Posibilitatea
de a invoca principiul corectitudinii politice a determinat multe doamne și
domnișoare sensibile să atace vechile tabu-uri. Unul dintre ele este acela care
pretinde că femeia trebuie să stea la cratiță. Încă mai există în România o
sumedenie de bărbați care se căsătoresc doar ca să aibă pe cineva care să le
gătească și să le spele, în vreme ce ei stau la cârciumă. Femeia, spun aceștia,
nu are altceva de făcut decât să vadă de casă, nicidecum să muncească undeva și
cu atât mai puțin – Doamne ferește – să câștige mai bine decât un bărbat.
Un blog pentru linistea adultilor
Totalul afișărilor de pagină
joi, 10 noiembrie 2016
Fascisto-bolșevismul progresist
Dintr-un excelent articol publicat de Bogdan Duca pe blogul lui https://bogdanduca.wordpress.com/
Victoria lui Donald Trump este votul (disperat) al unei Americi care se încăpăţânează să nu capituleze în faţa unei monstruozităţi ideologice: fascisto-bolşevismul progresist.
Acest fascism progresist este ideologia ce tinde să devină dominantă şi în Uniunea Europeană.
El pretinde atotputernicia Statului, care poate redefini realităţi: cum ar fi viaţa, moartea, familia, căsătoria, normalitatea.
El pretinde oamenilor, ca în 1984 al lui Orwell, să îşi controleze limbajul şi gândirea, după norme corecte ideologic, impuse.
Trump și ignoranții lui Hillary Clinton
Într-o excelentă analiză publicată de Valentin Naumescu pe site-ul cursdeguvernare.ro, autorul scrie: „cu cât tabăra Clinton îl numea mai intens pe Trump „rasist şi sexist”, cu atât acesta creştea mai mult în sondaje. Aceasta este adevărata faţă a majorităţii tăcute a societăţii americane, încă albe, care nu avea acces (pentru că este profund ignorantă, ca şi o mare parte din susţinătorii lui Hillary Clinton de altfel, să nu ne facem iluzii) la poziţii guvernamentale şi politice, la cariere în universităţi, la mass-media, la dezbaterile intelectuale, şi se simţea exclusă din propria ţară.”
miercuri, 9 noiembrie 2016
Omul PC al lui Teodor Baconschi
Omul PC (corect politic, nota
mea) nu mai are memorie. A fost deprins să privească trecutul odiosului om alb
ca pe o colecţie de orori indicibile. Nimic din ce a făcut gloria militară,
intelectuală sau religioasă a Occidentului nu mai poate fi salvat. Totul a fost
minciună, opium pentru popor, sclavie, cucerire ilegitimă, opresiune socială,
crimă, genocid, viol.
Corectitudinea politică văzută de Patapievici
Corectitudinea politică – cea
mai recentă reacție de înregimentare, de cartelare sectară și de ripostă
politică a vechiului filistinism, pe care tradiționala alianță dintre prostie,
îngustime de spirit și resentiment o ridică împotriva tuturor manifestărilor de
nonconformism, de spontaneitate și de bogăție necenzurată a vieții. Nou este
doar faptul că ura înverșunată față de non-conformiști pe care o resimt
promotorii corectitudinii politice poate fi azi, în sfârșit, organizată în așa
fel încât să fie recunoscută și organizată de stat. De aici și deosebirea
dintre vechii filistini și noii filistini, corecții politic – primii aveau
complexe de inferioritate, ultimii le-au depășit.
luni, 7 noiembrie 2016
Macedonski prozator (1)
SOARE ȘI GRÂU
Şoseaua, panglică prăfuită, înainta prin albăstrimea zilei peste care soarele
îşi cernea strălucirea. În urmă, verdeaţa unei păduri încingea cîmpul cu un
brîu ce, prelungindu-se spre dreapta şi spre stînga, se ştergea neîncetat mai
mult şi sfîrşea prin a se topi de-o parte şi de alta în zarea depărtărilor.
Încolo, spre Bucureşti, şesul se desfăşura — aproape fără cute — o stepă
veselă ce se împreuna la orizont cu cerul: vechea şi scumpa noastră Românie,
peste care griul îşi trece vara uriaşul talaz de aur.
Dar marea de spice galbene era mîncată, pe locuri, de mici cîmpuri intrate
în stăpînirea florilor de cicoare albastre, în a garofiţelor pembé şi în a
muşeţelului galben şi alb.
marți, 1 noiembrie 2016
Tectonici, adesea ciudate... Însemnări despre poezia lui Raul Sebastian Baz
O cronică apărută în revista „Sintagme literare”, sub semnătura criticului Ionel Bota. Pentru cei care nu știu, precizez că revista este copilul de suflet al poetului și prozatorului Geo Galetaru.
