Un blog pentru linistea adultilor
Totalul afișărilor de pagină
luni, 3 noiembrie 2014
duminică, 2 noiembrie 2014
Blestem pentru absenţii de la vot
De suliţă, de
lance aruncată,
de ghioagă şi de buzdugan strunjit,
de bardă, de săgeată ferecată,
de paloş, de baltag şi de cuţit,
de ţeapă şi de furcă otrăvită,
de iatagan, de cange, de custură
şi de bandiţi pândind la cotitură
să fie daţi grămadă la pământ,
străpunşi în inimi, sfârtecaţi pe rând,
la beregăţi să-i mursece coiotul
de ghioagă şi de buzdugan strunjit,
de bardă, de săgeată ferecată,
de paloş, de baltag şi de cuţit,
de ţeapă şi de furcă otrăvită,
de iatagan, de cange, de custură
şi de bandiţi pândind la cotitură
să fie daţi grămadă la pământ,
străpunşi în inimi, sfârtecaţi pe rând,
la beregăţi să-i mursece coiotul
şi-n fund de
iad să stea cât mai curând
românii care nu-şi exprimă votul!
românii care nu-şi exprimă votul!
sâmbătă, 1 noiembrie 2014
Capcaunul Cumsecade spune din nou adevarul
Obiectivitate şi relativism
Constat că piaţa ideilor e, la toate nivelele, invadată de o inflaţie relativistă care
se ia drept „obiectivitate“. E rău Ponta? Nu zic nu, dar nici Iohannis
nu e mai breaz. Pesedeul e plin de mafioţi? Ce vorbeşti?! Da’ pedeliştii
cum or fi? E defectă Elena Udrea? Dar lasă că nici cu Monica Macovei nu
mi-e ruşine! E Tăriceanu mai „prostănac“ decît chiar Geoană? O fi, dar
nici Blaga nu e chiar atît de diferit de Băsescu! Mai departe: au greşit
ruşii că au forţat frontierele Ucrainei? Să fim „obiectivi“: americanii
ce-au căutat în Irak? S-a băgat Putin peste georgieni? Păi, Obama nu
s-a băgat peste sirieni? Ş.a.m.d. Un demon al entropiei, al unei
omogenizări „analitice“ – din care rezultă că nimeni nu are, de fapt,
dreptate, că nimeni nu e mai „legitim“ decît ceilalţi, ba chiar că cei
care se cred mai „legitimi“ sînt tot nelegitimi, ba chiar niţeluş mai
puţin legitimi decît cealaltă „tabără“ – invadează judecata
„echidistanţilor“ şi se recomandă drept „obiectivitate“.
marți, 28 octombrie 2014
Despre sinucidere si lipsa unui sens (21)
Când îţi pui pentru prima dată întrebarea dacă viaţa
are sens, răspunsul tău va fi, aproape sigur “da, are, doar că eu încă nu l-am
găsit”. Numai că siguranţa asta nu se bazează pe nimic. Te poţi întreba: “dar în
fond ce mă face pe mine să cred că viaţa are sens?” şi atunci o să vezi că începi
să dai din colţ în colţ, pentru că nu ai cum să răspunzi la această întrebare. Aşa
începe vătămarea. Ca să nu o păţeşti, idealul este să nu-ţi pui niciodată întrebarea
asta. Iar dacă ajungi să ţi-o pui, totuşi, trebuie să te mulţumeşti cu un răspuns
simplist şi incomplet. Calea sigură către vătămare este tenacitatea. A te întreba
mereu şi mereu, a nu fi mulţumit cu niciun răspuns şi a căuta mereu altul, care
să te satisfacă, va sfârşi prin a te face să primeşti revelaţia: sensul nu există.
