Placinte cu branza si cu carne

A cincea zi cu Herbalife. Am fost la control, la tipul care mi-a vandut produsele si care m-a masurat si verificat cu tot felul de aparate. Are un catastif unde noteaza meticulos evolutia slabirii mele. Mi-a masurat iarasi circumferinta gatului, a toracelui, a bratului, a abdomenului, a pulpei, a gambei. O fi uitat ceva? Apoi, a verificat pe aparate cata grasime mai am, ce indice de masa musculara si multe alte lucruri interesante dar care pe mine ma lasa rece: EU VREAU SA DAU BURTA JOS!!!!

OK, mi-am iesit din fire, este efectul detoxifierii. Prezint scuze. 

In patru zile am slabit 1,4 kg. Asadar pot spera ca intr-o luna o sa ajung sa descarc vreo 7 kg. Nu mi se pare rau! Totul e sa rezist. Chiar acum, cand scriu, ma cam incearca o mica pofta de placintele cu branza si cu carne. Foame nu-mi e, dar pofta...mama, mama!

Cat eram acolo, in birou, a aparut si o tipa de la ei cu care am facut cunostinta data trecuta. Cand a auzit ca am dat jos 1,4 kg, a inceput sa topaie, scotand tot felul de exclamatii: bravo!, excelent!, nemaipomenit!, fantastic!, tine-o tot asa!, cand ajungi sub suta facem chef mare! Ziceai ca a slabit ea personal si ca acei 1,4 kg erau tot ce-i mai prisosea ca sa ajunga Miss Univers. Lunea viitoare ma duc din nou.

Saliva de purice

Deoarece Richi2 (zis, de-acum inainte, Richi) are nu stiu ce probleme care-l determina sa se scarpine necontenit, Ali cea cuminte s-a gandit ca e bine sa il duca la veterinar. Eu nefiind acasa, l-a dus fara sa ma mai anunte. Acolo, au constatat ca are nu stiu ce probleme de la pureci si ca saliva de pureci (nu stiam ca exista asa ceva) ii irita pielea. Acum va trebui sa-i dam pilule. 

Pentru ca tot era acolo si pentru ca baietii de la cabinet sunt foarte comunicativi, s-a gandit Ali sa-i intrebe cum e cu soriceii dansatori. Ei bine, vestea primita mi se pare alarmanta: soricioaicele intra in calduri odata la patru zile! Sunt gestante doua saptamani, nasc, apoi ciclul se repeta. Asta poate genera diverse probleme de perspicacitate: daca la inceput am o soricioaica si un soarece care fac patru pui - doua femele si doi masculi si apoi fiecare femela se imperecheaza si face cate patru pui si apoi din nou etc, oare cati soareci o sa am dupa un an? Si cat de mare va trebui sa fie terariul care sa-i cuprinda pe toti? Si cati bani va trebui sa cheltui eu lunar pe mancarea lor? Dar doctorul care o sa-mi desfunde de doua ori pe saptamana urechile nimicite de chitaitul sutelor de soricei  cat o sa ma coste? Da' halatu', cat e halatu'?

Purice hranindu-se din pielea lui Richi

Inca o poveste a lui Andersen

Cufărul zburător

Era odată un negustor asa de bogat încât ar fi putut să pardosească cu bani de argint toată strada lui si pe lângă asta si o ulicioară. Dar nu le pardosea pentru că-si întrebuinta altfel banii si când dădea o para, lua înapoi un galben, fiindcă era foarte dibaci. Dar într-o bună zi a murit.

Fecioru-său a mostenit toată averea si, când s-a văzut cu atâta bănet, a început să ducă o viată de petreceri; făcea zmee din banii de hârtie si arunca în apă galbeni în loc de pietre. Cu asemenea îndeletniciri, paralele s-au isprăvit repede si nu i-au mai rămas decât patru bănuti de aramă, iar haine nu mai avea decât un halat vechi si o pereche de papuci. Prietenii acuma nici nu mai voiau să stie de el, pentru că nu puteau să iasă pe stradă cu dânsul asa îmbrăcat. Numai unul din ei, care era mai bun la suflet, i-a trimis un cufăr vechi cu o scrisorică: „Fă-ti bagajul!“ Dar el n-avea ce bagaj să-si facă si de aceea s-a băgat chiar el în cufăr.

