Defectarea

Senatorul PNL Teodor Melescanu a fost nominalizat seful SIE, in locul lui MRU. Carevasazica, unul dintre cei mai importanti oameni ai lui Crin Antonescu, a acceptat postul oferit de Basescu. Crin Antonescu a cerut excluderea lui din partid, excluderea s-a infaptuit. Ce se poate deduce de aici? Un singur lucru: incepe batalia grea de tot. Nu stiu cu ce poate riposta USL la aceasta grea lovitura. Radu Tudor (zis la vrajeala comentator militar), pe un post de-al Varanului, spune ca "odata cu numirea lui Melescanu la SIE, acestuia ii inceteaza detasarea in politica". 

Talanţii

Şi mai este (împărăţia cerurilor) ca un om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână avuţia sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui şi a plecat. Îndată, mergând, cel ce luase cinci talanţi a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi. De asemenea şi cel cu doi a câştigat alţi doi. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns argintul stăpânului său. După multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi şi a făcut socoteala cu ele. Şi apropiindu-se cel care luase cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând: Doamne, cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei. 

In casa bunicilor (1)

NINGE NAIV.

Poate că pe o fereastră aburită, un deget mic a desemnat o căsuţă cu o uşă, două ferestre şi hogeacul din care iesă codiţa unui cârlionţ de fum. Satul fulgilor e numai în ochii copiilor.

Geamul e o filă veche din cartea îngerilor.

Aşa începe iarna: într-o dimineaţă albă, cu copaci moşnegi şi alţii copii.
BUNICUL A FOST, BUNICA ESTE

E teribilă casa bunicilor!

Uf! De câte ori trebuie să se ducă la bunici cu părinţii, copiii se uită chiorâş unul la altul, strâmbă din buze, dau din cap, şi sunt ca zmeele descălecate de pe vânturi şi arestate în dulap, cu cozile înfăşurate, sfoara depănată şi zbârnâitoarea mută.

Mânile trebuie să fie curate şi dulci la pipăit, unghiile tăiate, părul pieptănat - dar nu cu mânile - hainele periate, ghetele lustruite.

- Să nu vorbiţi tare şi neîntrebaţi, să nu râdeţi prosteşte, să nu puneţi mâna pe lucruri, să nu v-atingeţi de pisici, să nu faceţi obrăznicii...

- Atunci ce să facem?

- Să fiţi cuminţi.

Clasa II

Intoarcerea de la Sinaia cu un tren numit Inter Regio 1621 a durat 12 ore. Cu masina rareori sar de 7. Dar deh, parca e mai bine sa poti face linistit un chef pana la 5 dimineata si sa nu stai stresat toata ziua ca te opreste vreun echipaj si te pune sa sufli in fiola. 

Pana la Sinaia m-au dus Dana si Gogol, care erau invitati acolo la o taiere de motz. In asteptarea trenului, am stat la o cafea intr-un barulet destul de cochet, o adevarata surpriza - adevarul e ca nu te astepti sa vezi altceva decat o taverna sinistra, tinand cont de lumea care misuna pe-acolo. Inauntru, pe pereti, cateva imagini cu gara veche si foarte veche:

Un portret

Ia uite cum mă vedea Maria pe vremea când începea să deseneze:

Un articol al lui Petre Barbu

Deschide fereastra

Dragă telespectatorule,

Îndrăznesc să te întreb ce-ai ajuns de când te uiţi la televizior, zi de zi, an după an. Un om mai bine informat, un om împlinit sau un om modern, cum pretind televiziunile noastre? Nu, ai ajuns un fel de zombi! Uită-te la tine cum îţi începi conversaţiile cu vecinii de palier: „Am văzut aseară la Dan Negru...", „Mâine va fi ger, au anunţat ăştia de la Realitatea...", „Ce-am mai râs la Badea...", „Băsescu a zis la TVR 1..." sau „Boc a greşit, am văzut la Antena 3..." Toate frazele tale conţin „sursa", dar nu pentru că eşti scrupulos, ci pentru că

Pe terasa la Gogol

La Breaza, vineri si sambata, am prins doua zile incredibile. A fost atat de cald incat am stat afara, ca vara, sa bem un pahar de vin. Au iesit mustele, m-a bazait o albina. Iar in curte, sub zapada, am vazut ghiocei. Am stat apoi minute bune cu ochii inchisi si fata in bataia soarelui, retraind, la un moment dat, sentimentul de libertate deplina pe care l-am avut acum niste ani in Alpi, sus, unde intoarce acvila. Mai tarziu, Gogol a stat si ne-a citit cu voce tare, mie si lui Max, din Chaucer. Uite:

Vinul in aer liber

Arta si artistii ei (14)

Mici intamplari cu animale (13)

Scapare la om (3)

Iarna din 1939—1940 a fost deosebit de grea. Geruri aspre, zăpezi mari, lupi mulţi — mai ales jivinele muntelui au dat veacului rău haraci de vieţi multe. într-o zi din acea iarnă grea un ţăran din comuna Ibaneşti de sub Munţii Gurghiului s-a pomenit în curtea lui cu un cerb. Era cerb în vîrsta bărbăţiei, puternic în coarne, mare în trup, însă foarte slăbit.

