 a trebuit sa merg la mol (sau mall, ma rog). Ce-am vazut acolo m-a ingrozit: sute si sute de oameni imbulzindu-se, defluind, viermuind si roind (sau siroind, depinde de viteza cu care impingeau cosurile). Demult n-am mai vazut atata lume in mol. M-am intrebat: oare sa fie legata chestia asta de Sfintii Mihail si Gavril? Totusi, lumea incarca la greu din toate zonele: caiete, castronele, cartofi, bureti de bucatarie... chiar nu cred ca toti aia se duceau la sindrofii si isi faceau cumparaturile la 20:30 si mai ales nu cred ca aveau de gand sa duca asemenea cadouri. Singurul raspuns care mi-a venit in minte a fost ca timisorenii abia asteapta un prilej, un pretext, ca sa se duca la mol: "Vai, draga, azi sunt sfintii aia si eu n-am ajuns inca la mol sa cumpar cate ceva".

Acum stiu ca unii vor zice: "dar tu, tu ala care critici si strambi din nas, nu cumva erai si tu la mol exact la ora aia si faceai exact ce faceau toti?" Aici, adevarul ar fi prezent doar pe jumatate: intr-adevar, eram la mol la ora aia, insa nu faceam ce faceau toti. Eu eram acolo ca sa o duc pe Maria la intalnirea cu maica-sa. Am lasat-o si, vorba lui Andrei Zaharescu din Sinaia, "m-am tirat". Insa am apucat sa observ fenomenul pe care l-am descris aici.

Muntele. Partea a cincea.

Nimic nu-l face pe om să şovăie, nicio masă, niciun bloc, nicio piedică, nici rezistenţa materiei, nici maiestatea naturii. Cu pioletul în mînă, omul porneşte să ia cu asalt nemărginirea. Viitorul va asista poate la dărîmarea Alpilor. Globule, nu te împotrivi strădaniei furnicii tale.

VICTOR HUGO

Epopeea munţilor şi-a primit consacrarea. O dată cu cucerirea Everestului, muntele cel mai înalt din lume, a dispărut un mit. De acum înainte, omul este stăpînul universului marilor înălţimi.

MAURICE HERZOG