Aliens 2

Constat cu uimire ca puii soriceilor dansatori cresc intr-un ritm alert. Acum au pete, le iese par, cred ca in cateva zile o sa faca si ochi. Deocamdata, arata tot ca niste aliens.

Tentativa de troc

Miercuri, a sosit din state un amic mai degraba virtual, care e de bastina de prin Arad. Omul e un intelectual, si-a dat doctoratul in filosofia presocraticilor daca nu ma insel, a scris romane si poezii, dar lucreaza ca supraveghetor hotelier ori asa ceva. L-am asteptat la aeroport sau, mai degraba m-a asteptat el pe mine, pentru ca am intarziat cateva minute din cauza unor intamplari cu Maria. Fapt e ca exact cu o zi inainte, se intamplase urmatorul fenomen: in timp ce ma tundeam zero, cum fac de vreo trei ori pe an, mi-a venit ideea sa intrerup operatiunea si sa las anumite portiuni de scalp neatinse, in special ca sa vad cum reactioneaza Maria. Cand a sosit si m-a vazut, a inceput sa strige ca trebuie sa ma tund complet, ca daca raman asa sa nu ma mai duc s-o iau de la scoala etc. Atunci mi-a venit ideea sa fac un troc: eu ma tund complet si Maria umbla toata luna lui septembrie cu parul strans. E atat de frumoasa cu parul prins la spate, incat nu ma mai satur privind-o. I-au spus multi lucrul asta, insa ea, cu incapatanarea pe care o mosteneste, din cate vad, pe partea feminina a familiei, refuza pana si sa incerce. La propunerea mea a stat, s-a gandit si in cele din urma a refuzat. Asadar m-a acceptat in felul asta:

Nervii si sote-ul de morcovi

A patra zi de Herbalife. Deja se instaleaza o stare de nervozitate. Am nadejdea ca va trece, altfel nu cred ca o sa pot continua. Pe vremea cand eram profesor la Sinaia si aveam vreo 30 de ani, am tinut post negru patru zile. Nu stiu ce m-a apucat atunci, dar nu am mai mancat absolut nimic patru zile. Nici apa n-am baut cine stie ce. In seara celei de-a patra zile, cum stateam si ma uitam la televizor (pe bulgari), am simtit brusc o stare de nervi atat de puternica incat am sarit in picioare si m-am gandit ca trebuie sa distrug ceva. Este foarte greu de descris starea aia, insa imi aduc aminte de ea ca de ceva "evil". Mama era acasa, i-am spus ce se intampla si ea s-a dus repede la bucatarie sa prepare ceva. Stiam ca dupa ce te-ai abtinut multa vreme trebuie sa o iei usurel, sa nu te apuci sa mananci ca disperatul. Asa ca am ciugulit un sote de morcovi, care a avut un efect benefic. Nervii mi-au trecut si s-a instalat foamea. Am uitat sa spun ca in cele patru zile nu mi-a fost foame deloc. De aia mi-a si venit usor sa tin post negru.

Anul trecut, am mai facut o experienta: am stat sapte zile numai cu sucuri de legume si fructe. A fost mai dificil, chiar daca nu-mi era foame si nici stari de nervi nu am avut. Insa ceva nedeslusit a fost prezent tot timpul, un fel de ingrijorare, ceva asemanator cu o durere de dinti, de care nu poti uita orice-ai face, pana nu o elimini. 

Acum, vad ca ma incearca o oarecare iritare. Si sunt abia in ziua a patra. Ce ma fac in urmatoarele 86 de zile?

