Ipoteza siluriană

Pe planeta numită Pământ, peste 7 miliarde de oameni își desfășoară activitățile zilnice. În fiecare an, zeci de milioane se nasc și zeci de milioane mor, lăsând urme ale existenței lor în aer, apă, sol și chiar în spațiu. Totuși, aceste semne nu vor dura pentru totdeauna. În câteva sute de ani, clădirile noastre se vor prăbuși, monumentele noastre din piatră, plasticul, polistirenul și chiar dovezile eforturilor noastre nucleare vor dispărea. Această realizare a dus la o întrebare care intrigă: Cum am putea fi siguri că noi am fost prima civilizație avansată pe Pământ? Conform Ipotezei Siluriene, nu putem fi siguri. Această ipoteză sugerează o premisă fascinantă: poate că, cu mult înainte de oameni, au existat alte civilizații avansate care nu au lăsat nicio urmă pentru noi.

Incendiul care nu poate fi stins

 

Centralia este un oraș minier aproape abandonat din Pennsylvania, cunoscut pentru incendiul subteran al unui strat de cărbune care arde de zeci de ani. Acest incendiu a început în 1962 și continuă să ardă și în prezent. Iată câteva detalii despre focul din Centralia
Incendiul a început pe 27 mai 1962, când un foc controlat într-o groapă de gunoi a aprins un strat de cărbune în mina subterană abandonată.
Focul s-a extins rapid prin rețelele de mină, datorită prezenței cărbunelui, care este un material inflamabil.

Moartea lui Arhimede - o poveste a lui Karel Čapek

 MOARTEA LUI ARHIMEDE

Lucrurile nu s-au petrecut chiar aşa cum scrie în manualele de şcoală. Da, e adevărat că Arhimede a fost ucis cu prilejul cuceririi Siracuzei de către romani, dar că un soldat roman a pă­truns la el cu gîndul de a-l face prizonier şi că Arhimede, cufundat în studiul figurilor sale geo­metrice, i-ar fi strigat enervat: „Nu-mi atinge cercurile!" — asta nu mai e adevărat!

O scrisoare care mi-a plăcut

Am primit pe mail un text intitulat „Scrisoare pentru oamenii de Acțiune”. Nu prea citesc eu texte venite dinspre partide, dar ăsta chiat mi-a plăcut. Vine de la un partid de care n-am auzit, numit România în Acțiune și mi s-a părut că pune problemele corect. Iată-l:

Se spune despre unii oameni că nu văd pădurea din cauza copacilor. E vorba despre cei care dau o importanță atât de mare amănuntelor, încât scapă din vedere ansamblul în întregul lui. Prea puțin se vorbește însă despre cei care nu văd copacii din cauza pădurii. Astfel de oameni sunt, de exemplu, cei care privesc de pe margine lumea politică și fac afirmații de genul „toate partidele sunt o apă și-un pământ”. Și, spunând asta, ei nu văd că, din loc în loc, există politicieni care luptă pentru ca legile să fie bune și fiecare să răspundă pentru faptele lui, pentru ca banii publici să nu mai fie deturnați, afacerile să fie corecte, justiția să își facă treaba, pacienții să fie tratați conform jurământului pe care-l depun medicii, copiii noștri să aibă parte de educație reală și câte altele.

A început manipularea pentru alegerile din 2024

Manipulatorii, cei care folosesc ignoranța, lipsa de educație și naivitatea multora dintre români, au trecut la atacuri absolut ridicole la adresa lui Iohannis pe tema deplasărilor pe care le face el cu avioane particulare închiriate pe bani mulți. De ce spun că atacurile sunt ridicole? Pentru că ținta lor e una de doi lei. Vor să ne inflameze contra unui om care nu mai are nimic de pierdut. Ce se poate întâmpla dacă Iohannis este făcut terci de toată mass-media pe tema zborurilor cu aeronave particulare scumpe, care mai fac și escale la Sibiu ca s-o îmbarce pe Carmen Iohannis? Vă spun eu: nimic! Iohannis nu mai poate candida, așa că dacă vrea poate face orice-i trece prin cap pe banii noștri până predă cheile de la Cotroceni. Și atunci care e miza? De ce urlă toți ca o haită de giboni - „Iohannis zboară cu firme private și plătește zeci de mii de euro, pe când președinții Cehiei, Moldovei etc, merg pe-afară cu avioane de linie?” Simplu: manipulatorii au găsit această cale de a ne determina să ignorăm mizeria partidelor! PSD, PNL, AUR, pot face absolut orice, noi suntem împinși să ne revoltăm contra lui Iohannis! Ca niște tauri care văd numai eșarfa roșie, nu și pe cei care o flutură.

