GÂNDITORII
— Kris, e din cauza acelei experienţe?
Am tresărit la auzul glasului ei.
Stătusem închis, fără somn, de ore în şir, scrutând bezna, însingurat, fiindcă
nu-mi ajungea de la Harey nici măcar respiraţia, şi asaltat de gândurile nopţii
întortocheate, ca labirinturile, halucinante, doar pe jumătate înţelese şi, de
aceea, crescute la noi dimensiuni şi semnificaţii; o uitasem pe fata de lângă
mine.
— De unde ştii... că nu dorm...? am întrebat. În glasul meu
vibrau inflexiunile spaimei.
— După cum respiri..., mi-a răspuns pe tonul sfios al unei
scuze. Nu voiam să te tulbur... Dacă nu poţi vorbi...