O poezie de Adrian Dinis

pe strada din casă noaptea păşesc pe vârfuri
nu vreau să fac niciun zgomot
dar uşa scârţâie îngrozitor
oasele încep să-mi trosnească

atunci liniştea devine cel mai de temut duşman
şi aş da orice pe smiorcăiala
unei mâţe când e ucisă de şobolani

cineva mă trage de mânecă
îmi ascund în buzunare
mâinile pline de sânge şi de bomboane

în toată mizeria asta de viaţă
moartea mă ceartă ca o mamă

O poveste chinezeasca din secolul XVII

FANTOMA MUŞCATĂ

Iată istoria pe care mi-a povestit-o Cen Lin-ceng. Un bătrîn dintre prietenii săi îşi făcea siesta într-o zi de vară, cînd zări în nedesluşirea toropelii aceleia o femeie care, dînd la o parte portiţa, se strecură în casă îmbrăcată în veşminte de doliu: tichie albă, tunică cu pieptar de cînepă, fustă la fel. Se îndreptă spre camera din dos şi bătrînul crezu mai întîi că era o vecină care venea în vizită; apoi chibzui: „Cum ar îndrăzni să intre în casa altuia îmbrăcată aşa ?(1)“

În timp ce stătu el aşa nedumerit, femeia se întoarse şi intră în cameră. O cercetă cu atenţie: era cam de vreo treizeci de ani; culoarea palidă a chipului buhăit, privirea întunecată, îi dădeau o înfăţişare înspăimîntătoare.

Herbalife si talharul

A treia zi de Herbalife. Trebuie sa recunosc ca ieri a fost ceva mai greu. Pe la 4 m-a apucat foamea si am rabdat pana la 7. Mi-am facut o tigaie mare cu mancare si nu am izbutit sa o termin (cu o seara inainte, alaltaieri, izbutisem). Acum nu mi-e foame, dar asta nu inseamna nimic, pentru ca sunt obisnuit sa sar peste micul dejun. Maria vrea neaparat sa bea si ea shake de la Herbalife si apare o problema: nu ne putem trezi la aceeasi ora. Pana la urma, o sa fac un shake numai pentru ea, ca sa se linisteasca. N-am vazut demult o persoana atat de curioasa.

Ieri am inceput sa asud si vad ca astazi e la fel. Transpir stand pe loc, ca efect al detoxifierii. Ma intreb cat o sa mai dureze. Unii zic ca dupa ce te-ai intoxicat 20 de ani, nu te poti dezintoxica decat in alti 20. Ori eu nu cred asta. Talharul a talharit o multime de ani si s-a mantuit intr-o secunda, pe cruce.

Ceausescu la McDonald's

De cate ori ma intorc catre Timisoara dinspre Brasov, ma opresc la Fagaras si cumpar placinte cu branza si cu varza de la o patiserie numita Furnica. Placintele alea imi amintesc de vremea studentiei, cand prin Bucuresti se gaseau diverse locuri ascunse, prin tot felul de ganguri, unde puteai manca strudele, branzoaice, placinte cu ciuperci, cu varza, dovleac, sfecla, uneori cu branza si rareori cu carne. De atunci mi-a ramas obiceiul de a manca astfel de produse si, din cauza lor, am si pus pe mine kilograme bune.
Intorcandu-ma de la Tulcea pe ruta Bucuresti-Sinaia-Brasov, am ajuns din nou la Furnica. De data asta, cum stateam pe trotuar si mancam placinte, mi-a sarit in ochi un lucru: nu prea exista diferente intre intre cladirea din Fagaras care adaposteste, printre felurite magazine, patiseria si diverse cladiri din alte orase care adapostesc cam aceleasi lucruri. Parca ar fi facute cu copy-paste. De fapt, stiam ca in gandirea lui Ceausescu se cocea o uniformizare deplina, dar aproape ca uitasem lucrul asta, dupa atatia ani post-revolutionari in care fantezia arhitectilor a luat avant. Pun aici doua poze, una cu cladirea din Fagaras si una cu o cladire din alt oras, care, intamplator, s-a nimerit sa fie Filiasi. Garantez insa ca astfel de cladiri se gasesc in alte 100 de orase. Este principiul pe care il aplica marile lanturi de magazine: toate arata la fel, ca sa te simti in siguranta, ca acasa.
Ceausescu a fost un specialist in promovare si un creator de concepte, daca traia il angajau aia de la McDonald's si il plateau cu 50.000 de euro pe luna!