P22
P22
Prefacerea
Adevărat, adevărat zic ţie
că vine o dimineaţă când gunoiul
din găleata de sub chiuvetă
o să miroasă a scorţişoară
şi a miresme de Liban.
sâmbătă, 25 octombrie 2014
Despre sinucidere si lipsa unui sens (20)
După cum am spus, cel vătămat nu trebuie să caute
cauza vătămării în ceilalţi. Nimeni nu e vinovat pentru vătămarea lui. El se
poate gândi, cel mult, la anumite persoane care ar fi putut să fie altfel şi
atunci asta l-ar fi împiedicat să descopere lipsa sensului. In general, astfel
de persoane sunt părinţii, partenerii de viaţă, copiii.
joi, 23 octombrie 2014
Parsecii lui Liiceanu
Gabriel Liiceanu i-a trimis ieri lui Ponta o scrisoare deschisa, cu titlul "Fie-va mila de noi, domnule Ponta" care incepe dupa cum urmeaza:
N-am simțit niciodată nevoia să vă vorbesc. Dacă o fac acum este pentru că aspirați, cu șanse mari se zice, la funcția de președinte al țării. Iar fiind și țara mea, „îmi pasă”. Așa se face că mi-ați ajuns în mod fatal interlocutor.
sâmbătă, 18 octombrie 2014
vineri, 17 octombrie 2014
Pensionari in tramvaie
In toate socotelile electorale pe care le vad - ma refer la cele facute de amatori, pe forumuri, pe bloguri, pe pereti, pensionarii sunt luati in calcul ca fiind votanti de stanga, adica sunt numarati la Ponta. Este plauzibila o asemenea incadrare? In opinia mea nu. Pentru ca nu cred in existenta unui prag de varsta dincolo de care obligatoriu toata lumea devine de stanga.
miercuri, 15 octombrie 2014
Despre sinucidere si lipsa unui sens (19)
Cei care optează pentru medicamente, o pot face şi
dintr-o speranţă că ştiinţa va descoperi până la urmă o metodă de vindecare
pentru “boala” lor. Dar asta nu arată altceva decât faptul că ei nu sunt cu
adevărat vătămaţi.
Femeie aşteptând
-Fii atent, acolo, o vezi? Repede, repede, uite-o!
-E o femeie?
-Da, e chiar o femeie. Priveşte-o cum stă, nu că e impresionant?
-Fantastic! Uite cum stă, într-adevăr! Dar ce face acolo?
-Aşteaptă.
-Pentru numele lui Dumnezeu, ce aşteaptă?
duminică, 12 octombrie 2014
Despre sinucidere si lipsa unui sens (18)
Opţiunea dependenţei de medicamente este a celor care
se tem de moarte. Sunt oameni care se tem de durerea care ar putea însoţi
moartea. Dar un om care este torturat zi şi noapte nu se teme de durerea pe
care ar simţi-o în momentul morţii. Teama de durere este, în realitate, teama
de persistenţa durerii. Nimeni nu se teme de o durere care ţine o secundă, ci
de o durere care ţine minute sau ore. Dacă ştii că mori şi durerea încetează,
nu are de ce să-ţi fie frică – afară de cazul, extrem de puţin probabil, în
care durerea ar continua după moarte, conform unei posibile dar forţate
interpretări a cuvintelor lui Cristos: “în ce te voi găsi, în aceea te voi
judeca”. Cel care este torturat de lipsa de sens nu se teme nici de moarte,
nici de eventuala durere care ar acompania-o. Cel care se teme, nu este cu adevărat
vătămat.
P19
P19
Starea impotriva
Stau şi mă-ntreb ce vrei, în fond,
de la mine -
a spus vocea din spatele
meu.
De peste patruzeci de ani mă tot calomniezi
fără-ncetare, de parcă
n-ai mai avea şi altceva de făcut.
Ba că n-am
separat suficient de bine
lumina de-ntuneric,
ba că puteam să găsesc un pretext mai bun
ca să-i alung pe-ai tăi din Grădina Edenului
şi câte altele. Ce vrei, de
fapt? Hai, vorbeşte,
azi sunt dispus să-ţi dau orice mi-ai cere.
marți, 7 octombrie 2014
Despre sinucidere si lipsa unui sens (17)
Faptul că suferinţa nu e tot timpul la fel de
intensă, te poate face să-ţi pui întrebarea dacă nu ar exista o cale, o metodă,
de a o menţine la o intensitate minimă pe perioade lungi. Asta înseamnă, mai pe
scurt, să recunoşti că eşti un om bolnav şi să începi să cauţi un tratament. El
există şi doctorul tău ţi-l poate recomanda. Nu trebuie decât să iei anumite
pastile. Problema cu pastilele este că ele nu vindecă “boala” ci doar îi
atenuează simptomele.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)