Vulcanul

Mai nou, suntem amenintati cu eruptia unui vulcan gigantic, aflat sub un lac din Germania, pe langa Bonn. Ei, asta ne mai lipsea. Daca erupe, vine racirea globala de la norii de cenusa, iar Bonn-ul urmeaza sa fie ras din temelii, precum odinioara orasul ceh Lidice, caruia i s-a tras de la uciderea de catre partizani a lui Heydrich.

Asadar Bonn-ul este amenintat. Oh, ce chestie! Cum ar zice Dan Diaconescu: Adevarul despre vulcanul gigantic care ameninta Germania! Numai la televiziunea poporului! De ce tocmai acum? De ce nu a aparut chestia asta inainte de criza? Daca nicio economie europeana nu poate ameninta la ora asta economia germana, iata ca apare brusc o amenintare naturala, ceva cataclismic, cum nu s-a mai vazut." Nu-i asa ca suna excelent?

Un poem al lui Mircea Ivanescu

Despre moarte ca revedere

1.
sigur ca nu este adevarat. murind
nu revezi pe nimeni – moartea este un val lung
care te poarta cu ochii închisi – si te leagana –
si la început e un somn, si pe urma o uitare –
si pe urma timpul îsi pierde orice înteles,

900 de secunde

Să presupunem - mă gândeam eu în timp ce aşteptam la semafor - că ai şti cu precizie că peste un sfert de oră o să mori. Nu contează cum, contează doar că după exact 15 minute (900 de secunde) nu o să mai fii în viaţă. Întrebarea care se pune în mod firesc este: ce trebuie să faci în acest sfert de oră? Cei mai mulţi cred că ar zice „să te rogi”. M-am gândit şi eu la asta. Dar nu cumva ar trebui să scrii şi un mic testament, în care să precizezi cui îi laşi bunurile tale - atâtea câte or fi? OK, să zicem că eşti sărac lipit. N-ai ce lăsa, poate n-ai nici cui lăsa. Dar poate ar trebui să scrii totuşi o scrisoare posterităţii? Să spui rapid cum, pe ce căi ai aflat tu că o să mori în exact 900 de secunde? Dar oare te va crede cineva? Mai mult că sigur nu. Şi atunci de ce să risipeşti cele 15 minute scriind o scrisoare care o să ajungă la coşul de gunoi? E clar, nu are rost să scrii.

O chestie a lui Robert Desnos

Furnica

O furnică de optsprezece metri nu există,
Cu pălărie pe cap,
Nu există, nu există.

O furnică trăgând o căruţă
Plină ochi cu pinguini şi raţe,
Nu există, nu există.

O furnică vorbitoare de limba franceză;
Vorbitoare de latină şi javaneză,
Nu există, nu există.

 Ei! Şi de ce n-ar exista?

Faceti-va bine (17)

Bamele

Denumire știinţifică: Hibiscus esculentus.

Prezentare. Bama este o plantă anuală, originară din India. Aparţine familiei malvaceelor. Se cultivă pentru păstăile sale tinere, păroase și pentru  seminţe. Atât păstăile, cât și seminţele sunt folosite în alimentaţia oamenilor, fiind considerate foarte nutritive.

Maneci scurte

Vi s-a intamplat vreodata sa stati seara la o terasa, imbracati lejer, cand afara erau 12 grade? Sunt sigur ca da. Mie mi s-a intamplat si imi amintesc clar ca nu eram doar eu acolo. Dupa o vreme, poate ni se facea putin racoare si atunci puneam ceva pe noi.

Ei bine, ieri la Timisoara, pe la ora 15, erau fix 12 grade. Muream de cald cu haina de iarna pe mine. Asa ca am lasat-o in masina si am plecat pe jos sa cumpar paine, in camasa cu maneca scurta. Ma simteam foarte bine, stiam ca am cel putin jumatate de ora la dispozitie pana sa mi se faca racoare, asa ca m-am tot dus, am intrat prin piata, am fost sa iau paine, am ajuns pe la chioscurile de ziare ca sa caut Comorile Pamantului pentru Maria, am mai cascat gura si apoi m-am intors catre masina. Fapt e ca la un moment dat am remarcat ca eram singurul om imbracat doar in camasa cu maneca scurta (si pantaloni, evident). Toata lumea cu paltoane, pulovere, caciuli, fulare... Pe tarabagii i-am inteles: stateau acolo nemiscati de dimineata. Dar trecatorii? Apoi am observat ca multi se uita la mine ca la o ciudatenie. Nu stiu ce si-or fi zis, dar e clar ca nu ma socoteau in firea mea. 