Fagaras

Filiasi

Bunele maniere pentru oamenii preistorici

Zilele trecute, am dat peste o chestie numită „Mic Dicționar al Bunelor Maniere”, scrisă de un domn pe nume Laurențiu Teodor. N-am auzit niciodată de acest autor, dar pot să fac pariu că are cel puțin 80 de ani împliniți. Se vede asta din felul în care pune problemele. Iată doar un exemplu:

Piciorul ganditor

Uite-asa vin amintirile. La al doilea simpozion de la Sinaia, prezidiul era ocupat de monarhistii adevarati. Intai de toate, Corneliu Coposu, in pozitia cea mai vizibila. In dreapta lui, Simina Mezincescu. Mai erau surorile Coposu si inca niste persoane, oameni cu greutate, bineinteles. Eu ma fataiam pe-acolo, ca doar eram organizator. Ii intrebam pe fiecare daca le lipseste ceva, ma agitam, in fine, tineam mortis sa iasa totul cum trebuie. La un moment dat, trecand prin spatele lui Coposu, am surprins un scurt dialog dintre Senior si doamna Mezincescu, pe care il redau asa cum mi-l amintesc:
- Simina, ai vorbit cu (...) sa ia textul (...) si sa il duca la (...) ?

- N-am vorbit, Cornel, ca m-a durut rau piciorul...

- Dar Simina, tu gandesti cu piciorul?

O poveste a lui Ambroise Bierce

IEDERA

La vreo trei mile de orăşelul Norton, statul Missouri, pe drumul ce duce la Maysville, se înalţă o casă veche, care a aparţinut ultima oară unei familii numită Harding. Din 1886, nu a mai locuit nimeni în ea şi, după toate probabilităţile, nici nu va mai locui cineva vreodată. Timpul si ostilitatea vecinilor au făcut din ea un fel de ruină pitorescă. Trecătorul care nu-i cunoaste povestea nu are motive s-o includă in categoria "caselor bîntuite", deşi de această nedorită faimă are parte tot ţinutul. Îi lipsesc geamurile si uşile, acoperişul e spart în mai multe locuri şi, rămasă nevopsită, şindrila veche a căpătat o nuanţă de un cenuşiu sumbru. Totuşi, aceste indubitabile semne ale supranaturalului sunt estompate, în parte, de frunzişul bogat al unei uriaşe plante agătătoare ce acoperă întreaga construcţie. Planta, dintr-o specie pe care niciun botanist nu a fost în stare s-o identifice, joacă un rol important în istoria casei.

Un exemplu de sacrificiu

În 1994 am organizat, la Cazino-ul din Sinaia, primul simpozion dintr-o proiectată serie numită "Zilele Monarhiei Române". Din păcate, după cea de-a doua ediţie, din 1995, nu am mai putut continua, din motive pe care le voi explica. În orice caz, la ambele ediţii am avut invitaţi de marcă. În primul rând, Corneliu Coposu. Apoi, Alexandru Paleologu, Dan Grigore, Marilena Rotaru, Ion Diaconescu, Simina Mezincescu, Părintele Justin Marchiş şi mulţi alţii. Singurul refuz clar, formulat pe un ton destul de infect, a fost al lui Constantin Bălăceanu - Stolnici. În naivitatea mea, îmi închipuisem că un om că el nu poate să nu susţină monarhia. Ca să aflu, peste ani, că individul a fost un colaborator odios (exact ăsta e cuvântul), al securităţii.
Efortul de a organiza aşa ceva aproape de unul singur a fost imens. Important e că am reuşit, toată presa centrală a scris super elogios şi, probabil, am contribuit într-o oarecare măsură la câştigarea alegerilor din 96 de către CDR.