Desigur, nu înseamnă că acțiunile lui Iohannis nu sunt samavolnice. Nu o să-mi iert toată viața că l-am votat în 2014. Despre un trădător ca el rar mi-a fost dat să citesc. Dar acum, când el nu mai valorează politic nici cât un ciorap de-al lui Băsescu și este folosit de manipulatori pentru o nouă inducere în eroare a românilor, îmi permit să spun: fiți atenți, oameni buni!

O scrisorică publicată în anul 1931 de „Calendarul Cooperatorului Român”

Săltarea noastră din viitor 

Chiar cel obişnuit să nu bage prea mult în samă viaţa din jurul său, nu poate să nesocotească adâncile prefaceri prin care trecem. Sunt prea bătătoare la ochi, prea usturătoare pentru unii urmările lor, ca să nu fie simţite.
Unele prefaceri, cum sunt cele politice, înseamnă zorile unei lumi nouă. Altele, cum sunt cele economice, au adus o destrămare aşa de adâncă a ţăsutului de până acum, încât cer fără zăbavă, fără doar şi poate, o nouă îndrumare a treburilor obşteşti, pentru ca viaţa tuturora să nu sufere. Intre acestea este şi îmbucătăţirea pământului la muncitorii care-l lucrau. E o mare dreptate înfăptuită, nimeni n-are cum zice altfel. Se cuvine să fie înţeleasă de toată lumea, ca pe lângă dreptate să se înfăptuiască şi o săltare din loc.

Minuni și false minuni (4)

O ÎNŢELEPCIUNE NEBUNEASCĂ ŞI O FALSĂ MISTICĂ

În babilonia pe care îngerul căzut a căutat să o provoace în lume, în toate domeniile de gîndire, ca un surplus al ereziilor fără de număr apărute în credinţă de atîtea veacuri, sînt de reţinut şi rătăcirile care au ieşit de pe urma unor teorii „ştiinţifice”. Aşa de pildă: teoria darwinistă a descendenţei omului din maimuţă sau susţinerea existenţei omului pe pămînt de mai multe sute de mii de ani, deci împotriva adevărului biblic, precum şi afirmarea apariţiei iniţiale a omului pe cale naturalistă şi nu dintr-o spiţă unitară, adamica şi genetică.

Despre femei

 „Dacă eternul masculin, în termeni ideali, constă în ceea ce aş numi geniul dăruirii – îi explică odată Zacharias Lichter unui tânăr care făcea declaraţii misogine –, eternul feminin l-aş identifica geniului receptivităţii. Numai aşa îmi explic, de pildă, un fapt destul de curios la prima vedere: sentimentul deplinei înţelegeri, al unei înţelegeri stimulatoare, care-mi dă aripi şi mă face să planez în spaţii din ce în ce mai pure, îl am mai rareori cu bărbaţii decât cu femeile, chiar şi cele mai simple.

Subiecte pentru bacalaureatul viitorului - matematică

 1. Se dau punctele A și B. Desenați segmentul AB.

 2. Desenați punctele E și F astfel încât E să se afle, iar F să nu se afle pe segmentul AB.

 3. Distanța dintre A și B este 1m. Atunci distanța dintre B și A este: 

    a) 2m  b) 3m  c) 1m  d) Nu se poate calcula

 4. Se dă mulțimea A = {1, 2}. Atunci numărul elementelor lui A este:        

    a) 1  b) 2  c) 3  d) Nu se poate determina.