Postul Pastelui

Luni incepe Postul Pastelui. El este tinut de catre credinciosi pana in data de 14 aprilie. In toata aceasta perioada, ei nu mananca decat legume si fructe. Calugarii din manastiri tin postul inca si mai aspru: de luni pana vineri inclusiv, mananca fara untdelemn, iar in ultimele doua zile nu mananca nimic si nu beau nici apa. Ma gandesc ca nu prea ai ce manca daca nu folosesti niciun fel de grasime. Poate doar supe si ciorbe, paine goala, cartofi fierti care nu aluneca pe gat...

Ideea este ca macar odata in viata un om ar trebui sa incerce experienta asta. Pana la urma ce te poate costa sa incerci? Daca dupa ce trece postul constati ca te-ai vindecat de vreo boala? Daca te trezesti ca ai o intelegere noua a lucrurilor? 

Eu ma gandesc demult sa incerc o astfel de experienta. Poate ce nu e timpul trecut. Poate incep chiar de luni.

Faceti-va bine (67)

Cocotierul

Denumire știinţifică: Cocos nucifera.

Prezentare. Cocotierul este un arbore a cărui înălţime poate ajunge până la 25 de metri. Ca semn distinctiv, are un smoc de frunze uriașe în vârf, de trei – cinci metri lungime fiecare. Cocotierul este, fără îndoială, un arbore simbol pentru zonele tropicale din Africa, Asia, America, Australia. Fructul său este nuca de cocos, care conţine laptele de cocos, un compus sub formă solidă în partea dinspre coajă și sub formă lichidă în interior. Nuca de cocos nu are numai valoare alimentară obișnuită, ca orice fruct, ci și valoare medicinală.

Rasul nebunesc

Aseara am exersat impreuna cu Gogol comportamentul condamnat de Biserica sub numele de "rasul nebunesc". Dupa cum se stie, un adevarat crestin rade cu sfiala, mai mult zambeste, in niciun caz nu scoate sunete ca de curcan, nu se tavaleste pe jos, nu se inroseste la fata si nu ajunge aproape sa se sufoce din cauza rasului. Dar cum poti sa tii seama de ce zice Biserica atunci cand ai in fata niste texte ca acelea din L'ecole, ziarul pe care il scoteam noi prin liceu? I-am adus lui Gogol exemplarele pe care le-am gasit in sipetul fermecat al mamei si el a inceput sa le citeasca cu voce tare. Ei bine, pe parcursul lecturii am practicat rasul nebunesc, in valuri imposibil de imblanzit. Sper ca Dumnezeu sa ne ierte

Starea de fapt

La Gogol. Viata e frumoasa. Maine pe drum catre Timisoara. Mai vorbim.

Clasa I

Mă aflu în Bucureşti, după o călătorie de 10 ore cu trenul. N-am găsit loc la cuşetă, în mod oarecum surprinzător. Nu mă aşteptam ca la mijlocul săptămânii atât de mulţi timişoreni să meargă la Bucureşti. M-am gândit eu bine şi am luat bilet la clasa I. Acolo, de obicei, e puţină lume, din cauza preţului. Dar n-a fost aşa: de data asta şi la clasa I erau locurile ocupate. N-am avut altceva de făcut decât să îmi iau locul într-un compartiment de cinci, unde erau deja instalaţi nişte domni. Unul dintre ei, mai corpolent decât mine, avea loc exact în faţa mea şi îşi întinsese picioarele atât cât îi permitea spaţiul. M-am înghesuit cum am putut şi am reuşit să aţipesc.

De-ale lui Zoscenko (3)

BĂIAT DE LA ORAŞ

În satul Usaci din gubernia Kaluga a avut loc deunăzi o adunare de alegere a unui nou pre­şedinte.

Tovarăşul de la oraş, trimis de celulă, pe nume Vedeornikov, aşezat pe o grămadă de buşteni proaspăt cojiţi, vorbi astfel adunării:

— Cetăţeni, situaţia internaţională e clară. Nu vom stărui deci asupra acestei chestiuni. Să trecem la momentul actual, şi anume la alegerea noului preşedinte în locul lui Kostîliov Ivan. Parazitul ăsta nu poate fi investit cu depline pu­teri şi de aceea se destituie...

De ce suntem in stare

Citesc ceva incredibil, din care aflu urmatoarele: 

Studiile efectuate de psihologi asupra „pragurilor absolute" (Galanter, 1962) au demonstrat că dacă ne încadrăm în limitele normale ale  capacităţilor, atunci: 
•   vom  auzi  ticăitul  unui  ceas  de  mână  de  la  o  distanţă  de  6  metri, într-o  încăpere  silenţioasă;
•   vom putea detecta flacăra unei  lumânări  de  la  48  de  kilometri, noaptea,  în  condiţii  de întuneric  perfect;
•   ne vom da seama că apa este îndulcită, atunci când cantitatea de zahăr este de numai  o  linguriţă  la  7,5  litri  de  apă;
•    vom sesiza că apa este sărată, dacă un singur gram de sare se găseşte în 500 de litri de apă;
•    vom simţi prezenţa unei picături de parfum pulverizate într-un apartament de trei camere;
•   vom fi capabili să simţim aripa unei albine care ni se apropie de obraz, de la o distanţă de 1 centimetru.