Si totusi, afara erau 12 grade, vreme de stat la terasa cu o bere in fata. Asa ca mi-am zis: "eu sunt OK, toti ceilalti au probleme" si mi-am vazut de drum.

O poezie a lui Blaga

Ce aude unicornul

Prin lumea poveştilor
zumzetul veştilor.

Prin murmurul mărilor
plânsetul ţărilor.

Prin lumea aievelor
cântecul Evelor.

Prin vuietul timpului
glasul nimicului.

Prin zvonul eonului
bocetul omului.

Taxi

Ultima aventura: mi s-a furat placa din spate, cea cu numarul de inmatriculare. Ce pot face cu ea? Daca le luau pe amandoua, presupun ca le puneau pe alta masina, se duceau cu ea la furat, apoi trebuia sa dau eu cu subsemnatul. Dar au furat un singur numar. Asa ca ma gandesc ca poate merg cu o masina avand numere diferite in fata si in spate, numai asa, ca sa deruteze politia la ancheta. In fine, nu-mi mai bat capul.

Vin

Am dat peste un text de care-mi aduceam aminte din vremea in care aparuse in Romania cartea Mariei Treben despre plantele de leac. Se chema "Sanatate din farmacia Domnului" si o citisem pe nerasuflate, desi nu aveam nicio problema de sanatate. Ma atrageau povestioarele alea cu tipi irecuperabili pe care doctorii ii trimiteau acasa ca sa moara in patul lor, dar ei se duceau la Maria Treben care le dadea ceaiuri cu care se vindecau complet, lasandu-i pe doctori cu gurile cascate. 

Faceti-va bine (16)

Asmăţuiul

Denumire știinţifică: Anthriscus cerefolium.

Denumiri populare: hasmaţuchi, asmaţuchi, hașmaciucă.

Prezentare. Asmăţuiul este o erbacee din familia umbeliferelor. În varianta din flora spontană  (Anthriscus silvestris) are  o înălţime cuprinsă  între 30 și  210 cm. Tulpina este ramificată, iar frunzele au formă triunghiulară și sunt de mari dimensiuni. Înflorește în partea a doua a verii. Florile sunt albe, uneori gălbui. 

Dialog

Cand plec pe undeva, Maria se intristeaza. Cand pleaca ea, la fel. Ma strange in brate, ma pupa, se tot intoarce etc. Apoi, dupa ce ajunge, dorul scade sau chiar dispare - cel putin in forma lui manifesta. Poate ca il simte, dar nu il mai exprima. Acum, spre exemplu, e in America de pe 27 decembrie. Sunt noua zile. Nu telefon, nu mesaj. Ieri am prins-o pe Facebook. Iata dialogul:

Greetings

Sectiuni

Am descoperit legea matematica a frumusetii. Numai sa vedeti ce simpla e.

Se ia un chip, se trage intr-o poza, apoi se priveste. Dupa aia, se sectioneaza poza cu o linie orizontala, verticala sau oblica, trecand obligatoriu printr-un punct de pe chip.

Daca, indiferent de punctul ales si indiferent de linia prin care sectionezi chipul, obtii doua parti care iti plac, atunci chipul este al unei persoane frumoase.
PS Reciproca nu e adevarata. 

Faceti-va bine (15)

Arnica

Denumirea știinţifică: Arnica montana.

Denumiri populare: carul pădurarilor, carul zânelor, podbal de munte.

Prezentare. Arnica este o erbacee și aparţine familiei compozitelor. Plantă perenă, înălţime 15-70 cm. Înflorește în lunile iunie, iulie și august. Florile, de culoare galben-portocalie, formează capitule. Fructele au culoare  neagră. 