 5. Scrieți numerele naturale mai mari decât 2 și mai mici decât 5.

Instrucțiuni pentru control

Inspectorii DSP Mureș au mers în control la un azil numit „Căsuța lu' Min”, în comuna Bărdești. Și nu doar o dată, ci de trei ori: 14, 20, 26 iulie. Au constatat că totul e în regulă, așa că s-au dus de unde au venit. 
La câteva zile după ultimul control, Centrul pentru Resurse Juridice (CRJ), cel care a descoperit căminele groazei din Voluntari, a mers la Bărdești, în urma unei sesizări și a găsit infernul lui Bosch: „oameni care zăceau culcați pe saltele murdare de fecale, urină și sânge, cu muște pe ei, care nu se puteau apăra și nu puteau cere ajutor”. Unde i-au găsit? În spatele unor perdele, în niște camere în care inspectorii DSP nu au catadicsit să intre.

Procesul Mistreților - o povestire din Scorțeni

 Procesul Mistreților

„În cătunul Mislea este un penitenciar instalat în interiorul fostei monastiri „Mislea” unde se dețin minorii căzuți în diferite crime și al căror număr variază între una și două sute.”

Asta ne spune George Ion Lahovary în lucrarea lui „Marele dicționar geografic al Romîniei”, apărut în 1898. Astăzi nu foarte multă lume știe că la Mislea chiliile nu erau adevărate celule, deoarece nu pentru așa ceva fuseseră construite, așa că era ușor pentru deținuți să ascundă arme acolo, ori să evadeze. În plus, la Mislea erau și destui deținuți majori, care impuneau propria lege în interiorul penitenciarului. Cei mai puternici dintre aceștia îi terorizau pe minori, îi abuzau sexual, le luau cu forța toate bunurile, îi schingiuiau doar ca să se distreze, iar asta a dus la sinuciderea, în 1892, a unui copil de 14 ani, căruia i se spunea Tomiță. Cel care-l determinase să facă pasul fusese un grec pe nume Fănică Teodoru, în vârstă de 26 de ani, închis pentru crimă.

Uite ce pățești dacă mănânci bomboane belgiene...

Cu privire la diavol

„Ce este diavolul?“, fusese întrebat odată Zacharias Lichter. „În primul rând – răspunsese el –, diavolul nu este; nici măcar nu încearcă să fie, ştiind că nu va fi niciodată. Plecând de la Dostoievski, diavolul îmi apare ca o încorporare simbolică a mediocrităţii conştiente de ea însăşi, a ceea ce ar trebui să se numească, poate, «complexul de mediocritate» – dând, fireşte, psihologicului un sens ontologic.

O cronică la volumul meu „Cu fața la pământ”

Vino numai și atunci vei vedea

        Acest volum de versuri este mai mult decât „o pendulare între Divinitate şi sine”, cum îl definea istoricul Cristian Crăciun. Este mai degrabă o modalitate subtilă și profundă de a aduce învăţăturile evanghelice în prezent printr-o decantare, printr-o sublimare a acestora în forma unor concluzii imprevizibile, posibile, care aparțin exclusiv autorului.

Titlul volumului pare a fi în contradicţie cu mesajele poemelor care îţi ajung la suflet şi te înalţă spiritual.

Sfaturi isihaste

Nu fi fixist (adică să faci doar ce crezi tu); cu voinţă ascultă şi de alţii. Astfel te vei vindeca de propriile iluzii şi încăpăţânare. Nu fi izolat şi însingurat, ci în dialog cu toţi şi cu toate (păcatul demonic face tocmai un gol de dialog). Viaţa este Comunicabilitate. Fii comunicabil chiar dacă te forţezi. Fii Vesel chiar dacă nu te simţi bine, pentru că fondul Vieţii este Bucuria-Lumina. Impune-ţi un zâmbet permanent. Suportă şi ce nu-ţi place la alţii şi treci peste toate defectele lor (care sunt legate de caracterul propriu). Nu mustra direct, nu spune greşelile, fii delicat când faci, totuşi, câte o observaţie. Nu te enerva că alţii nu sunt ca tine şi-ţi stau chiar împotrivă. Astfel te vei vindeca de contrarietate şi te vei bucura de convieţuire în tot momentul. 