În poezia de azi, foarte mulți
autori au izbândit doar dacă au avut, cum s-ar spune, intuiția unor mecanisme
de stimulare. Civilizația se grăbește, în zodia culturilor hibride au loc
tectonici adesea ciudate unde amorul ori pitorescul captivant al geografiilor
ființei acoperă interesul firesc pentru alte (obligatorii) teme din proiectele
poetului contemporan.
sâmbătă, 22 octombrie 2016
Bârfa și moartea
„Cel ce posteşte de bucate, posteşte zadarnic dacă postul lui nu este însoţit şi de postul celălalt, sufletesc: postul de rele. Postul de rele, postul de păcate este obligatoriu, mai ales postul gurii. De pildă, dacă bârfeşti, chiar dacă nu mănânci nimic, tot în iad te duci.”
Am citit textul ăsta într-o cărțulie scrisă de un anume Sofian, călugăr îmbunătățit, care știe exact cum stau lucrurile și ne învață cele bune și de folos sufletelor și trupurilor noastre amin. Mi-am pus o întrebare extrem de simplă: de unde știe părintele Sofian că dacă bârfești te duci în iad? Căutând, am dat peste cuvintele lui Pavel, din Epistola către Romani:
vineri, 14 octombrie 2016
O domnișoară supranumită Robotul
O povestire a lui Truman Capote. Simplă și frumoasă. Recomand cartea din care am extras-o, anume „Acum ne despărțim”, apărută la Editura ART. Sunt 14 povestiri, traduse de Iulia Arsintescu. E vorba despre scrieri uitate și redescoperite ale lui Capote
UNDE
ÎNCEPE LUMEA
Domnişoara
Carter explica ciudăţeniile algebrei de aproape douăzeci de minute, deja. Sally
s-a uitat plină de silă la acele ceasului din clasă, care înaintau ca melcul. Încă
douăzeci şi cinci de minute, numai, şi pe urmă libertatea - dulcea, scumpa
libertate.
miercuri, 12 octombrie 2016
Lucrețiu și moartea
Lucrețiu (Titus Lucretius Carus) (ca. 99 î.Hr.- ca. 55 î.Hr.) a fost un poet și filozof latin. Singura sa lucrare cunoscută este poemul filozofic De Rerum Natura (Despre natura lucrurilor). Lucrețiu a continuat și dezvoltat concepția atomistă a lui Epicur, fiind adeptul și discipolul acestuia. În De Rerum Natura, Lucrețiu tratează lumea microscopică a atomilor, ființa umană și universul. Lucrețiu expune ideea mortalității sufletului și a universului, ceea se explică prin asocierea și separarea atomilor. Opera lui Lucrețiu se caracterizează prin realismul imaginației, forța vizionară, bogăția și varietatea descrierilor, intuirea sensibilă și filozofică a naturii, pasiune și ironie, clasicismul expresiei.
Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Titus_Lucretius_Carus
Reproduc, mai jos, ultima parte a capitolului III din acest uimitor poem.
vineri, 7 octombrie 2016
Despre ignoranța care poate ucide - cazul Gyuri Pascu
Două tragedii de o factură mai aparte au avut loc în ultima vreme: Gyuri Pascu a murit în urma unor evenimente bizare, iar la Târgu Mureș a ieșit la iveală cazul unui fost muzician care a racolat timp de opt ani studente de la Universitatea de Artă pe care le-a exploatat sexual. De ce alătur eu aceste două tragedii? Pentru că ele au un element comun: ignoranța. O să explic despre ce este vorba.
joi, 29 septembrie 2016
Jocuri cu burta plină
La sugestia bunului meu prieten Gogol, postez aici lista jocurilor pe care le juca Gargantua după masa de prânz. Munca sisifică a echivalării i se datorează lui Romulus Vulpescu.
Coloare,
Coloare,
protos
,
tacă
sau panţarola, maslă — bătătoare, coz sau tromf,
picatu
sau ferbere cu şantel şi fără,
tablanet
şi oglindă,
duminică, 25 septembrie 2016
Pe cine alege Dumnezeu
Căile de acces la
Hristos sunt infinit diversificate. El îşi alege drept vase de cinste oameni întru
totul feluriţi şi la prima vedere neadecvaţi a-i fi slujitori: un desfrânat ca
Fericitul Augustin, un ofiţer aspru ca Ignaţiu de Loyola, un vrăjitor ca Sf.