Transpiratii

A doua zi de Herbalife. Ieri nu mi s-a parut cine stie ce. Ba chiar m-am simtit oarecum diferit. Ma intreb daca in compozitia pastilelor nu e si ceva energizant. 

Pastilele astea se iau inainte de shake-ul propriu-zis. Pe etichete sunt trecute o multime de lucruri de genul "cianocobalamina", care in realitate se numeste "ciancobalamina" si este vitamina B12, ori "acid pteroilmonoglutamic", numai bune sa starneasca increderea unui individ asaltat de alarme privind otravirea lenta si alte chestii asemanatoare. Eu, unul, daca as produce asa niste pastile, as scrie frumos pe cutie doar denumirile cunoscute de publicul larg. Iar inauntru, intr-un prospect, as da si denumirile stiintifice. 

In orice caz, ma trec niste transpiratii care au, parca si un anumit miros neplacut. Mi s-a mai intamplat asta cand am tinut cura de sucuri naturale. Este un efect al detoxifierii.

ABC sau CBA ?

Daca tot m-am enervat cu Ciuhandu, Mazare si ceilalti saurieni politici, mi-am adus aminte de un paradox interesant si totodata deprimant legat de rezultatele votului.

Sa zicem ca Antonescu, Basescu si Ponta, numiti in continuare A, B si P, sunt candidati in alegeri. Sa zicem ca sunt numai 21 de alegatori, ca sa fie mai simplu de facut socotelile. Votul se face asa: fiecare alegator trece pe buletinul de vot ordinea in care-i vede el pe cei trei. De exemplu, unul scrie P B A. Inseamna ca el il vede pe Ponta pe primul loc, pe Basescu il vede pe locul doi si pe Antonescu ultimul.

Primari pe viata

Vin alegerile locale. Primaria a inceput deja sa faca lucruri pe care nu le-a mai facut de acum patru ani. Pe strada unde locuiesc, pentru prima data vad un marcaj: banda intrerupta. Mai incolo, la fosta Piata de Fan, se lucreaza intens. Peste tot, in toata tara, Ciuhandu si omologii lui, arata cat sunt de vrednici. Din patru in patru ani ne arata asta si noi toti suntem foarte impresionati. Eu, cel putin, sunt atat de impresionat, incat mi se face greata. Asa ca nu ma mai duc la vot. Sigur, o sa-mi spuna sociologii, analistii si ceilalti destepti, daca nu merg la vot atunci iarasi iese Ciuhandu. La care eu le raspund: si daca ma duc eu la vot, iese tot Ciuhandu.

Reperul Timisoarei

O poveste a lui Isaac Asimov

CE-SI FACE OMUL CU MANA LUI

Naron, din străvechea stirpe a Rigelienilor, era al patrulea din ginta sa care ţinea cadastrul galactic; avea un registru mare, în care erau înscrise nenumăratele specii ajunse la inteligentă, din toate galaxiile. Mai avea unul, mic şi subţire, în care trecea cu deosebită satisfacţie numai acele neamuri care, pe deplin maturizate, erau demne de a intra în Federaţia Galactică.

Din registrul mare fuseseră şterse, de-a lungul vremurilor, multe nume ale dispăruţilor, defecţiuni biochimice sau dereglări biofizice, dezechilibrări ecologice sau sociale, ori pur şi simplu ghinionul, îşi luaseră tristul obol. Din registrul mic, în schimb, nu fusese anulată nici o intrare.

Mic de tot

Eu cu tata, pe vremea cand nu se punea problema sa tin cura de slabire

Doua evenimente capitale

Azi, 01 septembrie 2011, doua evenimente capitale: Maria a inceput clasa a patra, iar eu am inceput cura de slabire cu Herbalife. Timp de trei luni o sa mananc o singura masa clasica pe zi - la alegere. Celelalte doua vor fi inlocuite cu un shake preparat din niste prafuri, care este foarte satios. Slabirea ar fi garantata si poate merge undeva la 7 kg/luna. Eeeeeei, daca lucrurile stau asa, la 1 decembrie o sa fiu cam cum eram in studentie.