Accesibilitatea

Am observat adesea, din mersul masinii, diverse doamne si domnisoare pedestre, care se deplaseaza de parca ar fi cel putin printese. Privesc undeva departe de lumea profana, zici ca le e sila sa se uite la mizeria umana care serpuieste precum lava pe sosele. Au, mai pe scurt, o alura de femei inaccesibile, preocupate numai de chestii spirituale ori artistice. De multe ori am facut experienta de a apasa pe frana in dreptul lor, nu brusc, sa nu le sperii, doar putin, cat sa le dau senzatia ca am de gand sa opresc, rapus de imaginea lor sexy. Si nu exagerez, dar in noua cazuri din zece, in timp ce ma uitam la ele, am vazut cum imi arunca, din mers, o privire cu coada ochiului, o privire care scaneaza intr-o secunda tipul masinii si aspectul soferului. Aha, deci nu e vorba de Cleopatre, ci de Maricici, Chivute si Lenute de pe la noi, inaccesibile pana sunt accesate.

Sărăcie și principii

O întrebare la care nu mă încumet să dau răspuns este legată de cei care nu au fost colaboratori ai statului ceauşist
Este limpede, cred, pentru oricine, că într-un procent covârşitor, funcţiile politice şi administrative din România sunt ocupate azi de oameni care au avut legături cu securitatea şi/sau cu PCR, fie direct, fie prin rudele lor. Până şi cele mai mărunte posturi din care se mişcă bani publici sunt ocupate într-un procent imens de astfel de oameni.

Faceti-va bine (14)

Armurariul

Denumire știinţifică: Silybum marianum sau Carduus marianus.

Denumiri populare: arginţică, scai argintat.

Prezentare. Armurariul este o plantă  bienală  întâlnită,  în  general, sub  formă cultivată. Originar din zona mediteraneană, armurariul face parte din   familia asteraceelor. Interesul pentru această plantă este determinat, în primul rând, de virtuţile sale medicinale, deși în timpurile de demult se folosea în hrana cotidiană a oamenilor. 

Vizite

O mică povestioară din Patericul egiptean spune așa:
Oarecari frați vrând să meargă la Tebaida pentru in, au zis: «Cu acest prilej să-l vedem și pe avva Arsenie». Și a intrat avva Alexandru și a zis bătrânului: «Niște frați venind de la Alexandria, voiesc să te vadă». Zis-a bătrânul: «Înștiințează-te de la dânșii, pentru care pricină au venit». Și înștiințându-se că merg la Tebaida pentru in, a vestit bătrânului. Și el a zis: «Cu adevărat, nu vor vedea fața lui Arsenie, căci nu au venit pentru mine, ci pentru treaba lor». Odihnește-i pe ei și-i sloboade cu pace, zicându-le că bătrânul nu poate să-i întâmpine.

Inadecvarea

Azi dimineata, in stare de semi-trezie, ma obseda un gand legat de inadecvarea mea - si cred ca a multor alti oameni - la momentul pe care-l traiesc, la varsta pe care o am. Cand eram mic, pe la 13-14 ani, tin minte cat de mult imi doream sa ard etapele mai repede si sa am 25-30 de ani. Am ajuns acolo pe nesimtite, am trecut, iar acum nu stiu ce n-as da ca sa fiu din nou de 13-14 ani. Diferenta e ca atunci imi doream ceva posibil, acum insa...

Cunosc insa si oameni care sunt multumiti cu momentul actual, nu au regrete, ba chiar spun ca nu le-a placut copilaria. Cunosc inclusiv pe cineva care spune ca abia asteapta sa imbatraneasca, pentru ca atunci va fi dobandit intelepciune.

Faceti-va bine (13)

Arinul negru

Denumirea știinţifică: Alnus glutinosa.

Denumire populară: anin.

Prezentare. Arinul negru este un arbore puternic, din familia betulaceelor. Poate ajunge până la 28 de metri înălţime. În  tinereţe,  scoarţa  acestui  copac  este cenușie, devenind cu timpul brună-negricioasă și crăpată. Frunzele, aproape rotunde, sunt lipicioase. Florile au forma unor mâţișori, fiind  asemănătoare cu florile nucului sau ale mesteacănului. Arinul negru crește pe terenuri umede, în zăvoaie, în păduri cu arboret amestecat. Pentru uz medicinal se recoltează frunzele verzi și scoarţa, din care se prepară pulbere, decoct și cataplasme.