Nu cred ca am nimic de comentat.

Chiulul pe bani

Dintr-un bilanţ întocmit de Institutul pentru Politici Publice (IPP), reiese că senatorul  PNL de Bucureşti Crin Antonescu are 0% voturi finale exprimate prin vot electronic (cartelă) în sesiunea septembrie - decembrie 2011. Cu alte cuvinte, el nu a participat la niciuna dintre şedinţele în care s-a acordat votul final pe diverse legi. Sunt absolut convins că dacă ar fi invitat la o emisiune de televiziune şi ar fi întrebat cum explică treaba asta, Crin Antonescu ar răspunde țâfnos şi ar povesti tot felul de lucruri care ar intra pe una dintre urechile electoratului şi ar ieşi pe cealaltă.

Faceti-va bine (66)

Coada zmeului
Denumire știinţifică: Calla palustris.
Prezentare. Coada zmeului este o plantă iubitoare de mare umezeală și de aceea poate fi întâlnită în mlaștini și în ape stătătoare sau lin curgătoare. Dimensiunile acestei plante sunt reduse, rareori trecând de 35 cm. Tulpina este târâtoare. Coada zmeului se remarcă prin rizomul foarte dezvoltat, dar și prin frunzele mari, lucioase, consistente, puternice. Înflorește la sfârșitul primăverii și începutul verii, fructele fiind niște bobiţe roșii. Coada zmeului face parte din familia araceelor. Ca  plantă  medicinală  nu  are  o  importanţă  deosebită.  Pentru  uz  medicinal  se recoltează rizomul, care are gust acru și este toxic.
Substanţe active importante. Coada zmeului este o plantă puţin studiată, dar se bănuiește că ar conţine alcaloizi.
Întrebuinţări. Coada zmeului poate fi folosită pentru combaterea urzicăturilor, vezicaţiilor, iritaţiilor pielii, mușcăturilor de viespi sau albine. Cândva, această plantă era folosită ca antivenin, în cazul mușcăturilor de șarpe.

Robotul înfulecător de pizza

Există oameni care nu privesc niciodată în trecut. Pentru ei tot ce contează este viitorul. Pentru ei nu mai există nimic din ceea ce a fost, lor le vine ușor să plece de oriunde, nu au niciun fel de nostalgie... Ăștia au fost și sunt oamenii cei mai căutați în societate. Pentru că dacă nu ai trecut, nu te poți teme de nimic. Dintre ei își racolează firmele angajații cei mai de nădejde, pe ei îi pot trimite oriunde oricând. Și tot pe ei ii folosesc cu maxim succes serviciile de spionaj. Își poate cineva închipui un James Bond măcinat de dor, gândindu-se cu o figură tristă la „the green grass of home”? Omul fără trecut este un mic robot căruia i s-a dat o pizza uriașă, din care înfulecă necontenit. Gândul nu i se întoarce niciodată la rotunjimea inițială, tot ce are el în cap este să înainteze, să mănânce. Imaginea permanentă din mintea lui este a părții de pizza care i-a mai rămas de consumat. Dacă-l întrebi despre ceea ce a mâncat în trecut, îți spune: „La ce bun să discutăm despre asta? Ce-am mâncat s-a dus. Să discutăm despre viitor”. Uite-așa, robotul mâncător de pizza ajunge într-o zi să înfulece ultima îmbucătură, după care, exact ca omul care și-a trăit viața dând tribut nostalgiei, moare. Asta e toată treaba: mor amândoi la fel. Și nu știu dacă vreunul dintre ei a înțeles mai mult decât celălalt.

Frumusetea inutila

Generatii intregi de elevi au iubit-o pe mama. Nu am auzit pe nimeni, niciodata, vorbind-o de rau. Pe toti i-a inteles, pe toti i-a ajutat, pe toti i-a facut sa citeasca, sa inteleaga... Dar ce folos... Implinirea ei nu a fost sa fie ca profesor. Ea ar fi vrut mult mai mult decat sa fie iubita de elevi. Ar fi vrut sa fiu eu cel care o iubeste, care o pretuieste si care ii calca pe urme. Dar n-a stiut sa vada ca prea multa dragoste sufoca, n-a inteles ca un baiat de 15 ani are nevoie de mai mult decat de o biblioteca. A vrut sa faca din mine omul perfect si asta s-a intors impotriva ei, pentru ca eu n-am priceput decat ca nu sunt lasat sa fiu eu insumi.

Mama...un suflet frumos. La ce foloseste frumusetea? ma intreb acum... 

La ce foloseste frumusetea unei flori daca ea nu este privita de nimeni? Nu exista frumusete in sine, ea are nevoie de privitori. Dar la ce bun pentru cel frumos sa se stie admirat de oricine in afara de persoana pe care el o iubeste?