Ciprian, un poet vitalist ca Paul Claudel (potopit de har în spatele unui stâlp
din Catedrala Notre Dame a Parisului), un rebel, un contestatar ca poetul
Arthur Rimbaud, un răzvrătit ca F.M. Dostoievski (în ocna lui siberiană) ori ca
Silvio Pellico (în temniţa lui moravă)
vineri, 23 septembrie 2016
Cazul Olivia Steer
Această femeie, Olivia Steer, care se bucură de o anumită notorietate în urma faptului că a fost prezentatoare la un post de televiziune, a lansat în oceanul Internetului mai multe idei cel puțin bizare: femeile nu trebuie să facă mamografie, copiii nu trebuie să fie vaccinați, cancerul se vindecă de la sine și altele asemenea. Sigur că într-o țară liberă, fiecare poate susține orice fel de idei, câtă vreme nu încalcă vreo lege. Olivia Steer ar putea susține, de exemplu, că spălatul pe dinți este cancerigen, că mersul încălțat conduce la depresie, că bătutul din palme la concert afectează urechea internă și câte altele.
joi, 22 septembrie 2016
Ultimul călău al Moldovei
Faimosul
călău, cel de pe urmă călău, Gavril Buzatu, îşi îndeplinea meseria lui cu multă
punctualitate. Când era vreo execuţie de săvârşit, dânsul era persoana asupra
căreia erau aţintite privirile tuturora. Un grup de oameni se zărea din
depărtare. Cu cât se apropia, cu atât şi norodul se înmulţea. Iată o femeie,
care mai mult era târâtă decât mergea. Din când în când cădea în genunchi,
împreunându-şi mânile. Cei de la spate însă îi dădeau zor de mers. Atunci dânsa
pornea în goană, urlând sălbatec, sfâşietor, îngrozind liniştea molcomitoare a
oraşului Iaşi. Călăul Gavril o aştepta.
duminică, 18 septembrie 2016
Cazul Boureanu și pitecantropii mileniului III
Cazul Boureanu - fostul deputat care își maltratează copilul de 15 ani - este deosebit de interesant prin reacțiile pe care le stârnește. Mulți oameni normali consideră că Boureanu este de condamnat, pentru că violența asupra copiilor nu poate fi acceptată. Alții, însă, sunt atrași mai degrabă de varianta în care individul face exact ceea ce trebuie, pentru că fata lui este o individă nestăpânită, care a plecat pe un drum greșit etc. Opiniile lor se pot grupa sub sigla „da, dar”.
sâmbătă, 17 septembrie 2016
Cazul Ionescu
De-a lungul vieții sale păcătoase, Ionescu a făcut tot ce se putea pentru a ajunge la vârsta a treia golit de orice înseamnă suflet. El a fost mereu nemulțumit de tot și de toate, a refuzat să se deschidă în fața celorlalți, a făcut exclusiv ce a vrut, nu a luat nimic în serios, și-a bătut joc de cei care dovedeau sensibilitate, de cei naivi, a luat în derâdere iubirea, credința, a fost, cu alte cuvinte, un om de nimic - în termenii folosiți în cărțile de morală.
vineri, 16 septembrie 2016
Cum a oprit Dumnezeu soarele
O aparent nouă mizerie propagandistică a sectanților - de data asta e vorba, s-ar părea, de prezbiterieni - face înconjurul internetului. Fără niciun fel de jenă, ei lansează un pseudo-articol din care aflăm că NASA tocmai a descoperit dovada că tot ce scrie în Biblie este adevărat. Cum? Ia uite:
„Oamenii de ştiinţă inspectau poziţia mai multor obiecte spaţiale, inclusiv a soarelui, a lunii și a planetelor în 100 și 1000 de ani - acest lucru este făcut regulat pentru a preveni ciocnirea sateliţilor noştri cu orbitele planetelor.
„Oamenii de ştiinţă inspectau poziţia mai multor obiecte spaţiale, inclusiv a soarelui, a lunii și a planetelor în 100 și 1000 de ani - acest lucru este făcut regulat pentru a preveni ciocnirea sateliţilor noştri cu orbitele planetelor.
sâmbătă, 10 septembrie 2016
Crede și nu cerceta
Intru din când în când în discuții cu persoane care cred cu tărie că pentru a înțelege lumea nu este nevoie de gândire, ci de simțire. Temele abordate sunt, de obicei, legate de anumite fenomene care, în credința preopinenților, au un caracter supranatural. De exemplu, coincidențele. Sau visele. Spre surprinderea mea, există oameni care știu exact ce înseamnă o coincidență sau faptul că ai visat usturoi. Pentru ei, faptul că trece un fluture exact când ți-ai spălat părul are o semnificație specială. Dacă miaună mâța când bate ora exactă, la fel. O răceală e semn divin, sughițul vine din astral, musafirii sunt trimiși de energia karmică etc etc.
Eminescu la Vanghelie
Despre Eminescu, amintirile curgeau la laşi, căci aici şi-a petrecut dânsul o bună parte din viaţa-i amărâtă.
Intr’o odăiţă mică din rândul de jos al vechiului hotel Vanghelie, pe atunci proprietatea lui Vasile Sion Gherei, tatăl d-lui Petru Sion, se auzi într’o seară un schimb de voci, între nişte cântăreţe şi un om de statură potrivită, cu ochii mari, negri, visători, cu o musteaţă neagră, cu o pălărie înaltă tot neagră și îmbrăcat cu un palton bătând într’o culoare verzie, din buzunarul căruia scotea nişte alune şi le mânca: „Fräulein... fräulein, machen sie auf, geh... zum teufel...“
Abonați-vă la:
Postări (Atom)