Vaca la roșii - poveste din Fulga

Una dintre metodele de super-centralizare promovate de PCR în anii dictatorului Ceaușescu, a fost înființarea unor așa-numite Asociații Economice Intercooperatiste, care nu erau altceva decât conglomerate de CAP-uri, mai ușor de controlat de partid și securitate și de unde, după cum a spus țăranul Ion Potroanchenu din Fulga la o beție, „se poate fura cu două sau mai multe mâini”.

Fluturele mov - Poveste din Șotrile

Cei care caută, în oceanul Internetului, informații despre chihlimbar, află câteva lucruri interesante: „Chihlimbarul, numit și ambră galbenă, este o piatră semiprețioasă de culoare galbenă, transparentă, opacă sau translucidă, cu incluziuni translucide sau opace, de origine organică, provenind din rășină fosilă produsă în special de pin.”

„Vârsta chihlimbarului este apreciată la până la 260 milioane de ani. Prezintă pentru cercetătorii paleontologi o importanță deosebită, prin incluziunile de fosile conservate perfect, timp de milioane de ani, în masa rășinii.”

Moartea vine printr-un canal de premolar

Pe 27 octombrie 2022 am mers la cabinetul medical al liceului din Breaza unde sunt profesor, ca să cer un antibiotic - mai precis niște Augmentin. Motivul? O durere super neplăcută la un premolar - cel cu numărul 34. Doamna doctor, care, întâmplător, este stomatolog, s-a uitat, a văzut cum e treaba, mi-a dat augmentinul și un antiinflamator, după care m-a trimis la un anume doctor din Ploiești, care, zicea dumneaei, este un dentist foarte bun. M-am mirat puțin - de ce adică un stomatolog să te trimită la altul, dar n-am zis nimic.

Cioran despre Borges

Dragă prietene,
În noiembrie, cînd ai trecut prin Paris, m-ai rugat să colaborez la un volum omagial consacrat lui Borges. Prima mea reacţie a fost negativă; a doua . . . la fel. La ce bun să-l omagiem cînd înseşi universităţile o fac? Neşansa de a fi recunoscut s-a abătut asupra lui. Merita o soartă mai bună. Merita să rămînă în umbră, în zona imperceptibilului, merita să rămînă la fel de insesizabil şi de nepopular ca nuanţa, care este, cu adevărat, domeniul lui. Consacrarea e cea mai cruntă pedeapsă - pentru un scriitor în general şi în special pentru un scriitor de genul lui. Din momentul în care toţi îl citează nu mai poţi să-l citezi, sau, dacă o faci, ai sentimentul că vii să îngroşi masa „admiratorilor”, a duşmanilor săi. Cei ce vor cu orice preţ să-i facă dreptate nu fac în realitate decît să-i grăbească prăbuşirea. Mă opresc, căci dacă aş ţine-o pe tonul acesta aş sfîrşi prin a-i plînge pe umăr. Or, avem toate motivele să credem că-şi plînge soarta el însuşi. 

Despre curaj

„Temperamental – mărturisea odată Zacharias Lichter – sunt un anxios obsesiv şi chiar un laş. În unele circumstanţe, care n-ar produce poate nici o reacţie unui om normal, un val de spaimă fiziologică mă aruncă în demenţă. De pildă câinii, acei câini vagabonzi în ochii cărora luceşte o infinită blândeţe, acei câini tragici care – după cât se spune – sunt uneori capabili de gestul sinuciderii, îmi provoacă, atunci când îi văd, o incontrolabilă, imensă, violentă şi câteodată paralizantă teroare. Încep să urlu, o iau la fugă ca un apucat (spre stupoarea trecătorilor) sau rămân, fără să-mi pot da seama, încremenit, într-o stare catatonică, cu privirile fascinate. Odată am stat aşa, în mijlocul unei străzi (era o vară uscată şi caldă, cu miros de asfalt încins), aproape o oră; câinele se gudura pe lângă mine, mă mirosea, şi eu eram incapabil să fac cel mai mic gest, să articulez cel mai slab sunet.“